Recenzie "Fata cu toate darurile", de M.R. Carey

Titlu: Fata cu toate darurile (Originial The girl with all the gifts) 

Autor: M. R. Carey

Editură: Nemira (colectia Nautilus) 

Pagini: 416

Gen: Distopie, thriller

Descriere: 

 Plin de emoție și captivant de la prima pagină până la final, Fata cu toate darurile este cel mai puternic thriller distopic pe 

care îl veți citi anul acesta.   

 Melanie este o fată foarte specială. Dr. Caldwell o numește „micul nostru geniu“.

 În fiecare dimineață, Melanie așteaptă cuminte în propria celulă să fie luată și dusă la clasa ei. Atunci când Sergentul Parks vine după ea, arma lui este întotdeauna încărcată și îndreptată spre ea cât timp doi dintre oamenii lui o imobilizează într-un scaun special. Ea nu crede că oamenii o plac prea mult. Glumește cu ei că nu îi mușcă, dar ei nu râd deloc.

 Melanie iubește școala. Adoră să învețe despre adunări și silabe și despre lumea care există în afara clasei și a celulelor în care trăiesc copiii. Câteodată ea îi povestește învățătoarei favorite toate visurile pe care le are pentru când va crește mare și va explora lumea. Melanie nu știe de ce asta o întristează atât de mult pe domnișoara Justineau. 

   În primul rând, țin să precizez că nu mă prea atrag lumile distopice, apocaliptice sau cu orice implică zombie, flămânzi sau derivatele lor. 

  

  

 Am început să o citesc datorită numelui, coperții și cam atât; auzisem de ea și știam doar că include teme după care nu mă omor, așa că eram destul de fără chef, dar ceva mi-a zis să încerc. 

  

 După câteva pagini deja era clar că nu am cum să mai dorm în noaptea respectivă, pentru că trebuia să o termin. 

 

„Helen Justineau se gândeşte la copiii morţi.

Nu se gândeşte doar la anumiţi copii şi nici nu vrea. Se gândeşte la toţi copiii din lume care au murit la vârste fragede. Probabil că este vorba despre miliarde. Victime ale sacrificiilor religioase, ale apocalipselor, ale genocidelor. În fiecare război, cu fiecare foamete, fără scăpare. Prea mici pentru a se putea proteja singuri, prea inocenţi ca să se poată feri. Ucişi de nebuni, de perverşi, de judecători, de soldaţi, de trecători, de prieteni şi vecini, de proprii lor părinţi. Dintr-o întâmplare stupidă sau printr-o lege nemiloasă.

Fiecare adult este un copil care a învins în lupta cu soarta. Însă, în vremuri şi locuri diferite, soarta aceasta a fost îngrozitor de crudă.”

 O apocalipsă din perspectiva lui Melanie, o fetiță specială de zece ani; vedem cum nevoia de ordine și disciplină rămâne printre puținii oameni rămăși, oameni între care regăsim tot felul de tipologii. 

  

 De la cercetătorul nemilos, dar care are un scop, omul blând și empatic, soldatul tipic, începătorul neștiutor și tipul oamenilor care aspiră la anarhie (ușor de atins într-o societate stinsă); cu alte cuvinte, de toate. 

  

 Cumva, prin ochii copilei ne sunt expuse atât de multe detalii pe care un adult le-ar trece cu vederea, încât înțelegerea acestei lumi devine ușoară și foarte tristă. Ea își înțelege scopul, înțelege ceea ce este și ține cont de aceste lucruri, chiar dacă oamenii din jurul ei simt că ar putea renunța la reguli. 

  

„- Tu eşti pâinea mea, spuse ea în cele din urmă. Când îmi este foame. Asta nu înseamnă că aş vrea să te mănânc, domnişoara Justineau! Nu vreau, pe cuvânt! Mai bine mor decât să fac una ca asta. Doar că tu îmi umpli sufletul aşa cum pâinea umple burta omului din cântec. Mă faci să mă simt că nu mai am nevoie de nimic altceva.”

 Trece de la o viață ordonată și limitată, unde singura evadare sunt orele cu domnișoara Justineau, la o libertate pe care o refuză, rămânând alături de torționarii ei. Sentimentele sunt descrise într-o manieră atât de pură încât nu au cum să nu te impresioneze. 

  

 Narațiunea prezintă mai multe perspective (deloc deranjant, pentru că este scrisă la persoana a treia, iar planurile nu sunt multe), dar perspectiva lui Melanie predomină. 

  

 Altfel spus, e o carte care te ține într-adevăr cu sufletul la gură, te face să trăiești alături de personaje și să înțelegi cum o societate fără reguli poate funcționa. 

  

Puncte tari: 

  

-construcția personajelor, in special a Melaniei

-perspectiva socială în context

  

 Puncte slabe: 

  

-Nu are, în opinia mea. 

 Lectură plăcută, o recomand cu drag!