sâmbătă, 28 septembrie 2019

RECENZIE: Un bărbat pe nume Ove




Titlu: Un bărbat pe nume Ove
Autor: Fredrik Backman
Editura: Art
Număr pagini: 432 pagini
Categoria: Literatura universală




Prefer să prezit cartea de față într-o manieră neobișnuită și să mă declar încă de la început atașată de Ove, un bătrânel morocănos și ursuz care a prețuit dintotdeauna dreptatea și ordinea. Și chiar dacă își băga nasul peste tot, deși nu era treaba lui, pe mine a reușit să mă facă să râd copios la diversele situații întâmpinate în viața lui.
Am ajuns să-l îndrăgesc datorită modului în care a ales să se schimbe la bătrânețe, deși principala sa preocupare era aceea de a se întâlni cât mai curând cu soția sa care decedase cu puțin timp în urmă. Însă, acest lucru este mereu amânat odată cu apariția noilor vecini: ”gravida”, ”tolomacul” și fetițele lor.
Treptat, descoperim latura opusă a vechiului Ove și, tind să cred că la final, bătrânelul a încercat să-și îndrepte greșelile din tinerețe. Face primul pas în acest sens în momentul în care decide să unească frumoasă prietenie cu Anita și Rune, apoi îl salvează pe acesta din urmă ca să nu fie dus la azil. Mai mult, își ajută în mod constant cei doi vecini enervanți (pe Parvaneh o învață să conducă, pe Patrick să parcheze, iar fetelor le cumpără cadouri și le permite să îi spună ”bunicul”), acceptă să aibă grijă de o pisică bolnavă, deși el urăște pisicile, îl găzduiește pe Adrian, un băiat diferit, care datorită orietării lui sexuale este alungat de acasă de către tatăl său. O multitudine de fapte bune răsplătite cu prietenii sincere și adevărate. De fapt, de asta avea Ove atât de multă nevoie, de niște oameni maleabili cu care să-și ocupe timpul.
Trebuie să recunosc că am fost plăcut impresionată de evoluția personajului principal, iar dacă la început m-am amuzat, la final am plâns mult. Am trecut prin multe stări, am petrecut multe seri citind până târziu și aș fi vrut să nu se mai termine ... nu atât de repede. Așa că, musai o mai citesc incă o dată. Nu acum, ci altădată.



Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu