vineri, 28 februarie 2020

Cu paşi mici am ajuns la destinaţie: Sping SuperBlog 2020




Încă de anul trecut mă gândesc să particip la această competiţie. Mi-a lipsit curajul, dar acum, am decis că e momentul să încerc să merg până la capăt. Nu pot spune că sunt hotărâtă, dimpotrivă, am multe emoţii şi un entuziasm „uriaş”. Vreau să cred că totul va fi bine, că mă voi descurca şi voi face faţă tuturor provocărilor, chiar dacă nu ştiu prea bine la ce să mă aştept. Pentru prima dată mă arunc cu capul înainte, zâmbind.
E drept că am urmărit din umbră ediţia din toamnă, însă, cu siguranţă, nu am trecut prin toate stările pe care le cunosc participanţii. Consider că nu am nimic de pierdut, ci de câştigat.
Ceea ce mă preocupă cu adevărat este faptul că eu, un novice în lumea bloggerilor, am ales să concurez cu profesionişti. Nici nu ştiu ce mă aşteaptă, dar vreau să merg înainte. Mă bazez pe creativitate, intuiţie, încredere şi entuziasm. Mai am un as în mânecă…
Din exterior, există o forţă puternică care mă motivează mereu: mama mea. Ea este îngerul meu, cea care îmi întinde mâna de fiecare dată. Nici nu ştiu cum să îi mulţumesc pentru că nici de data asta nu a acceptat un refuz din partea mea. M-a îndemnat să fac ceea ce îmi place: să scriu. Şi să îmi depăşesc limitele. Asta înseamnă Spring SuperBlog 2020.
Aşadar, cu paşi mici am ajuns la destinaţie. M-am înscris la Spring SuperBlog 2020. Să fie un act de nebunie sau de curaj? Vom vedea împreună! Pentru că voi posta totul aici, pe blog.
Dacă sunteţi curioşi puteţi intra şi voi în competiţie până la sfârşitul lunii februarie. Găsiţi formularul de înscriere şi alte detalii aici. Începând cu data de 1 martie apare şi prima probă.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020.

miercuri, 26 februarie 2020

Sfârşitul înseamnă un nou început



Titlu: Sfârşitul înseamnă un nou început

Autor: Adrian Niculescu
Editura: Stylished Books
Număr pagini: 288 pagini
Categoria: Literatură contemporană



Atunci când am ales să citesc această carte, am ştiut că voi întâlni întâmplări adevărate, experienţe dureroase, emoţii puternice, gânduri sincere şi vise măreţe. Recunosc faptul că îl cunoşteam pe Adrian Niculescu de pe canalul său de youtube, am urmărit câteva filmuleţe înainte, dar mai mare mi-a fost uimirea în momentul în care am văzut romanul său. Nici nu am putut rezista şi m-am bucurat de el cu prima ocazie.
Ceea ce am găsit imprimat pe hârtie m-a lăsat fără cuvinte. De unde poate avea un om atâta putere să treacă prin toate acele încercări fără să clacheze sau măcar să cadă pradă vreunui viciu? El putea, prea bine, să-şi găsească alinarea în alcool la fel ca mama sa. Era calea cea uşoară. Însă, nu aşa a decis să procedeze. A muncit cot la cot alături de fratele său pentru a-şi depăşi condiţia şi a sperat mereu la mai bine. S-a rugat la Dumnezeu neîncetat să le arate lumina de la capătul tunelului şi ...
Au dat peste alte greutăţi. Copilăria şi adolescenţa s-au scurs repede. Momentele minunate erau de domeniul trecutului. În momentul în care afacerea familiei a ajuns în pragul falimentului, fiecare membru a căutat o soluţie. Sau cel puţin, aşa au crezut ei că varianta aleasă părea a fi o alegere bună. Pentru că nu mai aveau nicio cale de întors, când datoriile au atins cotele maxime, de necaz mama s-a refugiat în alcool, tata a ales să-i părăsească, iar toţi patru au ajuns pe drumuri la mila prietenilor. În aceste momente de cumpănă autorul hotărăşte să muncească mai mult şi nicidecum să renunţe la visele sale. Dimpotrivă, îndrăzneşte să spere la un loc de muncă mai bun, să întâlnească persoana iubită, deşi nu sunt puţine experienţele amoroase pe care le trăieşte, să-şi găsească un domiciliu stabil unde să dispună de condiţii decente de trai şi, nu în ultimul rând, să aibă parte de linişte sufletească în cadrul familiei sale.
Din păcate, drumul pe care trebuie să-l parcurgă nu este unul tocmai uşor, dar am apreciat enorm de mult tăria lui de caracter, puterea de muncă şi dorinţa de nestăvilit de a reuşi.
Dacă până acum credeam că nu putem „atinge” imposibilul, acest om de numai 35 de ani ne-a demonstrat tuturor că, cu voia lui Dumnezeu se poate. El a mutat munţii din loc, la propriu. Deci, putem fiecare dintre noi. Să nu ne mai plângem atât de milă şi să muncim. Să ne stabilim obiectivele şi să le îndeplinim. Însă, înainte de toate, să nu uităm de Dumnezeu. Să ne rugăm Lui, să vorbim cu El şi să cerem ce ne dorim.

Cere şi ţi se va da
Munceşte şi nu uita
Rugăciunea să fie în mintea ta
Iubirea să-ţi umple inima.

            Sunt doar câteva dintre lecţiile importante pe care le-am învăţat din acest volum. Şi cum nu vreau să trec cu vederea peste un aspect esenţial pentru mine, voi mai adăuga faptul că, întotdeauna să ne respectăm şi să ne iubim sincer părinţii. Ei sunt cei care se luptă din greu cu încercările vieţii. Să nu aşteptăm clipa în care vom deveni la rândul nostru părinţi, să-i apreciăm în fiecare moment pentru că merită. Ei nu se aşteaptă la lucruri măreţe. Un sărut, o îmbrăţişare, e de ajuns. Fericirea lor răsare din gesture mici. Ştiu cât de mult contează. Şi mi s-a confirmat asta, din nou. Îmi voi păstra frumosul obicei de a-mi săruta şi îmbrăţişa părinţii dimineaţa. Îmi confer nu numai o stare de bine, ci şi de împlinire. De asta avem nevoie toţi.
            Sper ca toate aceste motive să vă convingă să citiţi această carte. Chiar merită!

Cu drag, 
Şoarece de bibliotecă! 
(Andreea Pop)

Această carte mi-a fost oferită de editura Stylished Books pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut foarte mult! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!


Puteți cumpăra cartea de pe site: Editura Stylished Books.

joi, 20 februarie 2020

Recenzie ,,Prima dragoste" de Lorena Lenn



Titlu: Prima dragoste
Autor: Lorena Lenn
Editura: STYLISHED BOOKS 
Număr pagini: 200
Categoria: Dragoste


Prezentarea cărții spune așa: "Jackye Rowen este o tânără ce lucrează ca fotograf pentru revista Celebrity și căreia îi plac provocările. Când este trimisă să ia un interviu unui cunoscut campion de motociclism nu ezită nicio secundă, nebănuind că va întâlni iubirea în persoana lui Josh Collins și că va trebui să înfrunte adevărata provocare a vieții ei, mai ales că Josh nu agreează deloc să fie expus vieții publice.
Oare Jackye se va alege cu un eșec sau va reuși să îl facă pe Josh să îi acorde acel interviu, iar odată cu acesta să obțină și iubirea lui..."

Evident, personajele principale din carte sunt Jackye și Jos, diferiți și, totuși, la fel. Jackye este genul de femeie independentă, determinată, conștiincioasă, care știe ce vrea și care nu se lasă intimidată de prezența unui mascul feroce din preajma ei. Josh Collins este tipul bărbatului dur, fatal, care ar merge până în pânzele albe pentru a-și atinge scopul. La apropierea dintre cei doi ies scântei, astfel că sunt redate sentimentele puternice dintre ei.




Mi-a plăcut această poveste de dragoste, presărată pe alocuri cu scene ba picante, ba tandre, ba amuzante, care dezvăluie pe parcurs caracterele lui Jackye și Josh și care m-au făcut să citesc cartea în doar câteva ore. Mi-a plăcut mult stilul "răsfirat" în care Lorena Lenn scrie, predominant dialogul. Dinamica acțiunilor m-a ținut în priză și nu mi-a dat răgaz de plictiseală.

Această carte este potrivită pentru adolescenți, care pot vedea prin intermediul ei frumusețea primei iubiri, cu tot cu fiorii și incertitudinea ei, dar și pentru persoanele mature, care vor să mai trăiască o dată sau să-și amintească de prima lor dragoste.

O recomand cu drag iubitorilor acestui gen, unde vor găsi o idee nouă de cuplu fată bună - băiat rău, fără a se plictisi. Lecturi plăcute! Cu drag, Șoarecele de bibliotecă!