Recenzie ,,Dragoste și ură” de Michel Zévaco

Titlu: Dragoste și ură

Autor: Michel Zévaco

Editura: I.G.R.—S.R.L. București 1992

Număr pagini: 253

Literatura franceză nu a fost prezentată niciodată atât de bine de altcineva în afară de Michel Zévaco. Un stil inconfundabil, un roman complex și un erou condus de o voință mai mare decât el sunt condimentele ​principale unei opere ,,grele” care aduce o mare contribuție intelectualității umane.

Esențial pentru un jucător nu este să câștige, ci să păstreze iluzia că va câștiga.

,,Dragoste și ură” aduce în prim plan aventurile cavalerului Passavant, pe fondul luptei pentru corona Franței, unde o serie de ciudate personaje își dau întâlnire pentru a crea cea mai mare dramă din istoria umanității: asasinarea regelui.

Fiecare picătură din sângele vostru trebuie să plătească lacrimile celei pe care am văzut-o plângându-și mortul.

Passavant este acel personaj nelipsit și tipic lui Zévaco, care vrea să se identifice cu omul de rând, dar superdotat cu o capacitate intelectuală peste medie și cu o forță fizică herculeană. Un personaj complex, cu bune și cu rele, calități și defecte, care recunoaște atunci când forțele cu care se luptă sunt mai presus de el, dar ajutat de un mare noroc reușește să treacă mereu de situațiile-limită în care ajunge. Astfel, el scapă ca prin urechile acului de un experiment de-al lui Saitano, vrăjitor și om de știință, care urmărea să îl readucă din morți, scapă din nesfârșitele catacombe de sub Paris după ce a stat 3 zile fără apă, mâncare și lipsit de orice companie umană, reușește să atragă atenția reginei Isabela a Franței și să evite pedeapsa cu moartea, după ce fusese condamnat la spânzurătoare.

—Dar eu nu am intrat pe ușă.
—Atunci pe unde?
—Pe unde am ieșit ultima oară, adică pe fereastră. Ce vrei, eu am un obicei: intru și ies pe fereastră. Este mai ușor și mai puțin stânjenitor decât de ușă.

Pe parcurs, romanul este presărat și cu nelipsita dragoste, ceea ce atrage după sine și sentimentul contradictoriu, de ură. Prinzând mai multe forme, dragostea și ura se manifestă mai întâi la regina Isabela față de cavaler, apoi la Roselys, unde dragostea îi revine iubitului său, Passavant, iar ura tatălui ei, Jean Temerarul. Dar față de acestea, opera are la bază o dragoste din care au izvorât toate evenimentele, încheiată cu ura față de cel iubit, ceea ce determină femeia-fantomă să alunge doar printr-un act de căsătorie vechi, asasinul regelui.

Nu înțeleg de ce trebuie să mor eu pentru alții. Mie, viața mea îmi este mai prețioasă decât miile de vieți care mă înconjoară, fie și dacă ar fi ele eterne.

Pe lângă complexitatea acțiunii și a personajelor, apare stilul în care acestea sunt redate. Michel Zévaco este un maestru în crearea dramei și folosește paragrafe menite să apropie cititorul. Astfel, am întâlnit de mai multe ori intervenția directă a autorului:

Cum știm atâtea despre sihaștrii noștri să mai respirăm puțin și să mai vedem acum ce s-a mai întâmplat cu alți eroi, în special cu jupânul Thibauld Le Poingre, stăpânul faimosului han ,,La scroafa spânzurată”.

,,Acta gestaque”- Acesta​ este titlul unei cronici vechi la care a trebuit să facem apel pentru a vedea ce se întâmplă în Paris, în momentul în care Saitano își pregătea pacientul.

Recomand cu mare drag această carte celor care sunt pasionați de aventură, dramă și istorie.
Ofer 5/5 steluțe romanului ,,Dragoste și ură” de Michel Zévaco.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă.