Titlu: Meseria de
romancier
Autor: Haruki
Murakami
Editura: Polirom
Număr pagini: 284
Categoria: Literatura
universală
De cele mai multe ori
pasionaţii de literatură, după o perioadă lungă de timp şi un număr mare de
cărţi citite, ajung la concluzia că ar putea să scrie şi ei un roman. Nu spun
că acest lucru este unul simplu pe care oricine îl poate realiza, spun doar că
unii se amăgesc singuri crezând, în mod eronat, că a scrie o carte nu este ceva
complex sau dificil.
Ei bine, H. Murakami ne
prezintă viziunea proprie în romanul său „Meseria de romancier” şi întăreşte
mai mult ideea de simplitate şi longevitate:
„... romane poate scrie oricine e capabil să pună nişte paragrafe cap la
cap, dacă e cât de cât creativ şi are la îndemână un pix şi un caiet. [...]
Nu-i atât de greu să scrii un roman sau două. Să scrii continuu, să-ţi câştigi
traiul scriind romane, să supravieţuieşti ca romancier – abia asta este o
treabă cât se poate de anevoioasă.”
Pentru a creea o imagine solidă
foloseşte mai multe argumente din cariera sa de scriitor reuşind astfel să
construiască o viziune subiectivă asupra acestei lumi.
Începe prin a povesti cum a
ajuns el să scrie romane:
„Într-o după-amiază însorită din aprilie 1978 am mers să văd un meci de
baseball pe Stadionul Jingu. Era primul meci din Central League, Yakult
Swallows contra Hiroshima Carp. [...] Sunetul bâtei la contactul cu mingea a
reverberat superb pe tot stadionul. Spectatorii răzleţi au aplaudat. Chiar
atunci mi-a trecut ceva prin minte, fără legătură cu nimic: Ah, cred că şi eu aş
putea scrie romane.”
Apoi, specifică care este
trăsătura de bază pe care trebuie să o conţină opera pentru a dăinui în timp:
originalitatea. Fără asta creaţia nu are consistenţă şi va dispărea treptat:
„La fel, scrierile lui Soseki Natsume sau ale lui Ernest Hamingway sunt
acum considerate „clasice” şi au funcţie de referinţă. Însă ambii au fost
criticaţi, uneori chiar ridiculizaţi, la vremea lor. Mulţi cititori (iar
printre aceştia, chiar membrii ai elitei literare a timpului) nu le-au agreat
stilul. Dar lucările lor sunt, chiar şi în ziua de azi, un punct de reper. Dacă
acestea n-ar fi existat, romanul japonez şi cel american din zilele noastre
n-ar arăta la fel.”
Şi care sunt condiţiile de bază
ce trebuie îndeplinite pentru a putea fi numit „original”:
„1. Se deosebeşte clar de alţi creatori de expresie (de sunet, cuvânt,
formă sau culoare) printr-un stil personal.
2. Trebuie să-şi poată îmbunătăţi, prin mijloace proprii, stilul.
3. Odată cu trecerea timpului, stilul personal trebuie să devină un
standard de referinţă, să fie absorbit de oameni şi integrat în sistemul
acestora de evaluare.”
Şi asta nu e tot pentru că nu e
suficient ca autorul să scrie doar o operă, trebuie să se străduiască să ofere
mai multe exemple valoroase din care urmaşii să aibă posibilitatea să analizeze
şi să constate adevărata valoare a creaţiei respective.
Ce anume trebuie să scrie sau
despre ce, este uşor de stabilit. Fiecare scriitor are libertatea cuvenită
pentru a se desfăşura cum îi place. Numai un lucru făcut din plăcere va putea
fi admirat de ceilalţi. În schimb, acela care este făcut din obligaţie îi scade
consistenţa şi „magia”.
Ceea ce totuşi trebuie să
stabilească de la început este despre ce fel de operă e vorba: eseu, povestire,
schiţă, roman de mari dimensiuni, etc. Indiferent de varianta aleasă, Murakami
îndemnă scriitorul să-şi impună anumite reguli pentru a putea persevera mereu.
De exemplu, el scrie zilnic 10 pagini de manuscris cu câte 400 de semne. Şi nu
se abate de la regulă chiar dacă într-o zi nu are aceeaşi inspiraţie ca în ziua
anterioară.
Mai mult decât atât, este atent
la condiţia fizică, alege un stil de viaţă sănătos: aleargă în fiecare zi timp
de o oră şi este atent la alimentele consumate.
Asta nu înseamnă că este o
regulă general valabilă pentru toţi scriitorii. Fiecare dintre ei au o manieră
proprie sau cel puţin aşa ar trebui să fie.
Pas cu pas, Murakami explică
fiecare etapă ce trebuie parcursă pentru a închega un roman. Începe de la o
simplă idee, la care îi alege forma sau structura, tema şi personajele. Cele
din urmă, implică multă experienţă în studierea comportamentului diverselor
persoane, fie ele negative sau pozitive. Fiecare personaj trebuie să aducă cu
sine o poveste care să pară cât se poate de reală şi care să fie acceptată şi
plăcută de către cititori. Cu cât sunt mai mulţi cititori interesaţi (chiar
dacă sunt din diferite ţări, cu atât mai bine) şi dacă vârsta lor diferă, cu
atât rolul scriitorului în viaţa şi educarea lor este mai important şi mai
vital.
Suntem diferiţi, gândim diferit
şi, totuşi, ne leagă aceeaşi pasiune: cititul.
Ofer 5/5 steluţe cărţii pentru
numeroasele sfaturi şi argumente extrase din propria experienţă (a lui
Murakami) ceea ce m-a făcut să apreciez şi mai mult toate eforturile şi munca
depusă ce se află în spatele acelor cuvinte frumos şi atent alese. Sper ca şi
voi să fiţi plăcut impresionaţi de această carte.
Cu drag,
Şoarecele de bibliotecă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu