- Priveşte cititul ca pe o activitate constantă
- Alege locul perfect pentru tine
- Alege o carte
- Nu-ţi impune anumite reguli
- La final ....
Titlu: Trăiește periculos. Iluminare obișnuită pentru vremuri neobișnuite.
Autor: Osho
Editura: Litera
Număr pagini: 189
Categorie: Dezvoltare personală
Am auzit de Osho de multă vreme. Mai întâi m-au atras citatele pe care le găseam, adevărul din ele spus atât de clar, apoi am dat peste cărțile lui pe librăriile online și le-am citit descrierea până m-am decis că trebuie să încerc și eu ca să văd despre ce învățături este vorba.
Ei bine, după ce i-am citit una din cărți, ,,Trăiește periculos”, am ajuns la o concluzie indecisă. Mai bine zis, nu am ajuns la nicio concluzie. De ce? Hai să vedeți și voi:
,,Trăiește periculos” vorbește despre iluminare, sau mai pe înțelesul tuturor, conștientizarea clipei prezente. Pe parcursul întregii cărți am dat de diverse argumente reale foarte bine structurate și închegate. Ceea ce trebuie să remarc aici sunt ideile pe care le-am întâlnit și modul în care Osho ,,dă glas” majorității problemelor umane de zi cu zi, făcându-te să le înțelegi pe deplin.
Nu te gândi niciodată la trecut, pentru că pierzi prezentul, singurul lucru real care este la îndemâna ta.
Un lucru discordant pe care l-am sesizat face parte din începutul cărții, unde Osho cuvântă aproape imperativ, face apel la blasfemie și la împuternicire. La un moment dat, folosește citate de-ale lui Iisus pentru a susține un argument, iar mai târziu, îl folosește pentru a da un exemplu total negativ. Ce să înțeleg din asta?
Existența nu cunoaște decât un timp, timpul prezent.
Utopia lui, pentru că mie asta mi-a lăsat impresia că este, vorbește despre o lume nouă numită ,,comună”, compusă după un anumit set de reguli în care oamenii tineri învață despre școala vieții, învață să se distreze, iar cei trecuți de o anumită vârstă, să învețe despre propria dezvoltare pe plan intelectual, psihic, spiritual. Nu zic că e rea ideea, dar de ce un om care doar vrea să ajungă și să-i influențeze pe ceilalți despre iluminare, ajunge să vorbească despre o politică fictivă, despre o utopie proprie? Vă amintiți utopia lui Marx? A generat război.
Cel care se conformează societății face parte din ea, cel care reacționează împotriva ei este și el prins în capcana societății. Unul spune da societății, celălalt îi spune nu, dar ambii reacționează. Cine vrea să fie cu adevărat liber nu spune nici da, nici nu.
În altă ordine de idei, la începutul cărții am dat și de o idee de-a lui care îndeamnă la A NU CITI și la lipsa de cunoaștere. După mine, este de-a dreptul absurd să spui unei mase de oameni să nu citească. E ca și cum le-ai spune: lăsați, nu mai citiți, vă spun eu, ce trebuie făcut!
A învăța ceva, înseamnă a transfera acel ceva de la conștiință către robot.
Față de ce am scris mai sus, unde am vorbit doar de părțile negative, există și părți pozitive. Chiar mai multe decât cele dintâi.
De exemplu, pot să-i dau dreptate în convingerile sale despre relațiile interumane. Este adevărat că trebuie să simțim mai multă compasiune decât ură față de semenii noștri, este adevărat și că un corp uman este doar material, dar el trebuie să fie în armonie cu mintea și sufletul. Îl aprob în totalitate în ideea sa despre evoluție și rolul științei în prezent și viitor, că omul este o ființă realistă, compusă din trei părți.
Iubirea este ceva intrinsec – este potențialul tău uman.
Cu toate astea, nu pot fi pe de-a-ntregul de acord cu el. Natura umană e magnifică, omul în sine e un miracol și cu atât mai mult cu cât TOȚI suntem un TOT, dar trăim și individual. Am învățat multe lucruri dintr-o carte de-a lui Osho, fie ea doar una, dar nu pot să fiu oaia care merge cu capul plecat după el. Teoria lui are goluri, e complexă, dar fisurată pe alocuri.
Toți oamenii creativi sunt periculoși, pentru că, dacă nu li se dă voie să fie creativi, vor deveni distructivi.
Cei care l-ați citit deja, aștept părerea voastră despre scrierile și învățăturile lui, putem discuta elaborarat.
Cei care nu ați făcut-o deja, sfatul meu este să citiți Osho, dar nu vă lăsați influențați sau duși de val. Decideți voi ce vă poate face bine și ce nu se poate îmbina cu ființa voastră.
Lumea nu este liberă, pentru că oamenii nu sunt maturi.
Cu toate că balanța mea despre Osho încă se înclină când într-o parte, când într-alta, aș vrea să ajung cândva în India, în locul de meditație despre care se vorbește la finele cărții, unde oamenii vin să învețe meditația și eliberarea minții.
Ofer 5/5 steluțe cărții pentru multitudinea de idei și pentru tot ce m-a învățat, pentru că m-a făcut mai conștientă despre lumea de azi și de mâine în care trăim. Mi-a expus nenumărate defecte și crime ale societății de care nu știam. Sper ca și pe voi să vă ajute la fel de mult cât m-a ajutat și pe mine, poate chiar mai mult.
Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă.
Titlu: Cheia Mindfulness
Autor: Sarah Silverton
Editura: NICULESCU
Număr pagini: 192
Categorie: Dezvoltare personală
Ați avut vreodată o stare de nesiguranță, nervozitate, furie necontrolată, dezamăgire, neputință sau stres? Ei bine, răspunsul este cu siguranță ,,da”, pentru că așa funcționează corpul uman. Este predispus la stres, mai ales că secolul 21 a adus cu el o gamă largă de situații care nu fac decât să-l sporească.
,,Cheia Mindfulness” a venit împreună cu un colet din partea editurii NICULESCU ce conținea mai multe cărți despre dezvoltarea personală. Dintre acestea, cartea Sarei vorbește strict despre echilibrul spirit-corp și cum putem să combatem reacțiile negative.
O regulă de aur este un minut de practică pentru fiecare an de viață.
Ce este această tehnică mindfulness?
Ei bine, în carte se vorbește de mai multe planuri pe care aceasta se întinde, ceea ce înseamnă că variază în funcție de latura afectată. Ceea ce trebuie să știți este că mindfulness înseamnă combaterea problemelor pe care fiecare dintre noi le întâmpină, prin transpunerea efectivă în momentul prezent și conștientizarea sentimentelor și a dificultăților.
Stresul este reacția naturală a corpului nostru la o amenințare pe care o percepe. În momente de urgență, instinctul nostru de bază încearcă să ne asigure supraviețuirea. În vremurile primitive, amenințările cereau reacții fizice rapide. Atunci când viața era amenințată de un animal sălbatic, opțiunile erau să ataci, să fugi repede sau să stai nemișcat.
De-a lungul cărții am întâlnit o mulțime de exerciții practice și ușoare, iar unele mi s-au părut utile, beneficie și combatante în lupta cu stresul, încrederea în sine și depresia.
Atunci când suntem dependenți, energia noastră este mai mult ca un izvor decât ca un heleșteu. Dacă deblocăm sursa izvorului prin mișcare, ușoară și conștientă, atunci energia poate începe să curgă din nou.
Gândiți-vă că, pe măsură ce anotimpurile de schimbă, munții rămân maiestuoși și cu rădăcinile adânc înfipte în pământ. Muntele este încălzit de soarele dogoritor, înghețat de zăpadă și gheață, bătut de vânturi puternice și spălat de ploi. Acesta stă nemișcat, este rezistent, demn, indiferent la ce se întâmplă în jurul lui.
Ceea ce mi-a plăcut mult au fost argumentele aduse, indirect, dar existente, despre beneficiile acestei tehnici, oameni care au încercat, situațiile lor neobișnuite, teoriile dezbătute.
Suntem biologic proiectați să răspundem inițiativei de a intra în contact cu ceilalți și putem să arătăm această dorință.
Zâmbetul ajută și el, chiar dacă nu ne simțim veseli.
O recomand persoanelor care trec printr-o perioadă grea a vieții, deoarece lecturarea acestei cărți poate fi utilă și poate schimba în oarecare măsură modul de a percepe problemele. De asemenea, persoanelor interesate sau care vor să-și aprofundeze cunoștințele în acest domeniu(dezvoltare personală, psihologie, cunoaștere), iar exercițiile redate mi-au plăcut nespus.
Ofer 5/5 steluțe.
Cu mare drag,
Șoarecele de bibliotecă.
Titlu: Dragoste și ură
Autor: Michel Zévaco
Editura: I.G.R.—S.R.L. București 1992
Număr pagini: 253
Literatura franceză nu a fost prezentată niciodată atât de bine de altcineva în afară de Michel Zévaco. Un stil inconfundabil, un roman complex și un erou condus de o voință mai mare decât el sunt condimentele principale unei opere ,,grele” care aduce o mare contribuție intelectualității umane.
Esențial pentru un jucător nu este să câștige, ci să păstreze iluzia că va câștiga.
,,Dragoste și ură” aduce în prim plan aventurile cavalerului Passavant, pe fondul luptei pentru corona Franței, unde o serie de ciudate personaje își dau întâlnire pentru a crea cea mai mare dramă din istoria umanității: asasinarea regelui.
Fiecare picătură din sângele vostru trebuie să plătească lacrimile celei pe care am văzut-o plângându-și mortul.
Passavant este acel personaj nelipsit și tipic lui Zévaco, care vrea să se identifice cu omul de rând, dar superdotat cu o capacitate intelectuală peste medie și cu o forță fizică herculeană. Un personaj complex, cu bune și cu rele, calități și defecte, care recunoaște atunci când forțele cu care se luptă sunt mai presus de el, dar ajutat de un mare noroc reușește să treacă mereu de situațiile-limită în care ajunge. Astfel, el scapă ca prin urechile acului de un experiment de-al lui Saitano, vrăjitor și om de știință, care urmărea să îl readucă din morți, scapă din nesfârșitele catacombe de sub Paris după ce a stat 3 zile fără apă, mâncare și lipsit de orice companie umană, reușește să atragă atenția reginei Isabela a Franței și să evite pedeapsa cu moartea, după ce fusese condamnat la spânzurătoare.
—Dar eu nu am intrat pe ușă.
—Atunci pe unde?
—Pe unde am ieșit ultima oară, adică pe fereastră. Ce vrei, eu am un obicei: intru și ies pe fereastră. Este mai ușor și mai puțin stânjenitor decât de ușă.
Pe parcurs, romanul este presărat și cu nelipsita dragoste, ceea ce atrage după sine și sentimentul contradictoriu, de ură. Prinzând mai multe forme, dragostea și ura se manifestă mai întâi la regina Isabela față de cavaler, apoi la Roselys, unde dragostea îi revine iubitului său, Passavant, iar ura tatălui ei, Jean Temerarul. Dar față de acestea, opera are la bază o dragoste din care au izvorât toate evenimentele, încheiată cu ura față de cel iubit, ceea ce determină femeia-fantomă să alunge doar printr-un act de căsătorie vechi, asasinul regelui.
Nu înțeleg de ce trebuie să mor eu pentru alții. Mie, viața mea îmi este mai prețioasă decât miile de vieți care mă înconjoară, fie și dacă ar fi ele eterne.
Pe lângă complexitatea acțiunii și a personajelor, apare stilul în care acestea sunt redate. Michel Zévaco este un maestru în crearea dramei și folosește paragrafe menite să apropie cititorul. Astfel, am întâlnit de mai multe ori intervenția directă a autorului:
Cum știm atâtea despre sihaștrii noștri să mai respirăm puțin și să mai vedem acum ce s-a mai întâmplat cu alți eroi, în special cu jupânul Thibauld Le Poingre, stăpânul faimosului han ,,La scroafa spânzurată”.
,,Acta gestaque”- Acesta este titlul unei cronici vechi la care a trebuit să facem apel pentru a vedea ce se întâmplă în Paris, în momentul în care Saitano își pregătea pacientul.
Recomand cu mare drag această carte celor care sunt pasionați de aventură, dramă și istorie.
Ofer 5/5 steluțe romanului ,,Dragoste și ură” de Michel Zévaco.
Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă.