Cu gândul la mare ... !

Iubesc marea şi m-aş întoarce la ea nu doar o singură dată pe an, vara, ci şi în alte perioade. M-am gândit de mai multe ori că ar fi minunat dacă aş putea să o vizitez şi în extra sezon. Măcar pentru un weekend. Să fie ceva neprevăzut, să pot programa totul azi, iar mâine să pot porni la drum.

            Am constatat că nu întotdeauna este bine să fiu minuţioasă. De regulă, eu mă ocup de toate. Mai întâi, facem un consiliu de familie şi stabilim împreună în ce staţiune plecăm. Se pare că în ultimii doi ani nu ne-am despărţit de staţiunea Neptun-Olimp. Nu vom face rabat de la asta nici pentru anul 2020. Am găsit locul perfect pentru toată familia la hotel Insula de 4 stele. Este  singurul din sudul litoralului situat pe o insula pe lac, aproape de mare la doar 300 m. Ce privelişte! Sunt tare încântată! Prima cazare Neptun-Olimp, dar cu siguranţă nu va fi şi ultima. Au preţuri accesibile şi e amplasat într-o zonă liniştită cu un decor desprins din poveşti. “Hotelul Insula dispune de camere cu balcoane spaţioase cu o privelişte de basm, lacul plin de nuferi şi marea în valuri. În paradisul creat de natură, cu diverse specii de arbuşti, flori, plante exotice şi salcii pletoase, se află restaurantul cu separeuri discrete, terase pontoane si mese prin copaci, cu un meniu variat cu preparate din peşte, fructe de mare şi deserturi delicioase servite la răcoarea lacului şi briza mării”. Ce ne putem dori mai mult de atât?

Nu mai vreau să stau pe gânduri şi voi rezerva totul online pentru cazare litoral, un sejur de 5 nopţi, în perioada 30.08.2020 – 03.09.2020, într-un apartament pentru trei persoane şi mic dejun inclus. Chiar dacă nu se pot face înscrieri timpurii pentru a beneficia şi de discount, am analizat şi celelalte oferte de preţ şi aici mi s-a părut mai avantajos. E adevărat că m-am îndrăgostit de privelişte. Totuşi, eu voi rezerva totul din timp, aşa că mă gândesc să plătesc avansul la începutul lunii viitoare. Mai am voucherele de vacanţă de anul trecut. Am fost la munte şi nu le-am putut folosi. Deci, acum e momentul potrivit!

           Am ales varianta cu mic dejun inclus pentru că este mult mai comod să avem totul pregătit mai devreme. Ne rămâne suficient timp şi pentru plajă, dar mai ales mie pentru citit. Probabil ceilalţi vor alege şi alte activităţi: vor merge la sala de fitness sau pe terasă. Nu este exclus să merg şi eu pe acolo, însă cu siguranţă voi trişa o zi sau două şi voi sta pe balcon să citesc. Am şi eu nevoie de momentele mele de relaxare, nu-i aşa? La cină vom ieşi în oraş. Mai mult ca sigur că ne vom plimba prin împrejurimi. Subiecte de discuţie vom găsi negreşit. Rareori, avem ocazia să fim toţi împreună! Îmi pare rău că sora mea nu poate veni! Oricum, ne gândim să mai organizăm o excursie în acest an. Rămâne de văzut!

Doamne, ce frumos visez cu ochii deschişi la vacanţa ideală, în timp ce în jurul meu este haos şi spaimă! Sper ca toată nebunia asta să se termine cât mai repede ca să putem ajunge pe litoralul românesc.

Nici nu vreau să accept ideea de a se repeta istoria de acum doi ani. Da, da, am plănuit totul încă din luna ianuarie, deşi eu aveam rezervare pentru luna iulie. Am anunţat şi conducerea unităţii când mi-am planificat vacanţa. Am convenit şi la hotel să plătesc avansul cash, iar diferenţa o voi acoperi cu voucherele de vacanţă. Totul a fost bine până în momentul în care am fost anunţată că trebuie să trimit mai repede voucherele. Eu nu le aveam. Cei de la unitate nu le comandaseră şi nici nu puteau ajunge de pe o zi pe alta. Ce să mă fac? Mi-am convins şeful să-mi comande în acea zi tichetele, iar pe cei de la hotel să mai aştepte trei sau patru zile. Nu îmi dau seama cum de am reuşit să conving pe toată lumea, dar am făcut-o. Şi ca prin minune, au ajuns şi voucherele la timp. Am uitat să spun că ele au ajuns vineri, în aceeaşi zi le-am şi trimis, iar câteva zile mai târziu noi trebuia să pornim?! Asta e. Bine că le-am rezolvat pe toate şi ne-am putut bucura de vacanţă!

Indiferent de ce mi se va întâmpla, mă voi întoarce cu drag la tine, mare albastră!

Acest articol a fost scris pentru proba nr. 10 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2020. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Litoralul românesc.ro.

Crede şi luptă pentru visul tău!

Tind să cred că un om nu poate trăi fără să-şi stabilească în viaţă câteva idealuri. Fie că este conştient de asta sau nu, ceva îl determină să-şi dorească cu ardoare măcar un lucru. Cel puţin, în ceea ce mă priveşte, mereu mi-am stabilit obiective şi vise de îndeplinit. Unele au fost simple, altele mai complexe, dar toate m-au ajutat să devin tânăra responsabilă de astăzi.

E drept că nu a fost nevoie să folosesc un dicţionar de arhitectură pentru a-mi schiţa ideile, dar am nevoie şi acum de putere, bunăvoinţă, încredere, multă muncă şi speranţă că toate se vor transforma în realitate.

Educaţia – drumul către succes?

De mic copil mi s-a spus că educaţia este foarte importantă. Timpul a trecut, am crescut şi chiar dacă, poate, mulţi nu îmi vor da dreptate, eu cred că învăţătura este cea care ne transformă în oameni responsabili şi ne diferenţiază pe unii de ceilalţi. Tocmai de aceea, nu am renunţat să sper că, într-o zi, voi reuşi să fac doctoratul şi voi devini profesor universitar. Apoi, voi putea avea o casă activă mare cu o bibliotecă imensă în care să încapă toate cărţile mele dragi. Nu îmi place singurătatea, deci, fără îndoială îmi doresc o familie, dar  mai ales, un copil.

Să pornim într-o lungă călătorie …

Dintotdeauna mi-a plăcut să învăţ şi am încercat să obţin rezultate bune. Nu îmi doream să fiu diferită, deşi problemele de sănătate mi-au răpit multe experienţe frumoase. Am avut noroc cu părinţii care m-au încurajat mereu că eu pot. Dacă exclud primii 7 ani din viaţă în care am fost mai mult prin spitale, pot spune că am avut o copilărie minunată. M-am jucat şi am râs chiar dacă aveam probleme la piciorul drept şi, mai târziu, şi la ochi. În timp, am înţeles că singura mea soluţie este să învăţ foarte bine şi să ascund cât pot de bine defectele mele (chiar dacă sunt vizibile). M-am conformat regulilor chiar dacă nu a fost uşor, insultele veneau din toate părţile.

Totuşi, am avut puterea să merg înainte. Până am ajuns la primul prag: facultatea. Părinţii mei nu îşi permiteau la vremea respectivă să plătească taxa pentru facultate. Ratele pentru apartament deveniseră deja o povară, iar eu nu eram dispusă să renunţ la visul meu. Aşa că, am făcut o înţelegere.

Multe vise, puţine şanse

Ei au acceptat ca eu să dau admitere la Facultatea de Ştiinţe Economice, cu o singură condiţie: să prind un loc la buget (fără taxă). Încrezătoare am urmat demersurile, dar tot entuziasmul meu s-a spulberat în momentul în care am văzut valul uriaş de tineri care îşi doreau aceleşi lucru. Aveam vreo şansă ca eu să mă număr printre acei studenţi? Cât de mult mă vor ajuta cunoştinţele în situaţia dată?

O săptămână mai târziu săltam în sus de bucurie. Pierdusem bursa de studii, eram chiar prima sub linie, dar obţinusem un loc la buget. Apoi, au apărut alte dificultăţi, dar am încercat să privesc partea plină a paharului şi să fiu mândră că mi-am îndeplinit dorinţa.

Mai mult, am îndrăznit să ţintesc şi mai sus.    

Un vis măreţ, o mare responsabilitate

            Şi totuşi, am simţit că nu trebuie să mă opresc aici pentru că nu e un simplu vis, ci unul măreţ. Nu ştiu dacă a fost o nebunie ... nebunie sau nu, m-am prezentat la examenul de admitere pentru masterat. Mi-am înfipt în minte ideea că vreau să devin profesor universitar. Şi uite-mă în faţa celui de-al doilea prag peste care nu am certitudinea că voi trece, din nou. La fel ca prima oară, emoţii, stres, ambiţie, voinţă, încredere şi speranţă. Şi da, am trecut. Urmau încă doi ani grei cu multe încercări. Numai că acum aveam 23 de ani şi nu era de ajuns doar bursa mea de merit. Din banii primiţi reuşeam să îmi plătesc doar drumul dus-întors (făceam naveta, aproape în fiecare zi, 90 de kilometri).

Un vis măreţ cere şi mai multe sacrificii

Aşa am ajuns la concluzia că, cel mai bine este să mă angajez. Nu a fost atât de simplu precum am crezut. Am fost respinsă din cauza defectului meu vizibil. Ca prin minune am scăpat şi nu a observat că ceva nu este în regulă şi la picior. Oricum am fost respinsă, dar asta nu m-a împiedicat să încerc în alt loc câteva luni mai târziu. Şi azi tot în cadrul acelei unităţi lucrez. Am continuat să lucrez şi să studiez în acelaşi timp. Din fericire, nu am pierdut nici bursa. Mi-am menţinut media 10 pe tot parcursul studiilor, cu excepţia unui singur semestru.

Cu sprijinul părinţilor am reuşit să-mi cumpăr şi propria casă. Este un apartament. Nu atât de mare precum cel din visele mele, dar pentru început este perfect. Acum pot să am biblioteca mult visată. Am o grămadă de cărţi, dar niciodată îndeajuns de multe. Un cititor înrăit aşa ca mine va găsi mereu loc pentru alte şi alte volume. Mă gândesc să creez locul perfect nu numai pentru mine. Vreau ca şi copilul meu să se bucure  de el. Va avea nevoie de ele în lunga lui călătorie.   

Visul meu nu se opreşte aici … 

Au urmat 5 ani de pauză în ceea ce priveşte studiile. Peste tot în jurul meu auzeam că pentru a face ceea ce-ţi place ai nevoie de experienţă. Firmele nu sunt dispuse să consume timp şi energie cu novicii. Prea puţine acceptă să facă acest compromis. Nu aveam de ales. Trebuia să-mi stăpânesc meseria pentru a merge mai departe. Puteam să aştept. Cât timp, nu eram sigură?!

Gata … a sosit timpul să mă gândesc serios la visul meu! Să meditez, să analizez, să aplic … ! Şi am pornit la drum … ! Mai întâi, mi-am căutat profesorul coordinator (am avut noroc că m-au recunoscut mai mulţi), apoi am ales tema pentru teza de doctorat. Iar acum mă documentez pentru asta. În toamna acestui an voi da admitere. Nu îmi lipseşte entuziasmul şi încrederea. Ştiu că voi reuşi! Trebuie să reuşesc! Visez să fiu tot timpul înconjurată de cărţi şi de copii, să fac ceea ce am visat mereu: să scriu şi să predau. Să le ofer celorlalţi şansa de a se bucura de frumos. Să ne bucurăm împreună de frumos!

Acest articol a fost scris pentru proba nr. 9 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2020 pentru sponsorul Activehouse.ro și AIA Proiect – Birou de proiectare.

Echilibru şi savoare într-o singură farfurie

Nu este dificil să adopt un stil de viaţă sănătos atunci când am la îndemână multe alimente gustoase. Trebuie doar să fiu atentă la ce combinaţii şi la cantitatea utilizată. Sunt conştientă de faptul că mereu trebuie să existe un echilibru între minte şi corp, dar mai ales în mâncare.

A fost uşor să constat că munca la birou (adică, statul pe scaun 8 ore/zi) mi-a adus într-un timp scurt câteva kilograme în plus. Acesta a fost principalul motiv pentru care am decis să fac sport şi să încep o dietă echilibrată. Nu pot spune că am un regim alimentar pentru că nu am consultat un nutriţionist, însă îmi dau silinţa să mănânc sănătos. Aş putea să fiu foarte strictă în acest sens, dar nu vreau să nu am şi eu micile mele momente de răsfăţ. O dată pe lună nu cred că este o tragedie dacă mănânc o savarină.

             Nu e momentul potrivit să mă gândesc la dulciuri. Am pregătit o listă cu 10 produse care nu lipsesc din cămara mea:

              1. Mixul de cereale cu fructe 

            Mixul de cereale cu fructe şi un iaurt natural constituie micul dejun ideal. Este consistent şi-mi conferă o senzaţie de saţietate.

              2. Fulgii de ovăz

             Prefer să îi adaug în smoothie-ul pe care mi-l pregătesc dimineaţa înainte de a pleca la serviciu. Sunt sursa mea de energie pentru ziua care abia începe. Sunt printre cele mai sănătoase cereale de pe planetă. Aceste cereale integrale nu conțin gluten și sunt pline de proteine, minerale, fibre și vitamine.

Era de aşteptat să aibă şi o mulţime de beneficii pentru oganism: reduce nivelul de colesterol, întăreşte sistemul imunitar, protejează inima, reglează nivelul de zahăr din sânge, reduce riscul de diabet de tip 2, previne instalarea cancerului de sân, reduce apetitul, reglează nivelul tensiunii arteriale, ajută la controlul greutăţii arteriale.

3. Smochine

De fiecare dată când simt nevoia să mănânc ceva dulce, am smochine la îndemână. Consumate cu moderaţie, câteva chiar şi între mese, pot face adevărate minuni. Atât smochinele proaspete, cât şi cele uscate sunt bogate în fibre, care conferă senzaţia de saţietate, combat constipaţia, ţin sub control nivelul colesterolului şi reglează glicemia.

             De asemenea, smochinele sunt surse bogate în calciu – mineral care previne instalarea osteoporozei şi a problemelor dentare -, antioxidanţi care au rolul unui scut protector împotriva acţiunii radicalilor liberi, vitamine (A, B, C, K), potasiu, magneziu, mangan, fier.

                4. Fistic

Sunt conştientă de valorile sale nutritive (proteine, lipide, carbohidraţi, minerale de calciu, magneziu, fosfor, fier, zinc, vitamine A şi C) şi de aceea aleg să îl consum. Nu pot spune că îl folosesc într-un preparat anume. Pur şi simplu, îmi place să îl mănânc aşa crud.

            Consumul de fistic previne bolile cardiovasculare, asigură o buna parte din necesarul în vitamina E al organismului, protejează celulele nervoase, reduce riscul de Parkinson,  contribuie la regenerarea celulară, încetineşte procesul de îmbătrânire, reglează functia de reproducere, reglează activitatea muşchilor, are efect diuretic, înlătură respiratia urât mirositoare, trateaza arsurile la stomac, ulcerul gastric, efect afrodisiac, anticancerigen, scade nivelul glicemiei prin conţinutul ridicat de carbohidrati. În plus, prin conţinutul în potasiu scad valorile în caz de hipertensiune arterială.

        5. Amestec seminţe (miez floarea soarelui crud, miez dovleac crud, seminte de in, susan)

Mi-am amintit de pâinea de casă pe care o face mama de fiecare dată când ne reunim întreaga familie la masă. Deşi, încerc să exclud pâinea din dietă, la ocazii speciale nu-mi pot refuza această plăcere vinovată.

             Poate că nu este cea mai bună variantă, de aceea nu foloseşte întotdeauna toate aceste tipuri de seminţe. Este suficient şi numai cele de floarea soarelui pentru că ele conţin multe proteine, iod şi vitamina E. Şi seminţele de dovleac sunt o adevărată sursă de sănătate deoarece conţin minerale precum fosfor, magneziu, mangan, fier si cupru, zinc, dar si vitamina K. Iar, în compoziţia chimică a celor de susan se găsesc: proteine, substanţe grase, vitaminele B, D, E, F, ulei în cantitate mare, până la 65%.

             6. Pătrunjel

Este nelipsit din cămară. Fie că îl aduc din grădină (crud) sau îl cumpăr din magazine (uscat), pentru mine este un produs de bază. Îl folosesc aproape la orice preparat, începând cu supele şi/sau ciorbele şi până la tocăniţe.

Are tot atâtea beneficii nutriţionale, câte motive am şi eu să-l folosesc în mâncare: are un nivel ridicat de betacaroten, vitamina B12, acid folic, clorofilă, calciu şi mai multă vitamina C decât citricele, dar şi multe alte substanţe nutritive esentiale. Planta are efect hidratant, hrănitor, stimulează sistemul imunitar, îmbunătăţeşte capacitatea de asimilare şi de sintetizare a substanţelor nutritive a majorităţii organelor.

           7. Orez alb

Recunosc că am început să consum orez mai des abia după ce am participat la un curs despre nutriţie unde am aflat despre conţinutul său nutriţional şi de ce este gustul său atât de iubit de toată lumea. Acesta conţine proteine, carbohidraţi, antioxidanţi, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, vitaminele B1, B9 şi E.

Printre beneficiile sale se numără îmbunătăţirea digestiei, prevenirea acumulării kilogramelor în plus, rolul în protejarea aparatului cardiovascular, întărirea sistemului osos, prevenirea cancerului de sân, a diabetului şi a pietrelor la vezica biliară.

8. Fasole roşie

Prefer să o folosesc foarte des la salate alături de celelalte legume ca: salată verde, roşii, castraveţi şi morcovi. De multe ori, înlocuiesc carnea cu fasole roşie pentru că ambele produse conţin proteine. Totodată, fasolea  este o legumă foarte sănătosă şi bogată în substanţe nutritive. Ea este recomandată spre consum datorită conţinutului ridicat de fibre şi antioxidanţi.

             Ajută la: reducerea nivelului de colesterol, previne afecţiunile cardiovasculare, îmbunătăţeşte sănătatea creierului, accelerează procesul de pierdere în greutate.

             9. Sare de mare iodată

Nu îmi pot imagina ce gust poate avea mâncarea fără sare. De ce sare de mare? Există mari diferenţe între sarea de masă şi cea de mare, iar aceste informaţii m-au convins că am luat decizia cea mai bună.

Sarea de masă, are de obicei adăugat iod , un nutrient esențial pentru menținerea tiroidei sănătoase. Însă, adăugarea iodului poate deveni o problemă. Dacă ai o dietă echilibrată, probabil că primești o cantitate suficientă de iod, iar excesul poate duce la amețeală, dureri de cap și dereglări hormonale. În schimb, conţine câteva chimicale, menite să îi dea culoarea albă şi să împiedice formarea de bulgări.

Sarea de mare, însă este obținută prin evaporarea apei. O cantitate de apă se pune într-un vas, iar când se evaporă, rămâne pe fund sarea în stare solidă. Procesarea nu este foarte complexă, aşa că rămân şi alte minerale. Exact aceste minerale dau gustul şi culoarea, care pot să difere mult, în funcţie de apa folosită.

            Nici beneficiile nu sunt puţine: fortifică sistemul imunitar, combate astmul, ameliorează durerile musculare, combate depresia, susţine digestia.

             10. Zahăr brun

De când am aflat că zahărul brun poate fi folosit ca îndulcitor în locul celui alb şi că este mult mai sănătos, apare negreşit pe lista mea de cumpărături. Inevitabil şi fără voia noastră, zahărul rafinat este inclus în multe alte produse pe care le consumăm. De ce să nu ne ferim puţin mâncând mai sănătos? Bineînţeles că, trebuie consumat cu măsură. Este contraindicat diabeticilor, persoanelor care au probleme cu greutatea si copiilor (creează hiperactivitate). Şi să ştiţi că are un gust mai bun şi mai puţine calorii.

Dacă ar fi să compun meniul pentru o zi aţi aflat deja ce anume aş consuma la micul dejun şi la masa de prânz. Acesta arată cam aşa:

Mic dejun

1 iaurt natural de 100 grame şi o jumătate de cană cu mix de cereale cu fructe

Masa de prânz

Orez cu legume (100 grame orez, 100 grame legume)

Cina

o porţie de ciorbă de pui cu legume (morcov, roşii, pătrunjel, ţelină, leuştean, ardei)

         Vouă ce produse nu vă lipsesc din cămară?

Bibliografie:

***driedfruits.ro

***unicorn-naturals.ro

***csid.ro

***sfatulmedicului.ro

***exquis.ro

***doctorulzilei.ro

***dozadesanatate.ro

               Acest articol a fost scris pentru proba nr. 8 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2020. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Depal SRL.

Oferă şi ţi se va da, primeşte şi nu întreba ...

De regulă, nu primesc cadouri, iar dacă primesc unul mă simt obligată să ofer şi eu ceva la schimb. Ştiu că nu e firesc aşa, dar întuiţia nu mă înşeală şi, chiar dacă pare absurd, cel care a dat aşteaptă ceva înapoi. O favoare, un semn, un sfat ... orice.

Mulţumeşte-te cu puţin şi vei primi mai mult

Poate şi o modalitate în care îi mulţumeşti cuiva pentru ajutorul acordat. De multe ori, e greu să mergi singur pe drumul ales şi nu strică dacă cineva ţi se alătură. Îţi oferă sprijin, încredere, putere, alinare. Drept răsplată se poate alege cu o mică atenţie, un dar simbolic care să-i amintească de momentele petrecute împreună.

Recunoaştere şi respect?

De mic copil am învăţat că pentru a obţine ceva trebuie să muncesc pentru asta din greu. Viaţa nu îţi oferă nimic pe tavă, eventual, numai provocări şi încercări şi depinde doar de mine dacă devin mai puternică sau o victimă. Eu am ales să lupt alături de familia mea pentru a avea ce ne trebuie. În mica afacere am contribuit încă de la vârsta de 8 ani. Şi nu regret pentru că acum, adult fiind, ştiu să apreciez orice lucru. Nu aspir să am ceva fără să-l merit. Nimic nu e gratuit, totul se plăteşte. Nu neapărat cu bani, ci prin muncă, tot o modalitate de plată este.

După muncă şi răsplată!

E foarte simplu. Munceşti, primeşti. În caz contrar, te alegi cu regretul şi invidia. De invidie nu scapi. E cel mai uşor să cauţi aspectele negative la ceva ce tu nu ai făcut, iar celălalt a avut curajul să încerce.

După cum spuneam şi noi (mă refer la familia mea) am căutat o soluţie privind dincolo de zidul înalt care ne-a aruncat într-o mare sărăcie şi puţine variante. Mai exact, după ce ambii părinţi au rămas fără un loc de muncă (asta s-a întâmplat în anii `90 după ce multe fabrici au dat faliment), iar statul ne-a luat casa şi ne-a scos în drum, ne-am întors în satul natal al tatălui meu, unde am luat-o de la zero. Cu bani împumutaţi au deschis un bar, pe care cu timpul l-au transformat într-un magazin alimentar. Am muncit din greu şi am reuşit să ne extindem afacerea şi la oraş, iar după 4 ani ne-am mutat înapoi (în mediul urban).

Acolo, într-un magazin, am cunoscut adevăratele feţe ale oamenilor şi am trăit cele mai importante lecţii din viaţa mea. Mi-am format şi deviza: „Nimic nu e gratuit”. Chiar şi cadourile promoţionale pe care le primeam rareori, tot nu erau primite fără bani. De fapt, pentru marfa cumpărată pe o anumită perioadă de timp primeai nişte produse promoţionale. Nu aveai dreptul să alegi. Primeai ceea ce ţi se oferă. Aşa m-am ales eu cu trei cadouri naşpa de la Coca-Cola.

Premii wow sau bau-bau?

Recunosc că, cei de la Coca-Cola au şi cadouri interesante. Totuşi, trei dintre ele nu m-au impresionat. Să le luăm pe rând:

             O umbrelă. Nu am ce comenta în privinţa culorii. Bine, e roşie. Roşie să fie şi cu brand-ul pe ea. Perfect! Dar este atât de mare că abia o pot duce în mână. Mai degrabă, o pot folosi pe post de umbrelă, vara, pe masa de plastic atunci când vreau să savurez în linişte un suc rece. Nu era mai frumoasă o umbrelă personalizată dacă tot am fost un client fidel? În plus, să fie una potrivită, pe care să o pot folosi. Îmi este ruşine să ies pe stradă cu o umbrelă aşa de mare. Am găsit o mulţime de umbrele pe site-ul todayadvertising.ro la preţuri foarte bune. Deja mă gândesc să mi-o cumpăr singură!

                Un set de pahare. Au fost multe promoţii la accesorii băuturi, dar eu am câştigat-o pe cea cu şase pahare de halloween. Pe lângă faptul că sunt din plastic, (nu îmi plac paharele din plastic) au tot felul de imagini groaznice: vampiri cu colţi plini de sânge şi monstruleţi urâţi. Când le-am văzut am ştiut că nu le voi folosi niciodată. Mai mare mi-a fost mirarea atunci când a apărut o prietenă cu fetiţa ei şi mi le-a cerut. Copila le adora, aşa că i le-am oferit. Eu aş fi preferat nişte pahare simple din sticlă, nu neapărat colorate şi cu iniţiala numelui meu pe ele. Hai, că nu era greu! Mi-am şi găsit deja modelul preferat pe site.

             Un tricou. Lista mea nu e lungă. Se încheie cu un tricou nepotrivit, mult prea larg în care încăpeau lejer două fete. Era tricoul clasic alb cu sigla roşie. Nu era mai bine invers? Doar sunt fată. De data asta renunţam şi la ideea de personalizare a lucrurilor numai să fie ceva pe gustul meu. Deşi, nu mă supăram nici dacă era personalizat.

Pentru toate cele trei produse am găsit varianta optimă. Le voi comanda pe toate de pe site-ul Todayadvertising,ro. Simplu şi rapid! Să vă mai spun că sunt mulţumită de preţ, dar şi de calitate? Mai bine intraţi pe site şi vă convingeţi singuri. Aveţi de unde alege.

             Acest articol a fost scris pentru proba nr. 7 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2020. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Todayadvertising.ro.

Aventurile unui şofer fără experienţă

                                                                       Sursa: autoscout24.ro



          Nici nu mi-am dat seama când au trecut cei 11 ani de când am luat permisul. Faptul că nu am mai condus o maşină de 10 ani, este o altă poveste. Într-un singur an am schimbat 7 maşini gândindu-mă că o voi găsi pe cea potrivită pentru mine. Acum când îmi amintesc prin câte am trecut doar ca să mă pot obişnui să conduc, mă bufneşte râsul. Atunci eram stresată. Mi-am dorit mult să am maşina mea pe care să o pot conduce, dar nu a fost să fie. Mă bucur că am încercat, însă şi mai mult mă bucur de faptul că tata mi-a fost alături mereu în toate aventurile mele.

          Să vă povestesc o întâmplare amuzantă... De câteva zile eram şofer cu acte în regulă. Am primit cadou şi maşina dorită: Mazda 6 Berlină. Nu mai aveam răbdare şi trebuia să o conduc. Tata s-a oferit să îmi ţină companie. Şi bine a făcut. Am pornit la drum emoţionaţi şi veseli. Ne-am plimbat fără o destinaţie anume prin mai multe locuri. Totul a fost frumos până când a trebuit să ne întoarcem acasă. Deja, pe la jumătatea traseului parcurs mă simţeam obosită, aşa că, l-am rugat pe el să conducă mai departe. Nu reuşeam să conduc mai mult de 2-3 ore.

         Mai mare ne-a fost uimirea atunci când a trebuit să schimbăm locurile. Scaunul şoferului se blocase. Eu fiind scundă îmi reglam scaunul cât mai în faţă pentru a putea ajunge la pedale. Contrar mie, tata avea nevoie ca acesta să fie mai în spate. Probabil, pentru că îl modificasem de mai multe ori, a ripostat. Şi noi la fel. Pornisem în jurul orei 14 de acasă şi am ajuns abia pe la ora 21. Eram nervoşi pentru că am stricat scaunul. Nici nu ştiu cum a reuşit să conducă tata până acasă. Eu am adormit şi am realizat că am ajuns la destinaţie abia atunci când tata a oprit motorul maşinii. Aceasta a fost prima noastră experienţă. Nici acum nu uită să mă tachineze pe tema asta, uneori. Mă amuz numai când mă gândesc ce le-ar povesti maşina mea celorlalte maşini:

- Are grijă să fiu mereu curată şi foloseşte multe odorizante. Nu fumează şi nu le permite nici celorlalţi să o facă;

- Este atentă să alimenteze cu motorină de cea mai bună calitate. Nu conduce zilnic, de regulă, în weekend, deci beneficiez de pauze lungi şi dese;

- Nu conduce pe distanţe lungi pentru că această activitate i se pare obositoare şi solicitantă. A fost în vacanţă la Colibiţa şi în munţii Retezat şi pentru asta m-a dotat cu un scut motor Mazda pentru că ştia că aveam nevoie de protecţie;

- Tot ca să mă protejeze mi-a montat şi un cârlig de remorcare Mazda, asta după ce a reuşit să mă bage cu spatele într-un gard de nuiele. Am ieşit cu greu de acolo, dar am ieşit;

- Nu îmi place cum parchează. Întotdeuna am botul prea în faţă sau spatele este prea aproape de bordură. Ar trebui să se gândească să cumpere un garaj;

- Are noroc cu tatăl ei când vine vorba de schimbul de ulei sau alte lucruri de genul ăsta. Nu se pricepe deloc;

- Atunci când conduce este încordată şi, de multe ori, nici nu ascultă muzică. În schimb, dacă o face, se delectează numai cu muzică clasică;

- Nu vorbeşte la telefon. Întoarce apelul numai după ce a ajuns la destinaţie. Dacă cineva insistă preferă să tragă pe dreapta şi să răspundă;

- Are mereu geanta la ea şi multe cărţi, foarte multe cărţi.

          Am trecut prin multe experienţe împreună şi indiferent ce ar spune despre mine cred că suntem norocoase că ne-am cunoscut. O plac şi ea mă place. E tot ce contează.


          Acest articol a fost scris pentru proba nr. 6 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2020. Sponsorul probei este AutoGedal.

O ZI PERFECTĂ

Sunt o visătoare. Îmi place să cred că tot ceea ce iubesc îmi va oferi ceva bun în schimb. Iubirea este o putere magică de care ne molipsim inevitabil, trăim stări unice şi ne cunoaştem mai bine unii  pe alţii. Mi-a fost sortit să cunosc o fată cu chip angelic. Am învăţat să o preţuiesc nespus de mult. Am oferit şi am primit la rândul meu aceleaşi sentimente sincere. Am întâlnit-o în sora mea pe cea mai bună prietenă.

Şi chiar dacă acum nu ne mai vedem în fiecare zi, chiar dacă ne-am maturizat şi ne-am transformat în două tinere responsabile, acest lucru nu ne poate împiedica să nu petrecem clipe minunate împreună.

Ne-am pus în gând să plecăm singure la cabana de la ţară. Ne-am făcut bagajele, le-am pus în maşină şi am pornit la drum. Doar noi două. Am pornit devreme, nu am apucat să ne bem nici cafeaua de dimineaţă. Voiam să scăpăm cât mai repede de aglomeraţia de la oraş şi să o savurăm în linişte pe terasă. Aşa am şi făcut.

Au urmat şi alte activităţi pe care le îndrăgim amândouă. La prânz am ales să ne plimbăm prin livada cu pomi fructiferi. Am râs mult, am povestit vrute şi nevrute şi am cules mere. Mă gândesc să-i pregătesc o prăjitură. Este o gurmandă. Sunt sigură că va aprecia ideea mea.

Până atunci, am îndemnat-o să guste din plăcinta cu brânză şi din sandwich-urile pe care le-am preparat exact aşa cum ni le făcea mama când eram mici. Am întins o pătură pe iarbă, ne-am bucurat de mâncare şi am vorbit. Cred că am vorbit în acea zi cât vorbeam într-o săptămână atunci când locuiam împreună. Ne-am relaxat mai mult decât am crezut. Ne-am întins pe spate şi am privit cerul. Era senin aşa ca noi. Aveam impresia că natura ne zâmbeşte şi se bucură de aceste momente împreună cu noi. Au fost momente în care a fost suficient să ne privim, apoi să ne zâmbim reciproc. Aşa fericită nu am fost de mult timp. Şi vremea ne-a ţinut isonul. Soarele nu a dispărut de pe cer decât atunci când a apus. Am realizat şi noi asta şi ne-am retras la cabană. Mi-am făcut planuri pentru seara aceea.

Mi-am adus şi laptop-ul. Filmul l-am descărcat acasă, deşi avem acces la internet şi la cabană, Dansul dragostei: Bătălia starurilor. Este excepţional. Are efecte speciale, iar pentru sunet am ales nişte boxe Spacer. Sunt multe melodii frumoase şi e păcat să nu ataşăm boxe pe măsură. Eu am văzut filmul la cinema în format 3D. Nici nu am cuvinte să vă explic ce mult mi-a plăcut! Tocmai de aceea mi-am adus un ajutor de nădejde pentru a nu pierde nimic din senzaţiile prin care am trecut şi prima dată.

Din comoditate şi pentru confort nu vreau să se descarce bateria când nici nu ne aşteptăm. Aşa că, am adaptat la laptop un alimentator universal. Este tare util. Am avut timp să cumpăr de toate pentru această ieşire pentru că am plănuit-o de câteva săptămâni. Mă gândesc să iau şi alte accesorii. Sunt foarte mulţumită de calitatea produselor.

A fost o seară de vis! Am văzut trei filme în total şi am dormit puţin. Probabil, ne era dor una de cealaltă şi nu am simţit oboseala. Am trăit fiecare moment cu mare plăcere. Vreau să se mai repete. Acum am tot ce-mi trebuie pentru a avea parte de o zi perfectă. Şi asta datorită produselor Spacer – IT comes home.

Cum arată pentru voi ziua perfectă?

          Acest articol a fost scris pentru proba nr. 5 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2020. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Spacer.ro şi din arhiva personală.

Reţeta cititorului

Este vineri. Sună telefonul. Abia de cinci minute m-am trezit şi nu am apucat nici cafeaua să o beau. Sunt puţin adormită şi nu înţeleg de ce m-a sunat sora mea aşa devreme. Mă uit nedumerită la ceas şi aştept să mai spună ceva. Zâmbesc în momentul în care mă anunţă că îmi va face o vizită mai târziu. Va sta numai câteva ore. Pentru mine e suficient şi doar atât. Îmi este tare dor de ea. De când s-a căsătorit nu ne mai vedem în fiecare zi. Şi nu a fost uşor să ne adaptăm la situaţie. Am acceptat, dar ne-am promis să ne vizităm cât mai des posibil.

Aşa că, m-am gândit să-i fac o surpriză. Una care să-i amintească de copilărie. Am ales să-i pregătesc mâncarea preferată, iar ca desert am optat pentru salamul de biscuiţi. Mi-a spus zilele trecute că i s-a făcut poftă de ceva dulce. Am fost inspirată să verific înainte să plec la birou dacă am tot ce-mi trebuie. A trebuit să cumpăr biscuiţi şi esenţă de rom.

Ziua de lucru a trecut repede. Sau cel puţin, aşa mi s-a părut. Aştept cu nerăbdare să-mi întâlnesc sora şi să o surprind plăcut. Nu vreau să pierd timpul, aşa că mă apuc de treabă. Am doar 2 ore la dispoziţie să pregătesc totul. Voi începe, mai întâi, cu desertul.

Încerc să nu mă stresez pentru faptul că nu am mult timp să prepar ceea ce mi-am propus. Mi-am pus la îndemână cele necesare. Înainte să mă mut în casă nouă am cumpărat de la Dajar o mulţime de accesorii de bucătărie. Efectiv, le ador!

Cum spuneam ... e timpul să pregătesc desertul! Într-un vas am rupt în bucăţi mici 700 de grame de biscuiţi. Şi pentru că durează puţin până termin mi-am pus în faţă o coală de hârtie şi un pix. Sunt veselă. Mă gândesc să îi scriu o reţetă specială. Sunt sigură că o va folosi foarte des. Deja am scris câteva idei şi am pregătit o jumătate din cantitatea de biscuiţi. S-au scurs doar zece minute. Mă descurc destul de bine.  După alte cinci minute am pus apa la fiert, patru căni cu apă. Se pune 100 de grame de zahăr, o sticluţă cu esenţă de rom şi patru linguri de cacao în apa fierbinte.

Desertul este aproape gata şi reţeta mea specială, la fel.

Compoziţia se toarnă peste biscuiţi, se amestecă cu lingura să se înmoaie, apoi se pune în folie amestecul în formă de salam şi se pune la frigider la rece.

Gata? Voi trece la a doua rundă. Oala este pe aragaz, am pus la fiert spaghetele, mai lipseşte sosul. Nu am reuşit să mă mai uit peste reţeta mea. Sunt atentă la mâncare. În scurt timp voi termina totul.

Voi aranja masa. Am pus două farfurii colorate, şerveţele şi tacâmuri. Totul este pregătit. Pastele sunt delicioase. Mi-au mai rămas 15 minute şi pentru mine. Citesc, din nou, reţeta mea. Adaug ultimele fraze, apoi o pun într-o carte. Îmi place să îi dăruiesc surorii mele cărţi ori de câte ori am ocazia. Nu am nevoie de o ocazie specială. Ştiu că se bucură de ele.

Am emoţii. Mă surprind citind reţeta, de data asta, cu voce tare:

Ingrediente:

-          câteva emoţii

-          multă nerăbdare

-          suspans şi mister cât e nevoie

-          incertitudine, după caz

-          mult curaj

-          zâmbete, după bunul plac.

Se alege o carte, de regulă, una care şi-a aşteptat rândul de mult timp. O deschidem, citim în grabă prologul şi, bineînţeles, că ne scapă anumite aspecte pe care sperăm să le găsim în capitolele care urmează să fie descrise în detaliu. Se amestecă câteva emoţii şi multă nerăbdare şi se trec prin sită. Iar primele 3 capitole le-am parcurs deja dintr-o răsuflare. Se pune pe foc suspansul şi misterul până se topeşte. Se fierbe aproximativ 10 minute, până se ajunge foarte aproape de punctul culminant. Mai apar câteva personaje noi, acţiunea se amplifică, iar când totul pare să revină la normal se iveşte confuzia care face ca drumul parcurs de protagonişti să pară mai anevoios ca înainte. Se adaugă scurte pasaje de monolog pentru a accentua stările de spirit ale personajelor şi pe alocuri frânturi de conversaţii şi se amestecă repede.

La final, misterul este dezvăluit şi ceva straniu şi neprevăzut schimbă cursul firesc al întâmplărilor. Siguranţa dispare, incertitudinea îşi face loc. Se strecoară tot mai adânc şi reuşeşte să tulbure totul în jur.

Se întregeşte povestea, se toarnă mult curaj în locurile goale până când totul devine uniform. Apoi, se presară cu multă dragoste şi zâmbete, după bunul plac. Cartea se aşează pe raft, iar cititorul meditează asupra subiectului cât timp doreşte.

Spor la citit!

Aud soneria. Realizez că nu poate fi altcineva decât ea. Îi deschid uşa şi o îmbrăţişez. Uimită, se uită în bucătărie, apoi la mine. Îmi mulţumeşte zâmbind. Apoi, ne aşezăm la masă. Ce frumos este să fim doar noi două! Aveam nevoie de aceste momente magice.

Acest articol a fost scris pentru a patra probă din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2020. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Dajar România.