RECENZIE: ... Să ucizi o pasăre cântătoare

Titlu: Să ucizi o pasăre cântătoare

Autor: Harper Lee

Editura: Polirom

Număr pagini: 360

Categoria: Literatura clasică

Nu m-am gândit că o carte ”povestită și văzută” prin ochii unei fetițe de 6 ani îmi va atrage atenția și nu doar atât ... Am învățat sau mai bine spus s-a dovedit încă o dată că tot ceea ce este simplu e mult mai frumos și special. Da, simplitatea și originalitatea au transformat această operă într-o mare capodoperă. Și cum aceste câteva cuvinte nu v-au convins încă, haideți să vedem despre ce este vorba mai exact.

1.      Multe întâmplări frumoase, o copilărie fără griji

Revin la ideea anterioară: simplitatea este trăsătura care pune în valoare acest roman. La ce mă refer? La faptul că toate evenimentele sunt redate din perspectiva lui Scout, o fetiță isteață, care are capacitatea de a face distincția între bine și rău, abilitate deprinsă de la tatăl ei.

De asemenea, nu pot trece cu vederea relația dintre tată (Atticus) și copiii săi (Scout și Jem). Părinte nonconformist, Atticus încurajează dezvoltarea independentă a copiilor săi, îi ajută să facă distincția între bine și rău, nu le impune anumite bariere și nici nu le implementează idei fixe sau prejudecăți de ordin social. Astfel, copiii dispun de stabilitate pe plan emoțional, de mai multă încredere în sine și abilitatea de a lua decizii în situații neprevăzute. Toate aceste aspecte le putem observa clar la finalul romanului în momentul în care cei doi copii sunt atacați și reușeșc într-o oarecare măsură să se apere reciproc.

Așadar, în prima parte a romanului sunt descrise întâmplările copilărești prin care trec Scout, Jem (fratele ei mai mare) și Dill (prietenul lor). Până aici toată acțiunea se desfășoară firesc, liniștea domină de parcă nimic nu ar putea tulbura armonia copilașilor și nici pe cea a ținutului Mycomb. Până când ...

2.      Liniștea dispare și se instalează ... haosul

... Atticus, de meserie avocat, este pus în situația de a-l apăra pe Tom Robinson, întâmplare ce va marca destinele întregului ținut. Nu este de ajuns faptul că Tom Robinson este condamnat la 20 de închisoare pentru o faptă pe care nu a comis-o, doar pentru că este un negru. El va plăti cu propria viață greșeala de a încerca să evadeze. A ales să rezolve ”în felul său” acest caz, chiar dacă a primit sprijinul din partea avocatului său.

Nici dorința lui Atticus de a-l susține pe Tom, un om de culoare, nu a trecut neobservată deoarece societatea îl critică constant ajungând ca și copiii să fie atenționați la școală de către ceilalți și numiți ciorlingăi (adică, cei care îi preferă pe oamenii negri).

Mai mult, Atticus este amenințat de către tatăl victimei. Acesta din urmă îi atacă copiii, dorind să-i ucidă. Reușește să-i rănească și să-și provoace propria moarte.

Astfel, prin aceste întâmplări, autoarea reușește să pună și mai mult accentul pe tema centrală a operei, problema rasială în contextul crizei economice de la începutul anului 1930 și incapacitatea justiției de a fi imparțială.

Un ultim aspect asupra căruia doresc să atrag atenția este titlul acestei cărți, pe care scriitoarea nu l-a ales întâmplător. Nu înțeleg de ce mulți cititori zic că nu văd legătura dintre titlu și conținutul cărții. Pot spune doar că ea este destul de evidentă, trebuie doar să privim totul cu mai mult interes. Și uite că răspunsul îl primim chiar de la Atticus: ”Este păcat să ucizi o pasăre cântătoare”, adică,

-          în primul rând, este păcat să omorâm un om nevinovat de dragul unor prejudecăți specifice perioadei în care trăim;

-          în al doilea rând, este un păcat covârșitor să distrugem inocența, puritatea și tot ce avem mai frumos în noi.

Acestea fiind spuse, la final, sper să vă placă și vouă la fel de mult pe cât de mult mi-a plăcut și mie și să vă ajute să înțelegeți cât de important este să fim independenți, să ne formăm proprile idei. Nu cred că o notă ar putea evalua corect adevărata lecție de viață pe care ne-o oferă acest roman.

Cu drag,

Șoarecele de bibliotecă!