luni, 3 aprilie 2017

Recenzie „Printre tonuri cenușii”, de Ruta Sepetys

     Titlu: Printre tonuri cenușii (original Between Shades of Gray)

     Autor: Ruta Sepetys

     Editură: Epica

     Pagini: 320

     Gen: Fictiune istorica

     Descriere:
"Lituania, nie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșietoare și tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viața ei și a celor apropiați, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o țină în viață?"



     Am ales să cumpăr această carte deoarece mi-a fost recomandată foarte mult și mai ales pentru că am vrut să citesc un roman emoționant. Țin să menționez că deși sunt băiat, Printre tonuri cenușii m-a făcut să ajung la lacrimi. Spre deosebire de alte romane istorice, acesta ne prezintă viața tragică a unui copil ce nu reușește să se obișnuiască cu idea de a fi despărțită de tatăl ei.
      În acest roman istoric o cunoaștem pe Lina, o fată de 15 ani, care ne arată cât de curajoși trebuie să fim în ciuda lucrurilor neplăcute care ni se întâmplă. Pe de altă parte, putem invăța că trebuie să fim uniți cu familia noastră și că nu trebuie să judecăm membrii acesteia, căci ne vor doar binele.
     Deși e o carte superbă, ca mod de scriere, este o lectură foarte dură. Adică faptul că oameni nevinovați erau puși în vagoane de transportat vite, că erau nevoiți să flămânzească, că erau plini de păduchi, că erau obligați să facă cele mai grele treburi pentru 300 g de pâine uscată pe zi nu este deloc frumos. Că tot vorbeam de detaliile îngrozitoare ale acțiunii, NU recomand copiilor cartea asta, poate doar celor mai maturi. Eu am citit-o la 14 ani pentru că eram deja obișnuit cu Holocaustul. Apropo, dacă vreți să vedețiun film bine realizat despre Al Doilea Război Mondial, uitați-vă la Lista lui Schindler.
     Referitor la modul de scriere, limbaj și greșeli de ortografie, nu am avut. Ruta Sepetys și-a conturat personajele într-un mod cursiv, ușor de citit. De asemenea, editura Epica a reușit să traducă romanul acesta într-un mod melodios, cu ajutorul Gabrielei Stoica, traducătoarea.
     Deoarece Printre tonuri cenușii mi-a plăcut foarte mult, am decis să citesc și celălalt roman tradus al Rutei, O mare de lacrimi.

     Puncte tari:
  • Putem afla lucruri interesante despre naziști și NKVD;
  • Este o poveste care îți sfâșie sufletul, care nu te lasă până nu verși măcar o lacrimă;
  • Acțiunea decurge într-un ritm normal, care nu e nici grăbit, nici lungit inutil.
     Puncte slabe:
  • Povestea de dragoste, dacă îi putem spune așa, dintre Lina și Andrius nu mi s-a părut atât de frumoasă precum ar fi trebuit să fie. Ca aceasta sa atragă cititorii, ar fi trebuit puțin mai aprofundată.
     Acestea fiind spuse, poate v-am convins să citiți Printre tonuri cenușii, de Ruta Sepetys. Va aștept părerile dacă ați citit-o.

-Andrei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu