luni, 19 septembrie 2016

Recenzie ,,În altă viață” de Marc Levy

Titlul: În altă viață
Autorul: Marc Levy
Editura: TREI
Număr pagini: 238

Încercând să dezvăluie destinul misterios al unei picturi, Jonathan se va întâlni cu Clara. Și unul, și celălalt simt că s-au mai văzut cândva. Dar când? Și unde? La Londra, în urmă cu un secol...
Cam așa începe povestea și la destinul celor doi se rezumă totul.
Jonathan, expert cunoscut în lumea artei, este genul de om care ține morțiș să-și ducă ideea până la capăt, fapt ce îl aruncă într-o altă locație și în cu totul altă poveste. Pe parcursul cărții dă dovadă de o mare tandrețe, o dragoste adevărată, ascunsă printre frânturi de cotidian.
De asemenea, și curios lucru, poartă aerul unui oarecare ce pare a se bucura de puținul vieții cu Anna.
Ca să cunoști obiceiurile cuiva, e de-ajuns să-ți faci timp să te uiți cum trăiește.—Sunteți într-adevăr foarte amabil părând într-atât de interesat, dar n-ați înțelege probabil nimic din toate acestea, sunt niște chestii îngrozitor de plictisitoare și legate de lumea în care lucrez.—Acordați-mi o șansă, la ce planetă vă referiți?
Clara este varianta feminină a lui Jonathan. Atrasă și ea de marele pictor Vladimir Radskin și de faimoasele sale opere, intră în jocul lui Jonathan și ajută la dezlegarea misterelor din trecut. O ființă simplă, cu o galerie de artă din care scoate profit, se dovedește la final a fi pionul-cheie din carte.
Anumite prezențe sunt uneori liniștitoare, chiar dacă sunt tăcute.

Având în vedere că acum urmează propria părere despre carte, trebuie să recunosc cu sinceritate că Marc Levy m-a dezamăgit complet cu În altă viață. Făcând o comparație cu o altă carte de-a scriitorului, Și dacă aș mai trăi o dată, cartea de față nu tratează ideea cum se cuvine. Descrierile sunt scurte sau lipsesc atunci când ar trebui să apară, dialogul a fost destul de chinuitor pentru mine să-l citesc, pentru că replicile sunt prea încărcate, deplasate și prea pompoase. Acțiunea merge alert, pe un făgaș neprevăzut și neconturată îndeajuns. Situațiile sar de la unele banale, la complicații din care crezi că poți ieși doar cu greu, iar asta devine supărător la un moment dat.

Puncte tari:
-Este clar că ideea folosită este originală și încâlcită, deci devine atractivă;
-Mi-a plăcut nespus tipologia personajelor și încadrarea lor în context;
-Numeroasele citate excepționale peste care am dat trebuie neapărat menționate;
-Mi-a plăcut și încercarea de a îmbina cât mai multe elemente: artă, pictură, dragoste, filolosofie, istorie, acțiune;
-Sfârșitul, despre care vreau și pot să afirm că a fost neașteptat și m-a impresionant în mod plăcut.

Puncte slabe:
-Conturarea neîndeajuns de bine a personajelor;
-Săritul de la un loc la altul în doar două pagini și expus aiurea în paragrafe mult prea scurte;
-Descrieri insuficiente;
-Proasta îmbinare a genurilor;
-Dialogul despre care am vorbit deja.

Un citat memorabil:
Te iubesc, fără să știu cum să mă opresc din a te iubi, fără să știu nici cum, nici de ce. Te iubesc așa, pentru că nu știu altfel. Unde nu ești tu, nici eu nu mai sunt.

În concluzie, recomand cartea aceasta celor care sunt interesați de filosofie, de teoria sentimentului de deja-vu și de o serie de idei propuse spre dezvoltare, dar și celor care caută o poveste de dragoste originală și pot trece peste erorile de scriere ale lui Levy.
De la mine cărticica primește două steluțe din cinci.

Jovia.

Un comentariu:

  1. După descriere, pare ceva super. Mi-ai mai zis odată ca e dezamăgitoare, în comparație cu cealaltă, dar totuși cred ca o sa îi dau o șansă, mai ales ca ai menționat deja-vu-ul.
    Mă interesează subiectul.
    Bravo! :-)

    RăspundețiȘtergere