sâmbătă, 28 septembrie 2019

Cărțile preferate (partea 1)




Îmi doresc de mult timp să scriu despre cărțile care le-am citit și mi-au plăcut foarte mult, dar nicidecum de acele romane pe care ar trebui să le parcurgem în mod obligatoriu. La fel de mult îmi doresc să scot în evidență ce anume mi-a atras mie atenția și nu ceea ce ar trebui vadă fiecare cititor.
Lectura este o pasiune de care vreau să mă bucur din plin zilnic.
Fără alte introduceri, vă propun să citim împreună 15 opere minunate:
1.      Foamea – K. Hamsun
Este cea mai frumoasă carte pe care am citit-o până acum.
De ce îmi place atât de mult? În primul rând, mi-a plăcut mult subiectul romanului. Un tânăr scriitor trăiește cu spaima că oricare zi poate fi ultima. Fără alte mijloace de subzistență în afara propriei înzestrări literare (rareori publică câte un articol în ziarul local pentru care primește sume modice de bani), personajul principal trece prin mai multe perioade grele în care foamea îl aduce aproape în pragul nebuniei. Totuși, el nu acceptă nicio altă soluție de compromis ce ar implica un act lipsit de etică. În al doilea rând, este impresionant faptul că deși trece prin diferite întâmplări traumatizante, nu ezită să trăiască o stranie poveste de iubire și să spere la mai bine.
Mai trebuie să recunosc că am o slăbiciune pentru poveștile de viață ale scriitorilor sau ale cititorilor. Vreau să le citesc pe toate și până acum nu s-a întâmplat să nu îmi placă vreuna. Eu zic că merită să încercați și voi.
2.      Un bărbat pe nume Ove – F. Backman
Am adorat cartea asta încă de la primele pagini. Mai degrabă, pe Ove  l-am adorat pentru că la început m-am amuzat, iar la final am plâns mult. Ce anume mi-a plăcut atât de mult? Evoluția personajului principal.
Chiar atunci când credea că soarele nu va mai răsări niciodată pentru el, a găsit lumina. Decide să unească frumoasă prietenie cu Anita și Rune, apoi îl salvează pe acesta din urmă ca să nu fie dus la azil. Mai mult, își ajută în mod constant cei doi vecini enervanți (pe Parvaneh o învață să conducă, pe Patrick să parcheze, iar fetelor le cumpără cadouri și le permite să îi spună ”bunicul”), acceptă să aibă grijă de o pisică bolnavă, deși el urăște pisicile, îl găzduiește pe Adrian, un băiat diferit, care datorită orietării lui sexuale este alungat de acasă de către tatăl său. O multitudine de fapte bune răsplătite cu prietenii sincere și adevărate. De fapt, de asta avea Ove atât de multă nevoie, de niște oameni maleabili cu care să-și ocupe timpul.
3.      Idiotul – F. Dostoievski
Nu întâmplător am ales cartea asta. Deși, toți ceilalți îl ironizează pe prințul Miskin mie îmi place mult pentru că este un om sincer cu sufletul curat care împarte numai iubire în jurul său. Nu este vina lui că toată lumea nu stie să se bucure de ea, ci doar să aspire la bogăție și poziție socială. Nu e suficient un trai decent, prieteni adevărați și dragoste pură?
4.      Ferma animalelor – G. Orwell
Este o fabulă politică plină de înțelepciune, de compasiune și de învățăminte pentru vremurile pe care le trăim. Este descrisă o societate imperfectă în care unii impun respect și dau ordine, iar alții sunt obligați să muncească. Nici dacă ajung să lucreze pe un front comun nu reușesc să răzbată. Și atunci care este soluția optimă?
5.      Iedera – G. Deledda
Fiecare iubim diferit. Dăruim și primim ... cât? Annessa ne oferă o lecție unică: iubirea înseamnă sacrificiu, renunțarea la fericire, libertate ... tot pentru persoana iubită. Răsplata? Iubirea necondiționată a celuilalt.
6.      Persuasiune – J. Austen
Nu a fost ușor pentru Anne să renunțe la propria fericire de dragul familiei, mai ales, că nu a avut niciun sprijin din partea acesteia. Iar dacă, pe urmă, a trebuit să lupte singură cu sentimentele și singuătatea ... și să-și găsească curajul de a merge mai departe. Da, a reușit, pentru că a combătut greutățile cu cele mai ”nobile” arme: a legat o frumoasă prietenie cu o fostă colegă de școală, a ajutat-o pe una din surori sale cu creșterea copilului și și-a oferit a doua șansă la fericire.
7.      Fahrenheit 451 – R. Bradbury
Îmi plac mult cărțile și la fel de mult îmi place să și citesc despre ele. Iar după ce am citit câteva, am ales-o pe cea mai bună.
”Fahrenheit 451” nu a făcut altceva decât să-mi atragă atenția încă de la început. O carte în care este descrisă o lume care a renunțat la cărți, iar alții, pompierii, care sunt meniți să le aprindă nu face decât să te intrige mai mult și să-ți stârnească îndeajuns curiozitatea încât încât să nu poți renunța la ea.
Autorul scoate la lumină un personaj pe care îl ajută ”să renască” din nou. Din pompierul care găsește o satisfacție incredibilă în acțiunea de a arde cărțile în personajul care ajunge, la final, să le îndrăgească. Pentru a parcurge acest traseu protagonistul este ajutat de celelalte personaje, fie într-o manieră pozitivă, fie ea negativă. Toate reușesc să-i întărească convingerile și dragostea pentru lectură.
Orice convingere trebuie consolidată prin fapte și certificată cu rezultatele obținute. În fiecare dintre noi arde focul cunoașterii, dar el trebuie menținut constant pentru a fi pe deplin fericiți.

8.      Învierea – L. Tolstoi
O altă înfăţişare pe care o poate primi iubirea este aceea de sacrificiu. Nu putem obţine linişte sufletească dacă nu oferim mai mult fără a aştepta ceva în schimb şi, cu atât mai mult, nu putem dobândi fericirea şi mântuirea sufletului dacă nu facem sacrificii. Asta încearcă Tolstoi să ne explice în romanul său folosindu-se de soarta celor doi protagonişti.
În cadrul procesului la care avea rolul de jurat prinţul Nehliudov o recunoaşte în prostituata acuzată de crimă şi jaf pe slujnica nevinovată de care se îndrăgostise în adolescenţă. Atunci când femeia este declarată vinovată ca urmare a unei erori stupide, acesta decide să renunţe la viaţa luxoasă şi să o urmeze pentru a-i uşura soarta şi pentru a-şi linişti sufletul împovărat de un greu sentiment de culpă.
Va izbuti Nehliudov să schimbe cumva destinul tristei femei?
9.      Roșu și negru – Stendhal
Un alt roman complex și cu o poveste incredibilă. De această dată în prim plan apare povestea lui Julien Sorel, un tânăr sărac, inteligent și ambițios, care din dorința de a urca pe scara socială recurge la tot felul de situații aflate la limita moralității. Ajunge să cadă în propria capcană deoarece se îndrăgostește nebunește de doamna Renal, soția primarului, și chiar dacă trăiesc o intensă poveste de dragoste, tot el este nemulțumit că nu poate avea totul.
Totuși, dorința lui de a progresa este mult mai mare decât iubirea și prin aceleași căi de seducție ”nesincere” o ademenește și pe domnișoara La Mole. Chiar și așa gândurile lui rămân la cea dintâi. Va avea această poveste un final fericit? De ce Julien trăiește o iubire neîmplinită?
10.  Zece negri mititei – A. Christie
Nu puteam să nu aleg unul din romanele ei pentru că, de fiecare dată, autoarea reușește să mă surprindă plăcut. Dar acum, pot să afirm că acesta e cel mai bun roman polițist pe care l-am citit. Este impresionant cu câtă minuțiozitate a analizat și a legat toate aspectele din opera de față.
Cât de departe poate ajunge o persoană care are o minte diabolică? Are dreptul să ucidă 10 oameni chiar dacă ei sunt vinovați, dar nepedepsiți de lege? Este departe de a comite crimele perfecte, dar îndeajuns de inteligent de a-și duce planul la bun sfârșit. Cine este vinovatul și ce legătură are cu victimele sale? Nimeni nu poate elucida misterul mai bine decât însuși făptașul.
11.  Rivalitate
Este o carte extraordinară care ne învață că dragostea pentru propriul copil primează în fața propriei fericiri. Totuși, de ce alege mama să fugă atunci când primește a doua șansă? Iubirea ”completă” vine din două direcții diferite: de la părinți și de la persoana iubită. De ce își părăsește pentru a doua oară fiica? Pentru că, chiar dacă pare dureros și de neacceptat, inima ei nu poate iubi pe altcineva și alege să rămână singură. M-a intrigat mult decizia ei și nici nu o pot înțelege. Cum poate să cântărească mai mult egoismul decât dragostea? Cred că e vina mea. Poate, eu refuz să văd răspunsul.
12.  Cain – J. Saramago
O carte cu un subiect greu de digerat și de acceptat de către mulți dintre cititori tocmai pentru că autorul alege să relateze mai multe pasaje biblice din propria perspectivă. E de înțeles faptul că un ateu va vedea întotdeauna altfel lucrurile, dar este curios cum va percepe celălalt aceste idei.
            La început și eu am refuzat totul și cred și acum că e greșit să ironizăm anumite întâmplări biblice, dar până la urmă pentru o parte unii cititori această experiență poate fi interesantă.
13.  Cele cinci limbaje ale iubirii – G. Chapman
Ador cartea asta! Știu că mulți sunt împotriva cărților de dezvoltare personală, dar nu și eu. Cel puțin asta îmi place foarte mult. M-a ajutat să îl înțeleg pe el (persoana iubită) și pe mine. Să pot să fiu mai atentă la ce îmi doresc, ce își dorește, ce ne dorim. Să ne fim alături și să spijinim reciproc. Asta contează cel mai mult!
14.  Veronika se hotărăște să moară
Din punctul meu de vedere am reușit să citesc cele mai bune cărți scrise de Coelho. Alături de romanul ”Alchimistul” sunt cele care fac parte din categoria ”cărți preferate”. Aceasta îmi place pentru că ilustrează o față diferită a iubirii.
Poate iubirea să înlocuiască dezamăgirea cu fericirea? Tocmai cu asta se confruntă Veronika, personajul principal, nu mai are niciun chef de viaţă şi decide „să pună punct”, luând o supradoză. Ca printr-o minune se trezeşte la un spital de boli nervoase unde primeşte câteva zile în plus de trăit. Aici ea descoperă lucruri pe care nu-şi permisese de fapt să le simtă vreodată: ură, teamă, curiozitate, dragoste. Şi tot aici îl întâlneşte pe Edward, un tânăr schizofrenic, care va trezi la viaţă inima fetei.
Vor reuşi să trăiască propria poveste de dragoste dincolo de zidurile spitalului?
15.  Cititorul din peșteră
Apreciez mult intenția autorului de a insufla tinerilor dragostea pentru lectură. Am citit cu mare interes de două ori cartea și insist asupra ideii că ar fi foarte bine dacă s-ar studia și în școală această interesantă poveste. Poate ar reuși mai mulți copii să descopere minunata lume a poveștilor.


Lista rămâne deschisă. Urmează să adaug a doua parte curând! Până atunci ... lectură plăcută, dragi șoricei!

RECENZIE: Un bărbat pe nume Ove




Titlu: Un bărbat pe nume Ove
Autor: Fredrik Backman
Editura: Art
Număr pagini: 432 pagini
Categoria: Literatura universală




Prefer să prezit cartea de față într-o manieră neobișnuită și să mă declar încă de la început atașată de Ove, un bătrânel morocănos și ursuz care a prețuit dintotdeauna dreptatea și ordinea. Și chiar dacă își băga nasul peste tot, deși nu era treaba lui, pe mine a reușit să mă facă să râd copios la diversele situații întâmpinate în viața lui.
Am ajuns să-l îndrăgesc datorită modului în care a ales să se schimbe la bătrânețe, deși principala sa preocupare era aceea de a se întâlni cât mai curând cu soția sa care decedase cu puțin timp în urmă. Însă, acest lucru este mereu amânat odată cu apariția noilor vecini: ”gravida”, ”tolomacul” și fetițele lor.
Treptat, descoperim latura opusă a vechiului Ove și, tind să cred că la final, bătrânelul a încercat să-și îndrepte greșelile din tinerețe. Face primul pas în acest sens în momentul în care decide să unească frumoasă prietenie cu Anita și Rune, apoi îl salvează pe acesta din urmă ca să nu fie dus la azil. Mai mult, își ajută în mod constant cei doi vecini enervanți (pe Parvaneh o învață să conducă, pe Patrick să parcheze, iar fetelor le cumpără cadouri și le permite să îi spună ”bunicul”), acceptă să aibă grijă de o pisică bolnavă, deși el urăște pisicile, îl găzduiește pe Adrian, un băiat diferit, care datorită orietării lui sexuale este alungat de acasă de către tatăl său. O multitudine de fapte bune răsplătite cu prietenii sincere și adevărate. De fapt, de asta avea Ove atât de multă nevoie, de niște oameni maleabili cu care să-și ocupe timpul.
Trebuie să recunosc că am fost plăcut impresionată de evoluția personajului principal, iar dacă la început m-am amuzat, la final am plâns mult. Am trecut prin multe stări, am petrecut multe seri citind până târziu și aș fi vrut să nu se mai termine ... nu atât de repede. Așa că, musai o mai citesc incă o dată. Nu acum, ci altădată.



Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă!