marți, 17 decembrie 2019

PASIUNILE PRIMEAZĂ ÎN FAŢA RESPONSABILITĂŢILOR?






 Deseori, se întâmplă să citesc o carte foarte bună într-un interval de timp mai lung decât de obicei. Şi nu pentru că are multe pagini, îmi place dacă este o poveste complexă, ci pentru că nu am mult timp liber. Îmi impun să citesc în fiecare seară câteva pagini chiar şi atunci când nu mă simt bine. Ştiu că nu procedez corect, dar curiozitatea este atât de mare încât nu resist. Şi … cedez. Măcar o jumătate de oră să fac ce îmi place.
 Zilele trec. Mă simt obosită. Tot mai obosită. Dorm puţine ore tocmai pentru a reuşi să îndeplinesc toate sarcinile, dar şi o parte din pasiuni. Pentru cele din urmă, dedic mai puţin timp şi energie. Păstrez optimismul pentru ceea ce cred că reprezintă responsabilitatea mea şi are titlu de obligativitate.
 Oare asta să conteze cu adevărat pentru mine? Este primordial, nu contest asta, însă ar trebui să pun odihna şi sănătatea înainte de toate. Nu mi-am dat seama sau, poate, m-am considerat mai puternică decât sunt.
 Acum, când toate s-au dat peste cap, nu mă simt bine şi totuşi, la ceva sunt nevoită să renunţ, la ceva pentru a putea face altceva. Şi nu este greu de ghicit care a fost alegerea mea. Conştiinţa şi raţiunea sunt mai puternice întotdeauna. Pasiunea rămâne pe locul doi. Ca de obicei.
 Deşi, mă supăr, recunosc. Este felul meu de a acţiona. Şi nu cred că voi aplica importante schimbări curând. Prefer să fac totul (aproape) perfect. Nu e uşor, dar e solicitant. Nici nu ştiu dacă vreodată voi avea curajul de a pune pasiunile pe primul loc. Ceea ce ştiu în mod sigur este faptul că îmi iubesc meseria, lucrez cu drag, dar citesc şi scriu cu şi mai multă plăcere.

Cu drag,
Şoarecele de bibliotecă!

duminică, 1 decembrie 2019

CĂRŢILE LUNII NOIEMBRIE 2019




Romanele poliţiste nu erau preferatele mele, dar sunt cărţi care au reuşit să-mi schimbe complet părerea.

1.      Cadavrul din bibliotecă
Să citesc cărțile A. Christie a devenit o mare plăcere. Să am toată colecția în bibliotecă, o obsesie. J Așa că am ales această carte după titlu. Și mi-a plăcut. Chiar dacă acțiunea romanului a început cu fapta consumată. În prim plan, apare o crimă. O tânără machiată strident are parte de o moarte violentă. Cine a putut-o ucide? Posibili făptași, sunt mulți. Tot la cine nu te aștepți, te poate surprinde mai mult.

2.      Pacienta tăcută
Că este un roman nou? Știu. Că a fost declarat thrillerul anului? Și asta știu. O carte de debut? Nici nu mă gândeam. Dar să îmi placă atât de mult? Nu m-am așteptat.
M-am gândit că nu voi găsi nimic interesant. Soția își omoară soțul și este închisă într-un ospiciu. Ok, acestea fiind spuse ce se mai poate întâmpla? Mai multe decât am crezut. Iar dacă la început, psihoterapeutul ei pare interesat să o ajute, la final tind să cred contrariul.
Uneori, am impresia că nu voi reuși niciodată să înțeleg până unde poate ajunge răutatea unui om. Cât de crude și nejustificate pot fi faptele sale?

3.      Crăciunul lui Poirot
Wow, wow, wow!!! Asta este prima mea reacție! Știu că nu este considerată una dintre cele mai bune cărți ale autoarei, dar pe mine m-a cucerit. Și da, am citit și ”Crimă în Orient Express” și ”Zece negri mititei”. Degeaba, asta îmi place mai mult.
Nu am fost surprinsă de faptul că un tată a fost ucis în ajunul Crăciunului. Mă așteptam să aibă loc o crimă. Toți membrii familiei aveau interese ascunse. Însă, faptul că bătrânul a fost ucis de un organ al legii care a participat activ la anchetă, m-a lăsat fără cuvinte. Cum a putut criminalul să aibă atâta putere? Uite că a avut!

Cred că ştiţi care e preferata mea, nu? Pacienta tăcută, bineînţeles! Încă nu aţi citit-o? Eu vă recomand să încercaţi ...



Cu drag,
Şoarecele de bibliotecă!

duminică, 10 noiembrie 2019

Recenzie ”Orbi” de Petronela Rotar




Titlu: Orbi
Autor: Petronela Rotar
Editura: Herg Benet
Număr pagini: 240
Categoria: Literatură română

Am citit o carte scrisă (”Privind înăuntru”) de Petronela Rotar, dar nu mi-a ajuns. Am ales-o pe a doua: ”Orbi”. Știu că nu am respectat ordinea corectă și mai știu că fără să vreau am procedat exact așa cum îi place autoarei să facă lucrurile, adică, să le inverseze.

Chiar și așa, am întâlnit același stil caracteristic. Nu am găsit o poveste de dragoste, ci opusul ei, și resturile adunate după ce starea de ”îndrăgosteală” a trecut.
Din nou, sunt scoase la iveală aspecte mai puțin plăcute despre o relație nereușită și o iubire neîmplinită. De data asta, autoarea nu mai este și protagonista, ci îi cunoaștem pe Alexa și Călin, doi tineri care la prima impresie par a forma cuplul perfect. Însă, în momentul în care cei doi decid să formeze o familie și ajung să trăiască sub același acoperiș lucrurile se schimbă radical deoarece au ocazia să se cunoască mai bine.
Bărbatul șarmant și iubitor devine foarte gelos și posesiv. Lucrurile care ar fi trebuit  să-i atragă atenția Alexei și să-și pună semne de întrebare le-a văzut ca pe niște gesturi de iubire. Oare suntem orbi încât nu vedem acele fapte care ar putea să ne facă rău în viitor? De ce suntem fericiți doar acum și nu pentru totdeauna? Ce este fericirea?

”[...] în viață, noi nu căutăm fericirea, cum am crede, ci familiaritatea.”

Inevitabil, Alexa a fost cucerită de ceea ce cunoștea foarte bine încă din copilărie. Deși a încercat să fugă, la propriu, de tatăl său deoarece era agresiv verbal și îi plăcea să consume alcool, deși, și-a promis că nu-și va alege un soț la fel ca el, a căzut în propria plasă și a făcut exact aceleași greșeli ca mama sa. De ce? Pentru că părinții sunt întotdeauna un șablon de urmat pentru copiii lor.  Pentru că, copiii vor alege lucrurile cu care sunt deja obișnuiți. Le va fi foarte greu să se desprindă de ceea ce le este familiar, dar nu imposibil. Vor trece prin remedii dureroase și lungi, dar utile.
Alexa este suficient de curajoasă să renunțe la o dragoste care a distrus tot ce a fost frumos la început? Sau preferă să se complacă în minciună?
Cartea este o altă lecție de viață despre iubire, obsesie, patimi și puterea de a merge mai departe.
Mi-a plăcut și vă recomand să  o citiți. Veți învăța să vă iubiți mai mult propria persoană. Este mai important decât ați putea crede la un moment dat!

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
Puteți cumpăra cartea de pe următoarele site-uri: Herg BenetElefantLibris.


marți, 29 octombrie 2019

RECENZIE: „Sunt cu ochii pe tine”






Titlu: Sunt cu ochii pe tine
Autor: Teresa Driscoll
Editura: Herg Benet
Număr pagini: 304
Categoria: Literatura universală





O carte bună reușește să-mi atragă atenția de la primele pagini, iar dacă îmi place mult cu greu o mai pot lăsa din mână. Numai gândul că a doua zi trebuie să mă trezesc devreme pentru a merge la birou mă convinge, oarecum, să renunț la ceea ce fac. A fost o luptă continuă între preferințe și responsabilități. Și nu tocmai ușoară pentru că odată ce a reușit să mă prindă în mrejele ei, nu pot scăpa foarte repede. Mai ales că am găsit asemănări între acest roman și multe altele scrise de Agatha Christie, iar eu îi ador toate cărțile (mai ales pe cele citite, dar cred că și celelalte sunt la fel de interesante).
Mi-am început călătoria încărcată de emoții, curiozitate și suspans. Nu am considerat că e un semn bun ca două adolescente să accepte și să flirteze cu doi tineri atrăgători care abia au ieșit din închisoare. Iar când Ella, martorul principal, decide să nu intervină este evident că totul va avea un final tragic. Ceea ce s-a concretizat a fi adevărat chiar a doua zi când la televizor a fost anunțată dispariția uneia dintre fete, Anna Ballard. Cine este vinovatul?
Sunt implicați cei doi tineri în toată treaba asta? Ce i-a putut determina să decurgă la un asemenea gest având în vedere că i-ar trimite, din nou, după gratii?
Este vina Sarei, prietena Annei, pentru că nu a spus tot adevărul în legătură cu ce s-a întâmplat în acea seară? Sunt atât de importante acele detalii astfel încât de ele să depindă dacă prietena ei cea mai bună este sau nu în viață?
Sau, de ce nu, Ella, care dacă ar fi intervenit în discuție, probabil, fetele nu s-ar mai fi abătut din drum, iar acum ar fi în siguranță în sânul familiei lor?!
Și dacă totul a fost plănuit chiar de tatăl Sarei? Dacă el a reușit să o convingă pe Anna să plece împreună? Sarah are toate motivele să se gândească la asta ținând cont de traumele la care au fost supuse ea și sora ei în copilărie, dar și pentru faptul că Anna a rugat-o să-l sune pentru a le duce înapoi la hotel.
Se pare că toți au ceva de ascuns și nu sunt dispuși să mărturisească. Dar, oare, mai există și alte secrete? Cum ar arăta ancheta dacă ar ieși la iveală și alte amănunte care ar compromite și mai multe persoane? Este posibil să existe și alți suspecți?
Cu atâtea secrete în jur, ancheta stagnează. Nici după un an de zile, Anna nu a fost găsită. Nu dispar nici vina sau grijile. Și încep să reacționeze.
Cineva îi trimite scrisori de amenințare Ellei, care o fac să se teamă pentru propria viață. Așa că alege să angajeze un detectiv particular care să analizeze lucrurile mult mai atent decât o face poliția.
Sarah și sora ei, Lily, mărturisesc totul. Dar, făptașul tot nu este prins.
Anchetatorii nu mai au alte piste. Au fost verificați chiar și membrii celor două familii. Inclusiv, prietenii apropiați lor. Totul a fost în regulă sau ... aproape totul. Un singur martor îl cunoaște pe adevăratul vinovat, Ella. Și când îl vede pentru prima dată, îl recunoaște, fără să ezite.
Ce i-a făcut Annei? Ce motiv a avut să o desprindă de familia ei? Mai trăiește?  Unde a ascuns-o?
Ei bine, e misiunea voastră să elucidați misterul, iar a mea, aceea de a vă îndemna să citiți cartea. Este de-a dreptul minunată! Eu o ador!



Cu drag,
Șoarece de bibliotecă!



Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut mult! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
Puteți cumpăra cartea de aici


duminică, 20 octombrie 2019

Recenzie: ”Privind înăuntru”





Titlu: Privind înăuntru
Autor: Petronela Rotar
Editura: Herg Benet
Număr pagini: 336
Categoria: Literatură română


”Privind înăuntru” este o carte diferită. Foarte diferită de cele pe care le-am citit până acum. Eu o văd ca pe un jurnal intim cu importante lecții de viață necosmetizate sau mai multe gânduri sincere care ilustrează un șablon cu care alte persoane se aseamănă. Mai ales că, autoarea se dezbracă de toate secretele și își expune durerea fără rețineri. Și atât. Nu vom găsi răspunsuri, soluții sau o terapie de vindecare, ci doar situații concrete, alegeri asumate și consecințele aferente.

Iar la un moment dat, aveam nevoie de o astfel de carte. Nu m-am considerat niciodată o persoană puternică chiar dacă multe dintre visurile mele au devenit realitate. Am crezut că ceilalți nu văd aceste reușite, ci doar defectele pe care nu le pot ascunde întotdeauna. Poate, pentru alții faptul că port ochelari îl văd ca pe un avantaj sau ca pe un accesoriu, în timp ce pentru mine este  o tragedie. Apoi, mi-am deschis larg ochii. Problema mea nu este atât de mare precum o văd eu. Alții trăiesc traume cumplite peste care pot trece numai după o perioadă lungă de timp. Și nu oricum. Trebuie să apeleze la un specialist și apoi să se împace cu sine. Să se accepte așa imperfecți cum sunt pentru că sunt frumoși și unici.
Mi-am imaginat încă de la început că autoarea este o prietenă apropiată care îmi povestește în detaliu fiecare întâmplare pentru a se elibera treptat de povara pe care o cară zilnic pe umeri. Nici nu știu cum de a putut o femeie singură să îndure atâtea probleme. Pot să o înțeleg, dar nu știu ce sfat să îi dau. Nici măcar nu are nevoie de el. Ea vrea doar să o ascult. Eu și toți ceilalți care sunt curioși să-i citească romanul. Nu mă identific cu niciuna din experiențele autoarei, dar am învățat să-mi iubesc defectele. Ele sunt ale mele și mă ajută să fiu specială. Așa cum și Petronela este specială. Da, chiar așa! Pentru că, a avut și are putere în continuare să scrie atât de frumos întâmplări neobișnuite. Pentru că, a ales să ridice capul sus și să meargă înainte chiar dacă acest lucru părea imposibil. Pentru că, a avut curajul să ne arate tuturor că într-o zi va fi mai bine.
Dincolo de acestea, ea este vocea celor care nu au curajul să înfrunte necazurile, să accepte ajutor și să caute soluții. Ea doar transmite mesaje. Nu oferă răspunsuri sau variante, numai perspective și imagini. Un imbold spre cunoaștere și conștientizare. Un bun început de a învinge teama și nesiguranța.
Uneori, când totul  pare dificil, poate chiar imposibil, ar fi bine să lăsăm ca totul să decurgă la întâmplare. Sunt momente când viața ne surprinde plăcut fără alte planuri. Este de ajuns ca micile dorințe să devină mari realizări. Alteori, este nevoie de sprijin. Pentru început vă recomand să citiți cartea asta, să o analizați atent, apoi să găsiți problemele care vă neliniștesc și să le înfruntați. Este atât de important să avem repere de unde să pornim! Să începem ... !


Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă!


Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut mult! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
Puteți cumpăra cartea de aici.

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Cărțile preferate (partea 1)




Îmi doresc de mult timp să scriu despre cărțile care le-am citit și mi-au plăcut foarte mult, dar nicidecum de acele romane pe care ar trebui să le parcurgem în mod obligatoriu. La fel de mult îmi doresc să scot în evidență ce anume mi-a atras mie atenția și nu ceea ce ar trebui vadă fiecare cititor.
Lectura este o pasiune de care vreau să mă bucur din plin zilnic.
Fără alte introduceri, vă propun să citim împreună 15 opere minunate:
1.      Foamea – K. Hamsun
Este cea mai frumoasă carte pe care am citit-o până acum.
De ce îmi place atât de mult? În primul rând, mi-a plăcut mult subiectul romanului. Un tânăr scriitor trăiește cu spaima că oricare zi poate fi ultima. Fără alte mijloace de subzistență în afara propriei înzestrări literare (rareori publică câte un articol în ziarul local pentru care primește sume modice de bani), personajul principal trece prin mai multe perioade grele în care foamea îl aduce aproape în pragul nebuniei. Totuși, el nu acceptă nicio altă soluție de compromis ce ar implica un act lipsit de etică. În al doilea rând, este impresionant faptul că deși trece prin diferite întâmplări traumatizante, nu ezită să trăiască o stranie poveste de iubire și să spere la mai bine.
Mai trebuie să recunosc că am o slăbiciune pentru poveștile de viață ale scriitorilor sau ale cititorilor. Vreau să le citesc pe toate și până acum nu s-a întâmplat să nu îmi placă vreuna. Eu zic că merită să încercați și voi.
2.      Un bărbat pe nume Ove – F. Backman
Am adorat cartea asta încă de la primele pagini. Mai degrabă, pe Ove  l-am adorat pentru că la început m-am amuzat, iar la final am plâns mult. Ce anume mi-a plăcut atât de mult? Evoluția personajului principal.
Chiar atunci când credea că soarele nu va mai răsări niciodată pentru el, a găsit lumina. Decide să unească frumoasă prietenie cu Anita și Rune, apoi îl salvează pe acesta din urmă ca să nu fie dus la azil. Mai mult, își ajută în mod constant cei doi vecini enervanți (pe Parvaneh o învață să conducă, pe Patrick să parcheze, iar fetelor le cumpără cadouri și le permite să îi spună ”bunicul”), acceptă să aibă grijă de o pisică bolnavă, deși el urăște pisicile, îl găzduiește pe Adrian, un băiat diferit, care datorită orietării lui sexuale este alungat de acasă de către tatăl său. O multitudine de fapte bune răsplătite cu prietenii sincere și adevărate. De fapt, de asta avea Ove atât de multă nevoie, de niște oameni maleabili cu care să-și ocupe timpul.
3.      Idiotul – F. Dostoievski
Nu întâmplător am ales cartea asta. Deși, toți ceilalți îl ironizează pe prințul Miskin mie îmi place mult pentru că este un om sincer cu sufletul curat care împarte numai iubire în jurul său. Nu este vina lui că toată lumea nu stie să se bucure de ea, ci doar să aspire la bogăție și poziție socială. Nu e suficient un trai decent, prieteni adevărați și dragoste pură?
4.      Ferma animalelor – G. Orwell
Este o fabulă politică plină de înțelepciune, de compasiune și de învățăminte pentru vremurile pe care le trăim. Este descrisă o societate imperfectă în care unii impun respect și dau ordine, iar alții sunt obligați să muncească. Nici dacă ajung să lucreze pe un front comun nu reușesc să răzbată. Și atunci care este soluția optimă?
5.      Iedera – G. Deledda
Fiecare iubim diferit. Dăruim și primim ... cât? Annessa ne oferă o lecție unică: iubirea înseamnă sacrificiu, renunțarea la fericire, libertate ... tot pentru persoana iubită. Răsplata? Iubirea necondiționată a celuilalt.
6.      Persuasiune – J. Austen
Nu a fost ușor pentru Anne să renunțe la propria fericire de dragul familiei, mai ales, că nu a avut niciun sprijin din partea acesteia. Iar dacă, pe urmă, a trebuit să lupte singură cu sentimentele și singuătatea ... și să-și găsească curajul de a merge mai departe. Da, a reușit, pentru că a combătut greutățile cu cele mai ”nobile” arme: a legat o frumoasă prietenie cu o fostă colegă de școală, a ajutat-o pe una din surori sale cu creșterea copilului și și-a oferit a doua șansă la fericire.
7.      Fahrenheit 451 – R. Bradbury
Îmi plac mult cărțile și la fel de mult îmi place să și citesc despre ele. Iar după ce am citit câteva, am ales-o pe cea mai bună.
”Fahrenheit 451” nu a făcut altceva decât să-mi atragă atenția încă de la început. O carte în care este descrisă o lume care a renunțat la cărți, iar alții, pompierii, care sunt meniți să le aprindă nu face decât să te intrige mai mult și să-ți stârnească îndeajuns curiozitatea încât încât să nu poți renunța la ea.
Autorul scoate la lumină un personaj pe care îl ajută ”să renască” din nou. Din pompierul care găsește o satisfacție incredibilă în acțiunea de a arde cărțile în personajul care ajunge, la final, să le îndrăgească. Pentru a parcurge acest traseu protagonistul este ajutat de celelalte personaje, fie într-o manieră pozitivă, fie ea negativă. Toate reușesc să-i întărească convingerile și dragostea pentru lectură.
Orice convingere trebuie consolidată prin fapte și certificată cu rezultatele obținute. În fiecare dintre noi arde focul cunoașterii, dar el trebuie menținut constant pentru a fi pe deplin fericiți.

8.      Învierea – L. Tolstoi
O altă înfăţişare pe care o poate primi iubirea este aceea de sacrificiu. Nu putem obţine linişte sufletească dacă nu oferim mai mult fără a aştepta ceva în schimb şi, cu atât mai mult, nu putem dobândi fericirea şi mântuirea sufletului dacă nu facem sacrificii. Asta încearcă Tolstoi să ne explice în romanul său folosindu-se de soarta celor doi protagonişti.
În cadrul procesului la care avea rolul de jurat prinţul Nehliudov o recunoaşte în prostituata acuzată de crimă şi jaf pe slujnica nevinovată de care se îndrăgostise în adolescenţă. Atunci când femeia este declarată vinovată ca urmare a unei erori stupide, acesta decide să renunţe la viaţa luxoasă şi să o urmeze pentru a-i uşura soarta şi pentru a-şi linişti sufletul împovărat de un greu sentiment de culpă.
Va izbuti Nehliudov să schimbe cumva destinul tristei femei?
9.      Roșu și negru – Stendhal
Un alt roman complex și cu o poveste incredibilă. De această dată în prim plan apare povestea lui Julien Sorel, un tânăr sărac, inteligent și ambițios, care din dorința de a urca pe scara socială recurge la tot felul de situații aflate la limita moralității. Ajunge să cadă în propria capcană deoarece se îndrăgostește nebunește de doamna Renal, soția primarului, și chiar dacă trăiesc o intensă poveste de dragoste, tot el este nemulțumit că nu poate avea totul.
Totuși, dorința lui de a progresa este mult mai mare decât iubirea și prin aceleași căi de seducție ”nesincere” o ademenește și pe domnișoara La Mole. Chiar și așa gândurile lui rămân la cea dintâi. Va avea această poveste un final fericit? De ce Julien trăiește o iubire neîmplinită?
10.  Zece negri mititei – A. Christie
Nu puteam să nu aleg unul din romanele ei pentru că, de fiecare dată, autoarea reușește să mă surprindă plăcut. Dar acum, pot să afirm că acesta e cel mai bun roman polițist pe care l-am citit. Este impresionant cu câtă minuțiozitate a analizat și a legat toate aspectele din opera de față.
Cât de departe poate ajunge o persoană care are o minte diabolică? Are dreptul să ucidă 10 oameni chiar dacă ei sunt vinovați, dar nepedepsiți de lege? Este departe de a comite crimele perfecte, dar îndeajuns de inteligent de a-și duce planul la bun sfârșit. Cine este vinovatul și ce legătură are cu victimele sale? Nimeni nu poate elucida misterul mai bine decât însuși făptașul.
11.  Rivalitate
Este o carte extraordinară care ne învață că dragostea pentru propriul copil primează în fața propriei fericiri. Totuși, de ce alege mama să fugă atunci când primește a doua șansă? Iubirea ”completă” vine din două direcții diferite: de la părinți și de la persoana iubită. De ce își părăsește pentru a doua oară fiica? Pentru că, chiar dacă pare dureros și de neacceptat, inima ei nu poate iubi pe altcineva și alege să rămână singură. M-a intrigat mult decizia ei și nici nu o pot înțelege. Cum poate să cântărească mai mult egoismul decât dragostea? Cred că e vina mea. Poate, eu refuz să văd răspunsul.
12.  Cain – J. Saramago
O carte cu un subiect greu de digerat și de acceptat de către mulți dintre cititori tocmai pentru că autorul alege să relateze mai multe pasaje biblice din propria perspectivă. E de înțeles faptul că un ateu va vedea întotdeauna altfel lucrurile, dar este curios cum va percepe celălalt aceste idei.
            La început și eu am refuzat totul și cred și acum că e greșit să ironizăm anumite întâmplări biblice, dar până la urmă pentru o parte unii cititori această experiență poate fi interesantă.
13.  Cele cinci limbaje ale iubirii – G. Chapman
Ador cartea asta! Știu că mulți sunt împotriva cărților de dezvoltare personală, dar nu și eu. Cel puțin asta îmi place foarte mult. M-a ajutat să îl înțeleg pe el (persoana iubită) și pe mine. Să pot să fiu mai atentă la ce îmi doresc, ce își dorește, ce ne dorim. Să ne fim alături și să spijinim reciproc. Asta contează cel mai mult!
14.  Veronika se hotărăște să moară
Din punctul meu de vedere am reușit să citesc cele mai bune cărți scrise de Coelho. Alături de romanul ”Alchimistul” sunt cele care fac parte din categoria ”cărți preferate”. Aceasta îmi place pentru că ilustrează o față diferită a iubirii.
Poate iubirea să înlocuiască dezamăgirea cu fericirea? Tocmai cu asta se confruntă Veronika, personajul principal, nu mai are niciun chef de viaţă şi decide „să pună punct”, luând o supradoză. Ca printr-o minune se trezeşte la un spital de boli nervoase unde primeşte câteva zile în plus de trăit. Aici ea descoperă lucruri pe care nu-şi permisese de fapt să le simtă vreodată: ură, teamă, curiozitate, dragoste. Şi tot aici îl întâlneşte pe Edward, un tânăr schizofrenic, care va trezi la viaţă inima fetei.
Vor reuşi să trăiască propria poveste de dragoste dincolo de zidurile spitalului?
15.  Cititorul din peșteră
Apreciez mult intenția autorului de a insufla tinerilor dragostea pentru lectură. Am citit cu mare interes de două ori cartea și insist asupra ideii că ar fi foarte bine dacă s-ar studia și în școală această interesantă poveste. Poate ar reuși mai mulți copii să descopere minunata lume a poveștilor.


Lista rămâne deschisă. Urmează să adaug a doua parte curând! Până atunci ... lectură plăcută, dragi șoricei!

RECENZIE: Un bărbat pe nume Ove




Titlu: Un bărbat pe nume Ove
Autor: Fredrik Backman
Editura: Art
Număr pagini: 432 pagini
Categoria: Literatura universală




Prefer să prezit cartea de față într-o manieră neobișnuită și să mă declar încă de la început atașată de Ove, un bătrânel morocănos și ursuz care a prețuit dintotdeauna dreptatea și ordinea. Și chiar dacă își băga nasul peste tot, deși nu era treaba lui, pe mine a reușit să mă facă să râd copios la diversele situații întâmpinate în viața lui.
Am ajuns să-l îndrăgesc datorită modului în care a ales să se schimbe la bătrânețe, deși principala sa preocupare era aceea de a se întâlni cât mai curând cu soția sa care decedase cu puțin timp în urmă. Însă, acest lucru este mereu amânat odată cu apariția noilor vecini: ”gravida”, ”tolomacul” și fetițele lor.
Treptat, descoperim latura opusă a vechiului Ove și, tind să cred că la final, bătrânelul a încercat să-și îndrepte greșelile din tinerețe. Face primul pas în acest sens în momentul în care decide să unească frumoasă prietenie cu Anita și Rune, apoi îl salvează pe acesta din urmă ca să nu fie dus la azil. Mai mult, își ajută în mod constant cei doi vecini enervanți (pe Parvaneh o învață să conducă, pe Patrick să parcheze, iar fetelor le cumpără cadouri și le permite să îi spună ”bunicul”), acceptă să aibă grijă de o pisică bolnavă, deși el urăște pisicile, îl găzduiește pe Adrian, un băiat diferit, care datorită orietării lui sexuale este alungat de acasă de către tatăl său. O multitudine de fapte bune răsplătite cu prietenii sincere și adevărate. De fapt, de asta avea Ove atât de multă nevoie, de niște oameni maleabili cu care să-și ocupe timpul.
Trebuie să recunosc că am fost plăcut impresionată de evoluția personajului principal, iar dacă la început m-am amuzat, la final am plâns mult. Am trecut prin multe stări, am petrecut multe seri citind până târziu și aș fi vrut să nu se mai termine ... nu atât de repede. Așa că, musai o mai citesc incă o dată. Nu acum, ci altădată.



Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă!