❄ Deseori, se întâmplă să citesc o carte foarte bună într-un interval de timp mai lung decât de obicei. Şi nu pentru că are multe pagini, îmi place dacă este o poveste complexă, ci pentru că nu am mult timp liber. Îmi impun să citesc în fiecare seară câteva pagini chiar şi atunci când nu mă simt bine. Ştiu că nu procedez corect, dar curiozitatea este atât de mare încât nu resist. Şi … cedez. Măcar o jumătate de oră să fac ce îmi place.
❄ Zilele trec. Mă simt obosită. Tot mai obosită. Dorm puţine ore tocmai pentru a reuşi să îndeplinesc toate sarcinile, dar şi o parte din pasiuni. Pentru cele din urmă, dedic mai puţin timp şi energie. Păstrez optimismul pentru ceea ce cred că reprezintă responsabilitatea mea şi are titlu de obligativitate.
❄ Oare asta să conteze cu adevărat pentru mine? Este primordial, nu contest asta, însă ar trebui să pun odihna şi sănătatea înainte de toate. Nu mi-am dat seama sau, poate, m-am considerat mai puternică decât sunt.
❄ Acum, când toate s-au dat peste cap, nu mă simt bine şi totuşi, la ceva sunt nevoită să renunţ, la ceva pentru a putea face altceva. Şi nu este greu de ghicit care a fost alegerea mea. Conştiinţa şi raţiunea sunt mai puternice întotdeauna. Pasiunea rămâne pe locul doi. Ca de obicei.
❄ Deşi, mă supăr, recunosc. Este felul meu de a acţiona. Şi nu cred că voi aplica importante schimbări curând. Prefer să fac totul (aproape) perfect. Nu e uşor, dar e solicitant. Nici nu ştiu dacă vreodată voi avea curajul de a pune pasiunile pe primul loc. Ceea ce ştiu în mod sigur este faptul că îmi iubesc meseria, lucrez cu drag, dar citesc şi scriu cu şi mai multă plăcere.
Cu drag,
Şoarecele de bibliotecă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu