Reţeta cititorului

Ingrediente:

• -           câteva emoţii;
• -          multă nerăbdare;
• -          suspans şi mister cât e nevoie;
• -          incertitudine, după caz;
• -          mult curaj;
• -          zâmbete, după bunul plac.

Se alege o carte, de regulă, una care şi-a aşteptat rândul de mult timp. O deschidem, citim în grabă prologul şi, bineînţeles, că ne scapă anumite aspecte pe care sperăm să le găsim în capitolele care urmează să fie descrise în detaliu. Se amestecă câteva emoţii şi multă nerăbdare şi se trec prin sită. Iar primele 3 capitole le-am parcurs deja dintr-o răsuflare. Se pune pe foc suspansul şi misterul până se topeşte. Se fierbe aproximativ 10 minute, până se ajunge foarte aproape de punctul culminant. Mai apar câteva personaje noi, acţiunea se amplifică, iar când totul pare să revină la normal se iveşte confuzia care face ca drumul parcurs de protagonişti să pară mai anevoios ca înainte. Se adaugă scurte pasaje de monolog pentru a accentua stările de spirit ale personajelor şi pe alocuri frânturi de conversaţii şi se amestecă repede.

La final, misterul este dezvăluit şi ceva straniu şi neprevăzut schimbă cursul firesc al întâmplărilor. Siguranţa dispare, incertitudinea îşi face loc. Se strecoară tot mai adânc şi reuşeşte să tulbure totul în jur.

Se întregeşte povestea, se toarnă mult curaj în locurile goale până când totul devine uniform. Apoi, se presară cu multă dragoste şi zâmbete, după bunul plac. Cartea se aşează pe raft, iar cititorul meditează asupra subiectului cât timp doreşte.

Spor la citit!

Cu drag,

Şoarecele de bibliotecă!