vineri, 31 ianuarie 2020

Cărţile - aventură şi călătorii






Cărţile pe care le-am citit m-au purtat prin cele mai frumoase locuri din lume la care visez să ajung într-o zi. Până atunci, nu îmi rămâne decât să scriu cu bucurie despre ele.

1.      Călătorii cu Charley -  J. Steinbeck  (328 pagini citite)
Mi-am propus să citesc acest roman gândindu-mă că îl voi cunoaşte ma bine pe Steinbeck-omul şi nu ca autor. Şi aşa a fost. Am întâlnit un bărbat simplu care şi-a îndeplinit un vis frumos: a vizitat (toată) America şi a găsit subiectul despre care să scrie în noul său roman. Chiar a făcut o treabă bună! Mie mi-a plăcut! Am apreciat curajul pe care l-a avut de a porni „în lume” alături de câinele său.

2.      Rătăcirile fetei nesăbuite – M. V. Llosa (344 pagini citite)
Mă mir cum de am putut citi până la capăt această carte. Nu mi-a plăcut de Ricardo, care i-a iertat totul femeii iubite. Indiferent în ce colţ al lumii (Peru, Anglia, Franţa, Italia sau Japonia) o întâlnea, de fiecare dată purta alt nume şi era căsătorită cu un alt bărbat, el o primea cu braţele deschise. S-au şi căsătorit (deşi pentru ea a fost doar o formalitate pentru a avea acte în regulă) şi a sperat că astfel o va putea ţine alături, dar fără rezultat. Ea a ales să trăiască o viaţă haotică până la final. Iar el, a ales singurătatea.

3.      Oliver Twist – C. Dickens (480 pagini citite)
Mi-am dorit să citesc acest roman încă de când eram în liceu. Nu l-am găsit la bibliotecă, apoi am uitat complet de el. Până anul trecut, atunci când l-am găsit la standul editurii Corint de la un târg de carte. Am ştiut că nu voi rezista mult tentaţiei. Iar acum a venit momentul! Nici nu ştiu ce să spun! O carte tristă, un suflet zbuciumat, o copilărie „zguduitoare”. Îmi este greu să cred că un copil nevinovat trebuie să plătească pentru păcatele părinţilor. Îmi este greu să înţeleg de ce un frate, chiar dacă este vitreg, alege să strice viitorul unui suflet curat. Şi îmi pare bine că s-au găsit câţiva oameni care să îl ajute pe Oliver să nu meargă pe un drum greşit.
Nu ştiu dacă aceste întâmplări sunt adevărate (sper să nu fie), dar eu mă bucur că am ales „să savurez” cu entuziasm cărţile lui Dickens.


Şi uite că, de la fiecare carte citită am câte ceva util de învăţat. Nici nu mai spun nimic de starea de bine pe care o simt în timpul lecturii. Şi chiar dacă timpul trece, îmi rămân lecţiile de viaţă.



Cu drag,
Şoarecele de bibliotecă!

miercuri, 29 ianuarie 2020

Recenzie: "TU"




Titlu: TU (ediţie de film)
Autor: Caroline Kepnes
Editura: Herg Benet
Număr pagini: 464
Categoria: Literatura universală


Au trecut 12 zile de când am terminat de citit cartea şi, deşi, mă tot gândesc la ea, am amânat momentul acela de a-mi aşterne pe hârtie impresiile. Nu am o explicaţie plauzibilă pentru asta. Mi-a plăcut romanul. M-am obişnuit şi cu limbajul vulgar folosit de Joe. Şi am înţeles că toate “nebuniile” pe care le-a făcut în numele iubirii nu mai aveau niciun farmec dacă nu exista acest “condiment”.
Acum nu mai am îndoieli. Ştiu ce trebuie să spun. Ştiu că TU eşti printre puţinele cărţi care a constituit o adevărată provocare. Mi-a captat atenţia, m-am ambiţionat şi am reuşit. Am reuşit să mă bucur de o carte diferită şi interesantă.
De ce afirm că este interesantă?
Datorită modului în care sunt descrise evenimentele, dar, mai ales, comportamentul protagoniştilor, Joe şi Beck. Ei sunt diferiţi şi, totuşi, identici. Băiatul este fascinat de Beck din prima clipă în care ea intră în librărie. După ce îi află numele îi este tot mai uşor să descopere noi informaţii.
Ea are un profil public pe Facebook şi postează pe Twitter neîncetat, dezvăluindu-i lui Joe tot ce ar avea nevoie să ştie: se recomandă pur şi simplu Beck, pentru prietenii ei, a urmat cursurile la Universitatea Brown, locuieşte pe Bank Street şi va fi la un bar din Brooklyn diseară – locul perfect pentru o întâlnire „întâmplătoare”. De aici şi până la începutul unei poveşti de dragoste nu mai este decât un pas. Un pas mic. Pentru că Joe intră forţat în viaţa fetei (află parolele de la toate conturile ei şi o urmăreşte constant) şi astfel îi anticipează fiecare mişcare.
Joe, o iubeşte cu adevărat?
Dacă iubirea devine o obsesie?! Categoric, nu! Faptul că îşi doreşte să aibă control asupra vieţii ei, nu îl transformă în bărbatul protector, ci într-un hărţuitor. Ştie cum să gestioneze situaţia şi orchestrează o serie de evenimente pentru a se asigura că Beck nimereşte în braţele lui primitoare. Şi astfel, se transformă în bărbatul ideal pentru ea.
Cât de sinceră este dragostea ei pentru el?
Nici ea nu ştie să iubească cu adevărat pentru că nu a fost, la rândul ei, iubită de părinţii ei. Pentru ea, iubirea înseamnă plăcere. Şi atât. Când dispare pasiunea, se plictiseşte şi începe să caute, din nou. Şi din nou. Iar Joe refuză să accepte asta.
Ce sacrificii este dispus Joe să facă în numele iubirii?
Şi reacţionează. Apoi, acţionează în felul său. Devine posesiv şi alege să înlăture orice obstacol care i-ar putea sta în cale. Chiar dacă asta ar însemna să ucidă.
Vor fi fericiţi împreună?
Şi dacă nu e suficient? Dacă atracţia dispare, ce mai rămâne? Monotonia îi poate ţine legaţi pe doi tineri ca Joe şi Beck? Mi-a fost greu să înţeleg deciziile celor doi. Mi-a fost greu să le accept raţionamentul. Acum refuz să cred că doi oameni majori preferă să trăiască pentru a-şi hrăni constant obsesiile. E revoltător şi fascinant, în acelaşi timp!
Citiţi cartea şi convingeţi-vă singuri! Merită!

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. 

Puteți cumpăra cartea de aici: Editura Herg Benet.




vineri, 24 ianuarie 2020

Recenzie: "Ajută-mă să nu dispar"




Titlu: Ajută-mă să nu dispar
Autor: Petronela Rotar
Editura: Herg Benet
Număr pagini: 224
Categoria: Literatura contemporană



Ajută-mă să înţeleg de ce mi-a plăcut mai mult acest roman decât celelalte două pe care le-am citit până acum („Orbi” şi „Privind înăuntru”).
Ajută-mă să îi conving şi pe alţii de faptul că şi autorii români sunt talentaţi, nu doar cei de peste hotare.
Ajută-mă să mă bucur mai des de astfel de cărţi pentru că şi din evenimente triste putem învăţa lucruri frumoase.
Ajută-mă să ies mai des din zona mea de confort pentru a descoperi mai multe poveşti minunate.
Ajută-mă să sper în continuare că ...


Am citit o carte diferită care mi-a plăcut. Mi-a plăcut de Mira, mi-a plăcut de Savin, mi-a plăcut de Ştefan ...
Şi am ajuns să-mi pun tot felul de întrebări.

1.      Iubirea este doar pasiune?
Am precizat deja că îmi place Mira. Este o femeie puternică care iubeşte cu adevărat, intens. Se implică şi se dăruieşte complet, apoi se mulţumeşte cu ce primeşte. Pentru ea e de ajuns puţin. „Culege” firimituri din iubirea unui bărbat însurat. Trăieşte doar momente pasionale, nimic altceva. Este suficient doar atât pentru a fi fericită? Ce este fericirea pentru ea?

2.      Iubirea este doar atracţie?
La un moment dat, m-am aşteptat ca Mira să deschidă ochii şi să îşi dorească mai mult. Era un bun început dacă a doua relaţie nu avea acelaşi element comun: un bărbat însurat cu multe responsabilităţi. Merita să fie fericită pentru tot restul vieţii nu numai pentru o perioadă limitată de timp. Păcatul ei a fost să iubească de fiecare dată bărbatul nepotrivit, interzis. Neşansa ei a fost aceea că şi-a oferit iubirea sinceră fără a cere altceva în schimb. S-a bucurat din plin doar de momente pasionale ... şi atât. Nu înţeleg de ce s-a mulţumit să stea în umbră, dar înţeleg de ce nu a luptat pentru dragostea ei. Probabil, nu a vrut să destrame o familie. Familia pe care şi-a dorit-o mereu. Pentru asta o admir.

3.      Iubirea – mai multe compomisuri?
Când iubeşti cu adevărat eşti dispus să faci sacrificii. Dar, nu e de ajuns doar o persoană să renunţe la ceva pentru binele celuilalt. Oare Mira nu şi-a dat seama de asta? A iubit orbeşte şi a comis de două ori aceeaşi greşeală? De ce a trebuit să repete greşeala? Pentru a învăţa să iubească omul potrivit.

4.      Iubirea este siguranţă?
Pe lângă iubire, Mira a mai căutat protecţie şi siguranţă. Lucruri pe care nu le-a primit de la cei doi bărbaţi chiar dacă de fiecare dată i s-a oferit o viaţă de lux. A reuşit să se simtă bine atunci când a luat totul de la capăt şi şi-a aruncat capul înainte plecând într-o ţară străină.

Poate pare îndrăznneţ, dar aş încerca să-i dau un sfat Mirei: „Cere, trăieşte, iubeşte!”



Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!


Puteți cumpăra cartea de pe următoarele site-uri: Editura Herg BenetLibrisElefant.ro.

marți, 7 ianuarie 2020

RECENZIE: "Prietena"





Titlu: Prietena
Autor: Teresa Driscoll
Editura: Herg Benet
Număr pagini: 304
Categoria: Cărţi thriller




Mi-am dorit mult să citesc cartea asta pentru că pe cealaltă am adorat-o („Sunt cu ochii pe tine”). Nu m-am gândit o clipă că nu voi găsi mister, suspans, răsturnări de situaţie sau poveşti de iubire. Bineînţeles că nu a lipsit niciun ingredient din cele menţionate anterior. Ba mai mult, finalul m-a lăsat fără cuvinte. Chiar nu m-am aşteptat la asta.
Începutul a fost simplu, dar pe măsură ce Sophie se destăinuie tot mai mult, am ajuns să o simpatizez. Ea călătoreşte cu trenul alături de soţul său. Amândoi se îndreaptă spre casă. Aceasta primeşte un apel care o înspăimântă. Doi băieţi sunt în spital, ca urmare a unui accident tragic. Fiul său, Ben, este unul dintre ei. Comportamentul ei este specific unei mame îngrijorate care vrea să ajungă cât mai repede lângă copilul ei. Nu înţelege cum s-au întâmplat toate ţinând cont că era cu Emma. Avea încredere deplină în ea.
Emma era prietena ideală. Oare? A apărut în viaţa Sophiei când a avut cea mai mare nevoie. Deşi reuşeşte să-şi convingă soţul să se mute la ţară pentru a-i oferi băiatului său o viaţă sigură, ea nu e fericită. Se simte vinovată pentru tot.
Afacerea pe care şi-o doreşte se transformă într-un eşec, soţul ei este nevoit să facă naveta până la serviciu şi toate eforturile ei de a avea încă un copil sunt în zadar. Acum intervine Emma, o mamă singură, dar o femeie hotărâtă, cu toate că se zvoneau pe seama ei nu tocmai frumoase. Şi, totuşi, au ales să fie prietene. Pe baza acestei legături, ce beneficii au cules cele două femei? Cât de sincere sunt interesele părţilor?
Se pare că Sophie a reuşit să-şi găsească liniştea, să se considere o mamă bună şi o prietenă de nădejde. Dar Emma? A vrut doar să câştige încrederea Sophiei? Ce ascunde, de fapt?
Dorind să-şi surprindă plăcut soţul, Sophie îi pregăteşte o surpriză. Dar cea surprinsă este chiar ea. Şi nu tocmai plăcut. Din întâmplare descoperă secretele Emmei. Acum înţelege ce mare greşeală a făcut. Nu trebuia să aibă încredere în Emma. În final, cât de bine o cunoaşte? Cine este ea cu adevărat? O străină, nicidecum o prietenă adevărată.
Nu te încrede în cel de lângă tine. De multe ori, cel mai bun prieten poate deveni cel mai mare duşman. Dar nu întotdeauna! Totuşi, ai grijă pe cine alegi să-ţi fie alături!



Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Puteți cumpăra cartea de pe următoarele site-uri: Editura Herg BenetLibris.



joi, 2 ianuarie 2020

Ce vreau să fac pentru mine?




v  Mi-e dor de acea perioadă în care mare mea grijă era să iau nota maximă la un examen …
v  Mi-e dor de vacanţele de vară în care mă prindeau zorii zilei citind cartea preferată ...
v  Mi-e dor de orele petrecute la bibliotecă şi de zilele în care mă întorceam acasă cu un morman de cărţi noi ...
v  Mi-e dor să râd şi să mă bucur de lungile plimbări în parc ...
v  Mi-e dor să zâmbesc în fiecare dimineaţă pentru că am ocazia să văd soarele pe cer ...
v  Mi-e dor să văd tineri citind, nu doar butonând telefoanele ...
v  Mi-e dor să scriu toate romanele pentru care am întocmit planuri de idei ...
v  Mi-e dor să colecţionez zâmbete de la oameni speciali ...
v  Mi-e dor să întâlnesc persoane sincere şi prieteni adevăraţi ...
v  Mi-e dor să vorbesc cu cei dragi tot timpul, nu numai seara ...
v  Mi-e dor de momentele de singurătate ...
v  Mi-e dor să cunosc oameni respectuoşi, nu doar politicoşi şi pasivi ...
v  Mi-e dor să cunosc oameni implicaţi cu un suflet mare cărora le pasă de ceilalţi ...
v  Mi-e dor să văd echitate şi echilibru în toate ...

Însă, în 2020 mi-am promis să fac tot ceea ce-mi place, să îmi pese mai mult de mine şi mai puţin de părerile celor din jur.

Aşa că,

ü  Am curaj să îmi urmez marele vis: să fiu profesor universitar. Deja m-am înscris la doctorat. Ştiu că nu va fi uşor, dar merită să încerc.
ü  Voi retrăi momentele din vacanţele de vară. Diferenţa constă în faptul că acum voi merge şi la facultate şi la serviciu. Nici nu ştiu cum voi combina studiile la zi şi munca de birou. Sunt sigură că voi excela aşa cum am reuşit şi la master.
ü  Cu siguranţă, voi merge de multe ori la bibliotecă pentru a face cercetările necesare pentru teza de doctorat. Cărţile destinate literaturii le voi cumpăra.
ü  Nu ştiu cât timp liber voi avea pentru plimbări în parc, dar sigur mă voi bucura de câteva.
ü  Atitudinea este totul. O zi bună începe întotdeauna cu un zâmbet.
ü  Am început să scriu la al doilea roman. Deja am terminat primele două capitole.
ü  A trecut un an de când sunt administratorul unui blog destinat cititorilor. Astfel, am ocazia să dăruiesc cărţi celor care le iubesc.
ü  Pentru mine contează mult ca şi cei din jur să fie fericiţi. Nu este greu să fac ceva care să-i bucure pe ceilalţi.
ü  Azi, sinceritatea este un defect, iar prietenii adevăraţi nu există. Toată lumea are un interes, iar când „prietenul” şi-a atins obiectivul, nu mai contează nimic. Ce trist, nu-i aşa?
ü  Sarcinile şi responsabilităţile ne răpesc momentele preţioase, adică, cele petrecute cu familia. Vreau să nu mai pierd astfel de clipe.
ü  Simt nevoia să stau singură, „să ascult” liniştea, să mă gândesc ...
ü  Tot mai puţini oameni ştiu să se poarte civilizat şi cu bun simţ.
ü  Ştiu că o picătură de apă nu va umple un pahar, însă dacă pot nu voi înceta niciodată să ajut.
ü  Îmi doresc mult ca fiecare persoană să fie apreciată după munca depusă, după rezultatele obţinute şi nu după interese.

Nu voi putea schimba lumea, dar voi încerca mereu.