Recenzie ,,Femeia cameleon” de Taylor Stevens

Titlu: Femeia cameleon

Autor: Taylor Stevens

Editura: TREI

Număr de pagini: 397

Femeie fiind, am dezvoltat inconștient o pasiune aparate pentru romanele în care personajul principal este de sex feminin, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care am ajuns la cartea Femeia cameleon. Bineînțeles, exceptând coperta, care arată super și descrierea delicioasă care o însoțește.

Față de alte cărți de genul ei, cea scrisă de Taylor Stevens are un mod captivant de a te ține strâns legat de ea până ce nu ajungi la ultima pagină. Îmbrăcând povestea unei bad girl, Vanessa ,,Michael” Munroe se dovedește pe parcurs a fi mult mai mult de-atât. Specialistă în extragerea de informații economice și politice, pricepută în luptă și în mânuirea cuțitelor, supraviețuind în orice condiții, femeia este un adevărat cameleon, așa cum și Taylor o numește, datorită eficienței și lejerității cu care Vanessa reușește să se adapteze oricărei religii, comunități, atmosfere, continent, țară sau cultură.

Piperată pe alocuri cu dragoste, aventură, acțiune, thriller, crimă și dinamism, povestea cărții se țese în jurul unei dispariții misterioase în Africa a unei fete aflată în drumeție, în urmă cu 4 ani. Munroe primește sarcina de a pleca în căutarea oricăror detalii despre ea, fapt ce o face pe protagonistă să meargă prin locuri și țări periculoase: Guineea Ecuatoriala, Camerun, Franța și să ne poarte în aventura ei supranaturală și în lupta cu băieții răi ce o împiedică să-și atingă țelul.

Ceea ce m-a frapat puțin, recunosc, și am aflat ulterior, este și povestea autoarei, cu câteva menționări făcute pe coperta cărții. ,,Născută în interiorul unui cult apocaliptic, despărțită de familia ei când avea 12 ani și lăsată să meargă la școală doar până în clasa a șasea, Taylor Stevens a locuit pe trei continente și în zece țări până la vârsta de 14 ani. Aproape toată adolescența și-a petrecut-o cerșind pe străzi și făcând tot felul de munci istovitoare. La 20 de ani, Stevens a părăsit cultul și a început să-și construiască o viață nouă, în libertate.”

Am fost profund și plăcut impresionată de ce am găsit în cartea intitulată Femeia comeleon, de complexitatea și originalitatea poveștii, de lejeritatea și ușurința cu care s-a citit în doar câteva zile și nu pot să-i ofer mai mult de 10/10 steluțe, că i-aș oferi.
O recomand cu drag tuturor.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă

Recenzie ,,Golful francezului” de Daphné du Maurier

Titlu: Golful francezului

Autor: Daphné du Maurier

Editura: Adevărul

Număr de pagini: 254

Am auzit de autoarea Daphné du Maurier de multă vreme, la timpul respectiv fiind în vogă Rebecca, un alt roman de-al ei foarte apreciat. Cu toate acestea, Golful francezului mi-a picat în mână din pură întâmplare, când căutam în grabă ceva de citit. Am rămas plăcut surprinsă la ceea ce am găsit între coperțile cărții și am dezvoltat o pasiune aparte pentru această scriitoare.

Romanul de față, Golful francezului, aduce în prim-plan viața monotonă a unei femei londoneze, din burghezie, soție și mamă a doi copii, dar care este nemulțumită de cotidian. Dintr-un moft, hotărăște să se mute pentru o perioadă nedeterminată de timp la casa de vacanță de la țară din Helford, un loc mirific, cu vegetație luxuriantă și un golf în apropiere.
La cei 30 de ani ai săi, Doña simte că nu și-a găsit încă liniștea sufletească, astfel că într-o seară, în timp ce se plimba pe malul golfului, îl zărește pe francezul căutat pentru piraterie. Întâmplarea face ca Doña să fie capturată de francez, și doar printr-o înțelegere cu el reușește să scape din mâinile lui. Urmând un punct culminant, cei doi au mai multe întrevederi și pun la cale o acțiune cu totul și cu totul periculoasă ce se va desfășura în scurtă vreme.

Pe lângă aventura în care intră femeia, Daphné du Maurier îmbracă această relație dintre Doña și pirat, într-o frumoasă și unică poveste de iubire. Regăsindu-se unul în celălalt și completându-se reciproc, cei doi se lasă în mrejele unei iubiri interzise, ce le poate aduce atingeri grave ori chiar moartea.

Stilul liber și lejer în care este scrisă cartea m-a făcut să o termin în doar câteva zile, acaparându-mă cu totul în povestea piratului francez. Un lucru care mi-a plăcut mult la această carte și pe care l-am observat abia la final a fost legătura început-sfârșit, care venea ca o continuare tristă după încheierea romanului.

Ofer 9/10 steluțe acestei opere și o recomand cu mare drag.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă

Mica mea colecție de la târgul de carte Gaudeamus

Deja a devenit o tradiție pentru mine să particip la târguri de carte de două ori pe an. Nu  știu cât de ciudat vi se pare, dar mie îmi place mult. Nu doar pentru că sunt adunate la un loc o mulțime de cărți la prețuri accesibile, ci și pentru că am ocazia să întâlnesc autorii preferați. Astfel, niciodată nu plec de acolo cu mâna goală. Așa cum s-a întâmplat și în acest an. M-am întors acasă cu 10 romane absolut minunate pe care abia aștept să le citesc. Mai exact, doar pe 9 dintre ele deoarece ”Doamna Bovary” a lui Flaubert și-a câștigat admirația din partea mea încă de când eram doar o adolescentă.

Dacă preferați romanele de dragoste vă recomand să încercați să redescoperiți povestea tragică a Emmei Bovary, o femeie cu o căsnicie nefericită, un soț mediocru, niște amanți egoiști și prea multe iluzii romantice.

Continuând traseul pe aceeași linie romantică ”Maestrul și Margareta” de M. Bulgakov este o parabolă despre putere și efectele ei distrugătoare, despre bine și rău și, mai ales, despre fragilitatea umană și forța  iubirii.

O altă carte care nu cred că are nevoie de prea multe prezentări este romanul ”Război și pace” considerat a fi cel mai mare roman scris vreodată, remarcabil prin complexitate și unitate, un roman istorico-psihologic de mari proporții. Pe pânza sa vastă, se țes poveștile a 500 de personaje, dintre care unele sunt istorice și altele fictive.

Ieșind puțin din sfera realismului, Murakami ne introduce în lumea fantasticului unde pisicile vorbesc, peștii cad din cer, iar spiritele își părăsesc trupul, mânate de nevoia de dragoste sau de sânge. Astfel că aflăm povestea plină de fantezie a aventurilor tânărului Kafka care pleacă de acasă în căutarea mamei și a surorii dispărute cu mult timp în urmă. (”Kafka pe malul mării)

Putem extinde călătoria descoperind întreaga lume, dar și pentru a se descoperi pe sine, alături de ”cititorul din peșteră” și odată cu ele și dragostea pentru lectură.

O dragoste mai intensă pentru literatură o trăiește și ne-o dezvăluie și nouă Juliette, ”fata care citea în metrou” în fiecare zi, dar și schimbările ce se produc în viața ei în momentul în care decide să se desprindă din rutina zilnică.

Schimbările atrag după sine noi întâmplări, noi consecințe. Așa se face că din metrou ajungem să călătorim cu luxosul Orient Express și să întâlnim 12 călători suspecți de crimă, o crimă ce avusese loc chiar în acel compartiment. Iar ca de obicei, și de această dată tot detectivul Hercule Poirot va fi cel care va reuși să deslușească întregul mister. (”Crimă în Orient Express”)

Nu la fel de bine se descurcă Agatha Christie când este pusă în fața necunoscutului deoarece ea nu reușește să dezlege misterele călătoriei în care se aventurează. (”Femeia din Orient Express”)

Mă gândesc că e mai bine să încheiem șirul lecturii într-un stil mai sobru și emoționant alături de ”Scrisorile” lui Dostoievski, în mare parte acestea fiind adresate tatălui său, dar și ”Scrisoare către tata” de F. Kafka, aceasta din urmă reflectând o luptă atât interioară cât și ”fizică” între tată și fiu.

Sper să vă placă romanele alese de mine. Poate, într-o zi, le veți citi și voi, dacă nu cumva ați făcut-o deja.

Numai bine, 

Șoarecele de bibliotecă!