PRIMUL MEU MARATON DE LECTURĂ

Totul a început din curiozitate. Nici nu știam exact ce anume presupune un maraton de lectură. Așa că, am trimis un e-mail pentru mai multe detalii. Și am primit un răspuns în care pe lângă informațiile pe care le-am solicitat am aflat că m-am înscris în cursă. Deci, a trebuit să merg mai departe.

Și acum, să vă explic în ce constă acest maraton:

1. Tematica maratonului

Poate vă gândiți că accentul s-a pus pe cantitate și nu pe calitate (bineînțeles că este important și numărul paginilor citite). Ei bine, nu e chiar așa! Adică, nu a fost specificat un număr de cărți care trebuie citite, ci faptul că lecturile permise vor fi doar din categoria cărți de memorialistică, biografii și autobiografii, alese în funcție de preferințele cititorului. Nu este interesant? Pe mine această idee m-a încântat cel mai mult.

2. Perioada desfășurării maratonului

        Cât va dura totul? Nici mai mult nici mai puțin de o lună întreagă. Da, am avut la dispoziție 31 de zile în care să citesc ce vreau și cât vreau cu condiția să respect tematica maratonului. Vi se pare dificil? Mie chiar mi-a plăcut foarte mult. Mai mult decât atât, am reușit să citesc aproape în fiecare zi, adică, 23 de zile din totalul de 31 pe care le-am avut la dispoziție. Și nu am încercat să mă forțez să citesc cât mai multe pagini în fiecare zi. Totul s-a petrecut într-un mod cât mai firesc posibil. Mai jos aveți și un grafic detaliat pe zile.

1 mai – 40 pagini                     4 mai – 15 pagini                          5 mai – 50 pagini

6 mai – 47 pagini                     8 mai – 40 pagini                          9 mai – 37 pagini

10 mai – 13 pagini                 12 mai – 54 pagini                         13 mai – 40 pagini

14 mai – 10 pagini                 15 mai – 11 pagini                         17 mai – 19 pagini

18 mai – 7 pagini                   19 mai – 79 pagini                         20 mai – 56 pagini

21 mai – 50 pagini                  22 mai – 37 pagini                        23 mai – 14 pagini

24 mai – 20 pagini                  25 mai – 16 pagini                        26 mai – 44 pagini

27 mai – 40 pagini                  28 mai – 113 pagini

                    

1. Cărțile alese

Nu a fost prea ușor să aleg ce anume să citesc. Mă gândeam că am suficient timp și că voi profita din plin să citesc toate cărțile pe care le am în bibliotecă. Așa că, am mai comandat 2 romane noi, nu de alta dar să fiu sigură că îmi ajung. Și, bineînțeles că una tot a rămas necitită. Totuși, să ținem cont că am fost doar la început!

Așadar, fiind primul maraton de lectură la care am participat am încercat să nu-mi impun reguli stricte, iar din lunga listă pe care am pregătit-o cu câteva zile înainte, am reușit să citesc cele 4 cărți desctise mai jos:

          a)      Mănâncă, roagă-te, iubește – Elisabeth Gilbert (360 pagini)

Viața ne rezervă mereu tot felul de surprize plăcute sau mai puțin plăcute, însă nu toate femeile au curajul de a pune punct unei căsnicii nefericite și să pornească într-o călătorie pentru redescoperirea sinelui și pentru cunoașterea fericirii și a liniștii sufletești. M-a impresionat puterea ei de a lupta pentru a-și îndeplini obiectivele și forța de a le dezvălui cititorilor ”ingredientele ideale” pe care le-a folosit în acest sens: plăcerea (pe care o regăsește în mâncare), rugăciunea și iubirea.

            Pe parcursul lecturii au fost momente în care am avut impresia că sunt și eu în acele locuri speciale din Italia sau India.

b)     Scrisoare către tata – Franz Kafka (144 pagini)

Această lectură a fost una mult mai intensă care mi-a acaparat atenția încă de la primele pagini. De ce? Pentru că, a încerca să eviți reacția tatălui de teamă să nu îl rănești sau să nu fi rănit consolidează mai tare zidul creat între tată și fiu și transformă relația acestora într-una mai rigidă și cu mai multe regrete pe tot parcursul vieții. Este important cât de mare poate fi dragostea unui părinte pentru copilul său, însă trebuie să știe și cum să-și exprime sentimentele. Ținerea în frâu a sentimentelor poate creea multă confuzie și chiar îndepărtarea celui drag.

Pentru mine este o carte pe care aș citi-o și reciti cel puțin o dată în fiecare an.

c)      Muzica tăcerii – Andrea Bocelli (272 pagini)

Nu puteam să nu aleg această carte având în vedere faptul că Andrea Bocelli este artistul meu preferat. Cum aș putea descrie această carte? Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a putea relata plăcerea cu care am citit fiecare pagină, dar nici nu pot să nu menționez cât de mult m-a impresionat curajul interpretului de a-și accepta propria soartă (și-a pierdut vederea la vârsta de doar 12 ani) și ambiția și speranța de a lupta pentru a-și îndeplini marele vis, și anume, acela de a deveni un tenor renumit. Iar barierele de care s-a lovit la început nu l-au împiedicat să încerce iar și iar. Apoi, talentul său a fost asul din mânecă pe care l-a scos la momentul potrivit. Și uite unde a ajuns.

d)     Agatha Christie: Misterul celor 11 zile (284 pagini)

Puteam să nu aleg o carte care să aibă legătură cu Agatha Christie? Ei bine, nu! Și nu regret pentru că astfel am cunoscut viața ei mai complicată decât credeam. Și pentru asta o apreciez mult mai mult, atât ca om cât și ca scriitor, deoarece a avut tăria să spere mereu că va fi fericită și va găsi dragostea adevărată, deși a fost trădată de ambii soți. Cu toate astea, nu și-a neglijat niciodată cariera și chiar și în cele mai grele momente din viața sa ea a continuat să scrie, publicând numeroase romane.

Deci, nu încape îndoială că pe parcursul romanului nu au lipsit suspansul, misterul și bucuria, exact ingredientele pe care le folosește autoarea în cărțile sale.

Lăsând la o parte totul, eu cred că m-am descurcat destul de bine. Voi ce părere aveți? Ați participat la vreun maraton de lectură? Cum a fost?

Cu drag, 

Șoarecele de bibliotecă!

,,Ora dragonului” - cea mai nouă carte de fantasy pur de pe piață

Ora dragonului de Sylvie Danielle Matias

De la romanele cu Harry Potter, Stăpânul inelelor și până la seriale ca Game of Thrones, întâlnim o lume fantastică care ne-a ademenit și ne-a vrăjit într-un timp foarte scurt, aducând literatura fantastică contemporană la un alt nivel.

Ora dragonului aduce o poveste originală și încununată de magie neagră pe tema luptei dintre bine și rău, unde forțe malefice urmăresc cu viclenie prelucrarea puterii asupra lumii. Cartea numără nu mai puțin de 418 pagini și este cel mai nou fantasy de pe piață, având totodată și lansarea la Bookfest 2018(Romexpo) cu tot cu autograful autoarei.

Cu toate că este o scriitoare româncă, Sylvie, sau Silvia pe numele ei real, și-a atribuit un pseudonim apropiat de realitate. Cunoscând-o în persoană, Sylvie este o fire deschisă, amuzantă, cu o mare înclinație spre călătorie și o mare pasiune pentru literatura fantastică. Scrie de când lumea și pământul, lansând acum câțiva ani o trilogie Imortalitatea zeilor, foarte îndrăgită de fanii săi.

Constat cu plăcere că Sylvie ne-a pregătit o mare surpriză cu Ora dragonului și o lume nouă în care să ne pierdem. Pentru achiziționarea cărții puteți lua legătura direct cu ea pe pagina oficială a cărții: https://www.facebook.com/Sylvie-Danielle-Matias-1033214360062099/ sau puteți veni la Romexpo, Bookfest 2018, de azi, 30 mai până pe 3 iunie, unde cărțile conțin și autograf la standul G20 - Expo Book Title. Pentru a o întâlni pe Sylvie puteți veni în data de 2 iunie, orele 14:00 - 16:00, tot la Bookfest.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă

Recenzie ,,Dacă aș rămâne” de Gayle Forman Vol. I

Titlu: Dacă aș rămâne

Autor: Gayle Forman

Editura: RAO

Număr de pagini: 219

Acum câțiva ani am văzut un film intitulat Sub anestezie, care aborda aceeași temă pe care se concentrează și cartea lui Gayle Forman, Dacă aș rămâne. În cartea de față, personajul principal îl reprezintă Mia, o tânără studentă la Conservator care suferă un accident tragic. În urma lui, Mia este nevoită să ia o decizie prăpăstioasă de viață și moarte și să facă față unei realități cu totul și cu totul crunte.

,,Orice ai alege, câștigi. Și, orice ai alege, pierzi. Ce pot să spun? Dragostea este dificilă.”

,, Aș putea să te pierd în felul acela dacă nu te-aș pierde azi. Te-aș lăsa să pleci. Dacă ai rămâne.”

M-a atras mult modul în care această carte este scrisă: delicat, fragil, plină de scenarii care fac cititorul să se atașeze de personaje, să se regăsească cu ele, iar mai apoi să trăiască împreună dramele lor. Presărată cu momente comice, Dacă aș rămâne este întruchiparea tragicului absolut. Protagonista este atât de bine construită, încât înduioșătoarea ei poveste m-a făcut să plâng până la sfârșitul cărții și apoi să mă gândesc la deciziile pe care noi toți le avem de luat, la viața noastră și cât de efemeră pare ea în comparație cu timpul și cu moartea.

,,N-ar trebui să-mi pese. N-ar trebui să-mi fac atâtea probleme. Înțeleg acum că este ușor să mori. Să trăiești este greu.”

Se citește ușor și are un stil lejer, denotă cursivitate și nu m-a plictisit deloc, fapt pentru care îi ofer cărții Dacă aș rămâne 9/10 steluțe.

Cu mult drag,
Șoarecele de bibliotecă

Lectura – mai mult decât o simplă pasiune

Probabil deja ați observat că mai am încă o pasiune la fel de mare ca și aceea pentru lectură. Și cum nu sunt foarte asemănătoare, m-am gândit că nu e o idee rea totuși să le combin. Ce anume? Numerele și literele. Nu este chiar atât de ușor să te joci cu cifrele, dar nici imposibil. Eu am încercat și uitați ce a ieșit: un nou proiect: MULTE CĂRȚI, PUȚINE CIFRE.

Și acum să vă explic cum a început totul. Foarte simplu, de la o întrebare. Mai exact, am vrut să aflu câte cărți ați citit  pe parcursul unui an întreg din totalul celor propuse (dacă a existat cumva un astfel de plan). Astfel, răspunsurile voastre m-au ajutat să concep un proiect mai complex, mai laborios, care arată cam așa:

1.      Conținutul proiectului

Așa cum vă spuneam ideile mele reprezintă o combinație între cifre și litere. La ce ajută cele două elemente? Literele (adică lectura) ne vor conduce spre o stare de relaxare și confort, în timp ce numerele ne vor oferi precizie și exactitate. Altfel spus, vom căuta echilibru și control între diversele locuri pe unde ne vom plimba. Deci, ... să-i dăm drumul!

Mai devreme vă spuneam că m-a interesat câte cărți ați citit. Așa că, m-am gândit, cum ar fi să vă zic eu care este numărul cărților citite. Și nu mi-am făcut o listă cu ce anume voi citi. Voi fi spontană, voi alege orice carte doresc, oricând doresc. Nici nu mi-am stabilit un interval de timp în care trebuie să citesc o carte. Vreau ca nimic să nu mă constrângă. Vreau să citesc cu plăcere orice consider eu că merită să-i acord atenție.

Și totuși, cum ar fi să am o evidență clară și asupra numărului de pagini citite? Iar dacă voi reuși să repet acest proiect de mai multe ori voi avea mai multe repere de comparație. Cine știe?

Dar, nu pot ignora în totalitate, latura temporală. Adică, mi se pare interesant să analizez și să constat câte zile am/nu am citit pe tot parcursul proiectului. Vă întrebați de ce vreau să aflu acest lucru? Pentru că, din punctul meu de vedere, ziua în care am reușit să citesc este una mai bogată decât cele în care nu am reușit să fac asta. Mai mult decât atât, acel timp destinat lecturii este unul ”fructificat” sau valorificat cu lucruri utile. Adunate la un loc clădesc bazele unui zid puternic. Iar pentru a afla alte detalii la fel de importante nu este dificil. Adică, voi putea stabili foarte ușor mai departe în care lună am citit cele mai multe sau mai puține cărți și pagini, precum și luna în care am citit în cele mai multe sau mai puține zile.

Ei bine, nu mă gândesc să mă opresc aici. Vreau să mai țin cont și de alte aspecte precum: numărul cărților cumpărate.

Cum aș putea ignora acest amănunt? Îmi place mult să cumpăr cărți, și nu orice fel de cărți. Sunt mereu atentă la copertă (prefer coperta cartonată), culoare, calitatea hârtiei, etc. Pentru mine este relaxant să mă plimb printre rafturile cu cărți, să caut romanele preferate, să le răsfoiesc și să aleg produsele de care am nevoie.

Și mai mult îmi place să dăruiesc cărți prietenilor, rudelor, colegilor și nu numai lor. Mă bucur atunci când reușesc să aduc fericirea pe chipul celor care își doresc să aibă acele cărți, dar și mai mult atunci când reușesc să insuflu cuiva plăcerea pentru lectură sau să-i stârnesc curiozitatea. Faptul că am reușit să determin o persoană să înceapă să citească o carte este o speranță în plus că există posibilitatea ca el/ea să-și dorească să citească mai mult decât o singură carte.

Totodată, nu pot să nu menționez că mai și primesc cărți. Și cred că pentru orice pasionat al lor este cel mai frumos și prețios cadou, nu-i așa? Apreciez aceste gesturi și chiar mă bucur de ele (cum și voi cred că o faceți de altfel). Și de aici voi ține cont dacă voi reuși să citesc vreuna, nu se știe. Am multe cărți în bibliotecă care își așteaptă rândul, dar nu după acest criteriu îmi voi alege lecturile.

2.      Perioada proiectului

Dacă tot am stabilit, într-o oarecare măsură, ce și câte cărți voi citi, acum să vă spun și intervalul de timp în care le voi face pe toate. Poate deja v-ați dat seama. Da, am nevoie de tot anul 2018. Nici nu știu de ce am așteptat atât până să vă dezvălui toate astea pentru că eu am pus totul în aplicare încă de la începutul anului. Poate veți încerca și voi.

De asemenea, mi-am propus ca în 2018 să particip la cât mai multe evenimente culturale, pe care vi le voi împărtăși și vouă. Sper să vă placă!

3.      Tipuri de cărți citite

Deja v-am dezvăluit un detaliu important, și anume, acela că voi citi orice doresc fără a ține cont de o listă stabilită anterior demarării proiectului. Și cred că vă gândiți că nu voi renunța nici la romanele psihologice, dar nici nu voi face un pas înapoi de la noile apariții. Așa că, nu ezitați să citiți. Citiți orice, numai citiți!

4.      Părerea personală

Nu m-am gândit niciodată că voi putea pune în aplicare un astfel de proiect. Nu pentru că este unul complex, nici pentru că trebuie făcută o analiză atentă pe parcursul unei perioade mari de timp, ci pentru că am un program destul de încărcat, motiv pentru care deseori sunt nevoită să renunț la pasiunile mele (cititul și scrisul) pentru a îndeplini alte sarcini ”mai importante”. Poate acesta este și motivul pentru care nu am îndrăznit să vă dezvălui proiectul meu, deși până acum, l-am respectat cu rigurozitate.

5.      Obiectivele mele

Ce urmăresc de la acest proiect? Păi, voi specifica următoarele:

• Nu vă impuneți reguli stricte în ceea ce privește cititul cărților (de exemplu, un anumit număr de pagini citite pe zi, X cărți citite într-o săptămână/lună, etc);
• Citiți toate cărțile care vă plac sau care considerați că s-ar putea să vă placă;
• Dacă nu vă permiteți să acordați mai mult timp lecturii, citiți doar câteva minute (de preferat, 30 de minute), important este să transformați această activitate într-un ritual efectuat zilnic;
• Încercați să descoperiți plăcerea de a cumpăra sau de a dărui cărți;
• Împărtășiți cu ceilalți bucuria de a citi.

În concluzie, acest proiect a fost mai mult un plan creat pentru mine în care mi-am propus să-mi depășesc standardele și să ating noi performanțe. Acum, nu mai îmi aparține, în totalitate, numai mie. Puteți încerca și voi! Mai mult, îmi puteți spune cum vi se pare și dacă vă place.

Cu drag,

Șoarecele de bibliotecă!

Recenzie ,,Cum să oprești timpul” de Matt Haig

Titlu: Cum să oprești timpul

Autor: Matt Haig

Editura: NEMIRA

Număr de pagini: 361

Când crezi că le-ai văzut pe toate, că ai trăit destul și că viața ta nu mai are niciun sens, tocmai atunci, întâlnești un om. Un bărbat de 41 de ani, dar cu multe secole la activ, mai exact 439 de ani în realitate, suferind de o boală necunoscută care îl face să îmbătrânească mult mai greu decât restul oamenilor.

Tom Hazard este un personaj unic și surprinzător de complex, care se luptă cu eternitatea și cu amintirile, încercând cu disperare să le facă față. La cei 439 de ani ai săi, bărbatul încă se luptă cu integrarea în societate, fapt ce îl aduce la un post de profesor în Londra. Surprizele nu încetează să apară și profesorul începe o nouă și antrenantă vânătoare de amintiri.

Autorul, Matt Haig, are un stil aparte în care scrie și apreciez mult că a avut această idee originală de a plasa acțiunea pe două planuri temporale: viața adevărată a lui Tom din Londra 1700 și viața fugară a unui om fără identitate din zilele noastre.
Totodată, acțiunea îmbină tot felul de locuri din lume: Londra, Haiti, Oceanul Pacific, Australia, Franța și o mulțime de oameni interesanți și diferiți.

Altceva ce mi-a plăcut la această carte a fost îmbinarea lui Matt de prezent-trecut, unde capitolele se armonizează într-un contrast plăcut al vieții cotidiene din secole diferite.

Ofer 8/10 steluțe cărții Cum să oprești timpul și o sinceră apreciere și coperții minunate.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă

Recenzie ,,Războaiele PSI” de Marie D. Jones și Larry Flaxman

Titlu: Războaiele PSI

Autori: Marie D. Jones & Larry Flaxman

Editura: Trebuie să știi

Număr de pagini: 242

Oamenii devin reticenți când dau de o carte, un documentar sau un articol care abordează deschis și în clar tema manipulării minții, a controlului comportamental și emoțional al celorlalți care, în mod firesc este asociat cu literatura SF.

Fie că nu vrem să recunoaștem că ne intrigă sau că ne induce o stare de discomfort sau teamă, fie că ne simțim depășiți de această latură a tehnologiei secolului XXI și hotărâm să o trecem sub pragul ignoranței, oricum am proceda, avem de-a face cu ea zi de zi. Cu ce? Monitorizarea, controlul, cum vreți să-i spuneți, el este prezent în viața noastră fără să ne dăm seama câteodată.

Războaiele PSI este cartea cu cel mai mare impact informațional de care am dat până acum, unde cei doi autori abordează într-un mod minuțios tehnicile de supraveghere actuale ale populației, dar și metodele neortodoxe, de a controla mințile oamenilor. Începând cu expunerea acțiunilor de la începutul anilor 90', când CIA făcea experimente secrete și ilegale pe copii, încercând să-i transforme în ideali ,,soldați” și până la proiecte secrete ca MONARCH, BLUEBIRD, ARTICHOKE, V2K și MKUltra, coautorii ajung la evoluția șocantă de astăzi și la urmărirea populației prin camere de supraveghere amplasate în locuri publice, prin telefoane, drone și sateliți.

Îți dai seama, la un moment dat, cât de complexă și dominată este lumea în care trăiești, angrenată continuu în marea luptă pentru supremație. Numeroasele experimente la care am fost supuși, martori sau părtași, voluntar sau involuntar în unele cazuri, stau ca dovadă pentru cruzimea și inumanitatea de care dau dovadă alți oameni, la fel ca noi.

Cartea de față mi-a deschis oarecum ochii și mintea față de lucrurile ciudate și banale din jurul meu, care, dacă te uiți atent și le analizezi, nu mai sunt atât de nesemnificative pe cât vor să pară și parcă totul este într-o continuă legătură experiment-cauză-efect-analiză rezultat.

Ofer indubitabil 10/10 steluțe acestei cărți și toată aprecierea mea celor doi scriitori care se vede că au cunoștință de cauză, sunt documentați și drepți în fața cauzei lor.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă

Pen and Paper is Magic

Dragii mei,

Ne-am gândit să vă facem o surpriză și să ducem pagina și blogul nostru, la un alt nivel. Întrebarea mea de ieri despre scris nu a fost întâmplătoare și ne-am gândit să începem o campanie denumită Pen&Paper=Magic. Despre ce este vorba?

Nouă ne place să citim, iar vouă să scrieți. Noi avem pagina și blogul, voi manuscrisul.

Ideea principală este că voi veți trimite link-uri către poveștile/articolele voastre sau, dacă nu le aveți publicate undeva, ni le puteți trimite în format electronic, iar noi vom alege lunar câte un scriitor căruia îi vom face o prezentare, vom scrie un articol despre el și poate îi vom lua chiar un interviu.

Scopul nostru cu Pen&Paper=Magic este de a promova literatura românească contemporană, cea bine scrisă, care merită o șansă de a fi cunoscută și de alții.

Bineînțeles, ca în fiecare ,,concurs”, avem și niște condiții:
1. Scrierea trebuie să fie corectă din punct de vedere gramatical.
2. Să aibă cel puțin 5 capitole pentru a fi promovată. (Deocamdată nu avem un număr anume de cuvinte)
3. Nu se acceptă FanFicton-urile.
4. Scrierea trebuie să fie cât mai originală.

În schimb, noi ne angajăm în următoarele:
1. Nu vom publica nimic fără acordul vostru, iar dacă o vom face, vom specifica în clar extrasul.
2. Promovarea nu poate fi decât de maxim două ori pe lună.
3. Vom atașa link-uri către scrierile voastre la fiecare precizare.

Cum procedez?
- lăsați-ne link-ul într-un comm la acest articol sau trimiteți-ne într-un mesaj privat, iar noi vă vom contacta înapoi.

Va fi ales câte un promovat în fiecare lună și vom stabili împreună condițiile și planul de lucru pe care îl vom aborda.
Dacă aveți întrebări, vă rog să ni le adresați și vom încerca să punem totul cap la cap, deoarece este prima încercare de acest gen și avem nevoie de ajutorul vostru.
Sperăm să iasă ceva bun din acest proiect.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă

RECENZIE: "Mănâncă, roagă-te, iubește" de Elizabeth Gilbert

Titlu: Mănâncă, roagă-te, iubește

Autor: Elizabeth Gilbert

Editura: Humanitas

Număr pagini: 360

Categoria: Memorii/Jurnal

Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să scriu proprile păreri cu privire la o carte pe care am ales să nu o mai citesc după primele 46 de pagini. Mai exact, am avut nevoie de o pauză de un an de zile pentru a putea reveni asupra lecturii. Și nu îmi pare rău că i-am acordat o a doua șansă.

Astfel, am ajuns să o cunosc pe Liz Gilbert, o femeie de 34 de ani care, deși are tot ce și-ar putea dori de la viață (o casă, o slujbă, o familie), este totuși nefericită. Situația se complică și mai mult la apariția divorțului pentru că se prăbușește în depresie și nu găsește o altă soluție decât aceea de a abandona totul și de a porni de una singură în lume.

Călătoria sa nu este una aleatorie, totul este atent organizat și bine stabilit. De fapt, autoarea își propune să găsească un echilibru între plăcere și devoțiune. Și nu oricum sau oriunde. Iar, pentru realizarea obiectivului său alege să aplice teoria celor trei ”i”. Aceasta face referire la cele 3 destinații pe care femeia nu le alege întâmplător.

Își dorește să viziteze Italia deoarece i se pare o țară minunată în care se vorbește o limbă ”melodioasă”. Tot aici gustă la dolce vita și deliciile ei culinare, punând ”cele mai fericite” 12 kilograme din viață.

Patru luni mai târziu poposește într-un ashram din India unde își caută liniștea sufletească prin intermediul rugăciunii și prin asceză (trezire la 3 dimineața, meditație și frecat de podele).

Pentru ca la final, să ajungă în Bali (din Indonezia) la îndemnul unui vraci, Ketut Liyer, care o învață și alte metode de meditație, pe lângă cele practicate în India, pentru a fi mai relaxată și odihnită. Totodată, reușește să-și reconcilieze trupul cu sufletul și să descopere împlinirea și fericirea, acestea fiind completate de iubire și pasiune.

Starea de bine o ajută să împlinească și visurile celor din jur: alături de prietenii săi Liz reușește să-i cumpere prietenei sale, Wayan, casa mult dorită. Astfel, fericirea înconjoară 4 suflete, adică și pe cele 3 fete ale sale: Tutti, propria fiică, și pe celelalte două orfane.

Fericirea este diferită pentru fiecare. Important este să alegem cum să fim fericiți. Este suficient să o păstrez doar pentru mine sau o pot împărți și cu ceilalți? Alegerile ne aparțin și nu este greșit dacă la un moment dat ne abatem puțin de la drum. Esențial este să ajungem la final și să ne atingem scopul impus.

Chiar dacă am avut nevoie de o perioadă mai lungă în care să mă conving că merită citită întreaga poveste, sper ca vouă să vă acapareze atenția mai repede și mai ușor.

Ofer 7/10 steluțe acestei cărți și o recomand tuturor celor care, în primul rând, consideră că au nevoie să se descopere mai mult pe sine.

Cu drag,

Șoarecele de bibliotecă!

Recenzie ,,Misterul de la London Eye” de Siobhan Dowd

Titlu: Misterul de la London Eye

Autor: Siobhan Dowd

Editura: TREI

Număr de pagini: 242

Nu am întâlnit foarte multe cărți care să aibă ca personaj povestitor un copil, băiețel de 12 ani, cu anume particularități psihice excepționale. O combinație de mister și comedie se îmbină în cartea Misterul de la London Eye, așa cum și titlul o sugerează, aducând în prim-plan povestea unei dispariții misterioase a lui Salim, vărul lui Ted și Kat.

Toți copii, abia atingând vârsta adolescenței, cei trei hotărăsc să meargă la roata London Eye, unde pot urca într-o capsulă și face înconjurul unei roți gigantice. Întâmplarea face ca vărul celor doi să accepte un bilet de la un necunoscut și să ocupe un loc mai în față. Tragedia apare după ce capsula cu care Salim a plecat coboară, dar el nu se zărește nicăieri. Cei doi copii rămași la sol, Ted și Kat, devin îngrijorați când au certitudinea că vărul lor nu va coborî nici din următoarele capsule. Agitați, își anunță părinții și de aici situația demarează pe o cu totul altă pistă.

Simțindu-se vinovați pentru dispariția enigmatică, Ted și Kat încep o anchetă pe cont propriu. Spiritul lui Kat și careierul ingenios al lui Ted îi conduc pe cei mici în tot felul de locuri și intră în situații atipice pentru vârsta lor, dar făcându-le față cu brio împreună.

Pe parcurs, cartea îmbină niște elemente pe care nu le credeam atât de ușor de folosit într-un roman Yound Fiction Connection: meteorologia, sindromul de superdezvoltare al lui Ted, dispariția misterioasă a lui Salim în capsulă și drama unei familii dezbinate. Țesând o poveste complexă și educativă, în special pentru adolescenți, Siobhan Dowd înscrie romanul ei, publicat postmortem, în topul celor mai bune de felul său.

Fac o mențiune și asupra stilului în care este scrisă cartea, anume lejeritatea cu care se citește și capitolele scurte, m-au făcut să o termin în doar câteva ore. Pe lângă asta, dinamica acțiunii m-a ținut tot timpul activă și misterul și suspansul au roit în jurul meu până la ultimul capitol.

Ofer 8/10 steluțe cărții Misterul de la London Eye și o apreciere aparte coperții mov a celor de la Editura TREI.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă