joi, 8 martie 2018

Recenzie ,,Spovedanie la Tanacu” de Tatiana Niculescu Bran

Titlu: Spovedanie la Tanacu

Autor: Tatiana Niculescu Bran

Editura: POLIROM

Număr pagini: 211

Nu de multă vreme am început să citeasc și să apreciez cărțile din categoria Top10+, iar cu cât mă aprofundez mai mult, cu atât găsesc opere de mare  valoare din literatura universală care au fost selectate și retipărite într-o nouă formă. Așa am ajuns să citesc și ,,Spovedanie la Tanacu” a unei autoare compatrioată, care mi-a deschis larg viziunea spre o lume și o temă care nu mi-au fost atât de atrăgătoarea până acum.

Romanul spune povestea Irinei, o fată care a crescut la casa de copiii și care ajunge să-i facă o vizită prietenei sale, călugăriță la mănăstirea din Vaslui, ,,Sfânta Treime”. Cu o strânsă legătură cu titlul, dinamismul poveștii este pornit de o spovedanie a tinerei fete la preotul Daniel. Punctul culminant ajunge acolo unde paginile și cuvintele nu mai există, când timpul se dilată și povestea te acaparează cu totul în ea. Suferindă, Irina trece printr-o serie de ,,vindecări” de la medici și, în ultimă instanță, de la Biserică.

Tratamentele aplicate se dovedesc ineficiente și tânăra devine pradă unei stări de violență care generează pierderea autocontrolului și, ulterior, destinul tragic al acesteia.

Tatiana Niculescu Bran adoptă un cadru monahal îmbinat cu cel al spitalului, care creează o atmosferă sumbră, stranie, sinistră și supranaturală. Posedarea Irinei de diavol, încadrează opera în genul psihologic, cu abordarea bolii de psihoză.

Este o carte bună, care merită citită, ușor de parcurs și un un cadru absolut original creat de o româncă.
Ofer nota de 8/10 acestei cărți și toată aprecierea mea scriitoarei.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu