Inventarul cărților citite și … necitite

Poate vă întrebați ce fel de cărți deține un șoarece de bibliotecă. Și, cu siguranță, pe multe dintre ele le aveți deja. Și, poate, le-ați și citit deja. Dar, până să îmi spuneți dacă este așa sau nu m-am gândit să vă arăt micile mele comori, să vă zic pe care le-am citit și pe care încă nu am reușit să le citesc. Cred că ideea de a face inventarul nu este chiar atât de rea, nu-i așa?

Pentru a menține ordinea și a oferi o notă de eleganță imaginilor mă voi ghida după două criterii esențiale (pentru mine): editura și culoarea coperții.

(Notă! Menționez că titlurile cărților boldate sunt cele citite deja, iar cele scrise cu font italic sunt cele care își așteaptă rândul.)

Și acum, să trecem la treabă!

Editura Adevărul

(Știu că sunt puține dar, cu timpul, voi avea întreaga colecție.)

Crimă și pedeapsă – F. Dostoievski

Portretul lui Dorian Gray – O. Wilde

Castelul – F. Kafka

Fructele mâniei – J. Steinbeck

Magicianul – J. Fowles

Amintiri din casa morților – F. Dostoievski

Sclavii pământului – V. Corbul

Divina comedie – D. Alghieri

Editura Paladin

Fahrenheit 451 – R. Bradbury

Omul ilustrat – R. Bradbury

Editura Art

Dublul – F. Dostoievski

Frații Karamazov – F. Dostoievski

Roșu și negru – Stendhal

La răscruce de vânturi – E. Bronte

Adolescentul – F. Dostoievski

Cel mai iubit dintre pământeni – M. Preda

Umiliți și obidiți – F. Dostoievski

Invitația la vals – M. Drumeș

   

Editura Polirom

Cititorul – B. Schlink

Idiotul – F. Dostoievski

Jucătorul – F. Dostoievski

Însemnări din subterană și alte microromane – F. Dostoievski

Șoareci și oameni – J. Steinback

Meseria de romancier – H. Murakami

Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă – H. Murakami

Colecționarul – J. Fowles

Logodnica (schițe și povestiri) – A. P. Cehov

Lolita – V. Nabokov

Livada de vișini. Trei surori – A. P. Cehov

Iubita locotenentului francez – J. Fowles

Omida – J. Fowles

Eseu despre orbire – J. Saramago

Mantaua. Nașul. Însemnările unui nebun – N. V. Gogol

Suflete moarte – N. V. Gogol

Demonii – F. Dostoievski

Jurnal de scriitor – F. Dostoievski

Oameni sărmani – F. Dostoievski

1984 – G. Orwell

Anna Karenina – L. Tolstoi

De veghe în lanul de secară – J. D. Salinger

Pentru cine bat clopotele – E. Hemingway

Numele trandafirului – U. Eco

Editura RAO

 Un veac de singurătate – G. G. Marquez

Colonelului n-are cine să-i scrie – G. G. Marquez

Cronica unei morți anunțate – G. G. Marquez

Picătura de aur – M. Tournier

Străinul. Ciuma. Căderea. Exilul și împărăția – A. Camus

Lupul de stepă – H. Hesse

Ceasurile – A. Christie

Cel mai lung drum – N. Sparks

Hoțul de cărți – M. Zusak

Mesagerul – M. Zusak

Dragoste la prima vedere – N. Sparks

Bibliotecara de la Auschwitz – A. Iturbe

Generalul în labirintul său – G. G. Marquez

A trăi pentru a-ți povesti viața – G. G. Marquez

Toamna patriarhului – G. G. Marquez

Dragostea în vremea holeriei – G. G. Marquez

Jocul cu mărgele de sticlă – H. Hesse

Knulp. Demian – H. Hesse

Narcis și Gură-de-Aur – H. Hesse

Muntele vrăjit – T. Mann

Doctor Faustus – T. Mann

Regele arinilor – M. Tournier

Coliba unchiului Tom – H.B. Stowe

Primul om – A. Camus

Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara – A. Camus

Procesul – F. Kafka

Editura TREI

Sub aceeași stea – J. Green                                           

Orașe de hârtie – J. Green

Ce ne spunem când nu ne vorbim – C. Simion

Editura Nemira

Omul obsedat de cărți – A. H. Bartlett

Biblioteca nopții – A. Manguel

Editura Humanitas

Mănâncă, roagă-te, iubește – E. Gilbert

Povestașul – M. V. Llosa

Foamea – Knut Hamsun

Alchimistul – P. Coelho

Veronika se hotătăște să moară – P. Coelho

Don Quijote de la Mancha – M. De Cervantes 

Adulter – P. Coelho

Al cincilea munte – P. Coelho

Editura Litera

Înainte să te cunosc – J. Moyes                               

După ce te-am pierdut – J. Moyes

Jocuri de oglinzi – A. Christie

O viață – G. Martin

Prea multă fericire – A. Munro

Editura Corint

Dama cu camelii – A. Dumas fiul

Mândrie și prejudecată – J. Austin

Duelul. Dramă la vânătoare – A. P. Cehov

Alte edituri

Cum se scrie un best-seller. Tehnica americană pentru a transforma o idee într-un roman de succes – M. Ramirez (Ed. Tritonic)

Casa lui Dostoievski – J. Edwards (Ed. Biblioteca ideală)

Dostoievski văzut de contemporanii săi (Ed. Biblioteca R & R)

Nuvele și povestiri – F. Dostoievski (Ed. Opera Magna)

Ulise – J. Joyce (Ed. Univers)

Cum să ai o zi bună – C. Webb (Ed. Publica)

Și lista este încă deschisă. Îmi doresc o bibliotecă foarte mare. Cred că și voi la fel. Iar ca orice vis să devină realitate trebuie să contribuim, în primul rând, cu voință și mult efort.

Totodată, mai sunt multe alte cărți pe care le vreau în bibliotecă, însă cu timpul și dacă am și răbdare le voi avea pe toate. Nu îmi rămâne decât să aștept...

Voi ce cărți aveți în bibliotecă și ce alte cărți își vor găsi locul acolo?

Cu drag,

Șoarecele de bibliotecă!

Recenzie ,,Monstrul din prag” de H. P. Lovecraft

Titlu: Monstrul din prag

Autor: H. P. Lovecraft

Editura: Vremea

Număr pagini: 238

Categorie: Horror

Tot ce pot să spun după ce am citit această carte e că mi-a dat niște fiori pe spate de frică. Bineînțeles, cei care iubesc genul horror, cu siguranță o vor aprecia mai mult, dar eu o consider o învățătură să nu mai citesc altădată acest gen. :))

,,Monstrul din prag” nu e chiar ,,o carte”, ci o culegere de mai multe povestiri horror, 5 la număr, după cum urmează:
- Cazul Charles Dexter Ward
- Dincolo de zidul somnului
- Șobolanii din ziduri
- Cel ce bântuia în bezne
- Monstrul din prag.

Prima, ,,Cazul Charles Dexter Ward” este cea mai lungă, de 140 de pagini, cu un conținut de-a dreptul macabru. Lovecraft surpride aici povestea nefericită a tânărului Charles Ward, pasionat de magie, științe exacte, cărți oculte, alchimie, vrăjitorie. Cu un fir narativ palpitant, autorul îți trezește suspiciuni și frici cu fiecare pagină. Așa se face că, la început, totul este blurat și de neînțeles, ca mai apoi să pătrunzi într-o lume de-a dreptul sinistră, la care nicio minte umană sănătoasă nu ar ajunge.

,,Suntem toți călători ce străbat spații imense și secoli nenumărați.” -Dincolo de zidul somnului

Un lucru care m-a impresionat a fost folosirea datelor exacte, a locurilor și a detaliilor date despre împrejurări, ceea ce te face la un moment dat să te întrebi dacă nu cumva ororile descrise în carte sunt fapte reale și personajele chinuite de autor au trăit pe pielea lor întâmplările... apoi îți dai seama că nu ar mai fi rămas nimeni care să le povestească.

Înclinația lui Lovecraft către această filozofie interzisă a lumii magiei negre, a lumii de dincolo, a diverselor ideologii și terorii îmbracă forma unei povestiri complexe și, mai mult, este încărcată de sentimente specifice (teamă, anxietate, iritabilitate) care le sunt transmise cititorului prin trăirile inimaginabile ale personajelor.

Cu toate că este o culegere de mai multe povești, ideile sunt autentice pentru fiecare dintre ele și cu subiecte diferite, dar abordate prin același mijloc înfricoșător.

,,Există zone de umbră cât se poate de aproape de drumurile vieții noastre zilnice și, uneori, un suflet malefic iese din tenebre.” -Monstrul din prag

Este o carte de nota 9/10, scrisă excelent, fără detalii de prisos, care își atinge sigur și precis obiectivul: acela de a arăta și fața nevăzută a literaturii universale în toată complexitatea sa, motiv pentru care trebuie să recunosc că H. P. Lovecraft este cu mult deasupra lui Stephen King în acest domeniu.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă.

Reading challenge 2018

De mult timp așteptăm această nouă provocare și mulți dintre voi m-ați întrebat cât mai e până la Reading challenge-ul de anul ăsta. Ei, bine, dragii mei, am acum lista cu cele 21 de cărți, pentru că, na... este un nou an, avem experiență și trebuie să ne perfecționăm în continuu, așa că am venit cu o provocare în plus.

Cum a fost și în 2017, voi luati lista și începeți să citiți cărți care corespund. Apoi îmi trimiteți poză cu respectiva carte, după ce ați citit-o și tot așa, până la sfârșitul anului. La final, doar cei care au reușit să parcurgă toate cele 21 de cărți vor intra în alegerea finală. Totodată, voi pune fiecăruia câte o întrebare dintr-o carte citită de el, aleasă random.

Ca și anul acesta, câștigătorul va primi din partea noastră un colet care va conține diverse lucruri și cărți.

Iată lista cu Reading challenge 2018:

1. O carte publicată în vara anului 2018.
2. O carte de aventură.
3. O carte scrisă de Lovecraft.
4. O carte de poezii.
5. O carte cu copertă extrem de colorată.
6. O carte din categoria SF.
7. O carte primită cadou de ziua ta.
8. O carte împrumutată de la bibliotecă.
9. O carte aleasă doar după copertă.
10. O carte psihologică.
11. O carte de la editura RAO.
12. O carte biografică.
13. O carte din categoria beletristică.
14. O carte din seria Top 10+.
15. O carte scrisă de un scriitor român.
16. O carte de 283 de pagini. (ultima pagină numerotată este 283)
17. O carte cu un cuțit desenat/imprimat pe copertă.
18. O carte cumpărată în luna noiembrie.
19. O carte apărută în 1999.
20. O carte după care s-a turnat un film.
21. O carte pe care o urmăreai de mult să o citești.

Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, le puteți adresa într-un mesaj pe pagină și voi încerca să răspund cât mai precis cu putință.

Mai menționez că aceste cărți trebuie neapărat citite în 2018. Altfel... vă voi căuta, vă voi găsi și... vă voi lua cărțile din bibliotecă!

Vă doresc lectură plăcută și spor la citit. 😊

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă.

Recenzie ,,Slam: din dragoste pentru Layken” de Colleen Hoover

Titlu: Slam: din dragoste pentru Layken

Autor: Colleen Hoover

Editura: Epica

Număr pagini: 267

Cu toate că este o autoare foarte cunoscută și a tot publicat, nu am reușit să citesc de la Colleen Hoover nicio carte până acum. Ceea ce pot spune este că am fost profund impresionată să găsesc o carte adolescentină, scrisă într-o manieră originală și care abordează o temă aparent tipică contemporanului.

Autoarea vorbește în cartea de față despre încercările brutale la care viața supune o fată de doar 18 ani, Layken, care, în urma decesului tatălui ei, este nevoită să se mute cu mama și fratele său în alt oraș. De aici începe startul unui întreg ,,circ” de drame și răsturnări de situație care apar când te aștepți mai puțin.

Colleen ne păcălește la început și Will Cooper aduce mult cu tipologia cu care noi ne-am învățat deja: aceea a ,,băiatului rău”, ca mai apoi să se dovedească a fi deosebit. Amuzant, maturizat, muncitor și realist, Will devine un sprijin și o pârghie de legătură pentru Layken, care pare să-și pună toată dragostea pe care o are în relația lor.
Readuși pe linia de plutire a iubirii, aripile celor doi se frâng repede, când o întâmplare face ca ei să-și descopere adevăratele calități.

M-a impresionat nespus stilul lejer în care povestea este scrisă și cu atât mai mult lectura rapidă a cărții. Bineînțeles, nelipsite au fost momentele dramatice, amuzante și triste care mi-au creat efectiv stările prin care personajul trecea, făcându-mă să râd și să plâng deopotrivă.

Cum nu mă așteptam, finalul a fost unul exploziv, care mi-a produs o gamă de sentimente și mi-a lăsat un gust plăcut cum că am învățat ceva din cartea asta: ce înseamnă viața, când moartea e nimic, ce sunt grijile, când alții suferă înzecit, ce mai ești tu, când totul te trage în jos, și mai ales... cine ești dacă nu iubești?

Mi-a plăcut enorm modul de scriere, mi-au atras atenția citatele formației The Avett Brothers de la începutul fiecărui capitol și mi-a plăcut învățătura cu care Colleen Hoover m-a lăsat prin intermediul lui ,,Slam”.

Această carte trebuie neapărat citită și avută în bibliotecă, fapt pentru care îi ofer o notă de 8/10.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă.

Mici romane, mari capodopere

Esențele tari se găsesc în sticle mici ... Așa cum și romanele de mici dimensiuni pot deveni, în timp, mari capodopere. Nu doar cărțile cu un număr mare de pagini ocupă un loc bine stabilit în clasamentul celor mai bine opere scrise și citite vreodată. Există idei sau situații pentru care autorii consideră că nu trebuie să folosească un amalgan de cuvinte pentru a transmite mai departe ce au de spus.

Totuși, cum ne pot atrage atenția aceste romane? Reușesc autorii să cuprindă întreaga operă în cât mai puține pagini sau fac doar o sinteză a evenimentelor?

Ei bine, pot să vă spun că aceste lucrări și-ar pierde din consistență dacă ar fi altfel structurate. De multe ori, nu trebuie să luăm și nici să adăugăm acolo unde totul arată sau sună bine. Iar pentru a vă convinge de acest lucru, vă invit ”să cunoașteți” 5 romane absolut superbe chiar dacă nu sunt la fel de ”mari” ca celelalte. Frumusețea lor constă tocmai în acest detaliu: dimensiunea.

          1.  Jucătorul – F. M. Dostoievski (203 pagini)

Nu este singurul roman de mici dimensiuni al lui Dostoievski, dar este, poate, unicul pe care l-a scris în doar 4 săptămâni. ”Jucătorul” este mai mult o carte despre sine și patima pentru jocurile de noroc.

Protagonistul romanului este Aleksei Ivanovici, un profesor tânăr pasionat de jocurile de noroc, care lucrează pentru familia unui general rus, un bărbat cu multe datorii și o logodnică tânără, care încă mai stă cu el deoarece speră ca generalul să primească moștenirea unei mătuși de la Moscova aflată pe patul de moarte. Surpriza e și mai mare atunci când femeia le face o vizită și ajutată de tânărul profesor descoperă pasiunea pentru jocul la ruletă, unde pierde aproape întreaga avere.

Nu lipsește nici dragostea din peisaj, mai exact obsesia lui Aleksei pentru Polina, fiica generalului. Și ca totul să se complice și mai mult, în grațiile fetei se mai află și un francez, Marquizul Des Grieux și englezul Ashtley. Va exista o relație amoroasă între protagoniști? Este mai puternică patima pentru bani sau patima pentru iubire?

                                              

           2. Străinul – A. Camus (101 pagini)

”Străinul” este un roman filozofic în care accentul este pus pe individ și societatea în care acesta trăiește. Mai degrabă, protagonistul este un inadaptat și aspru criticat de cei din jurul său. Ca de exemplu, fumatul unei țigări sau băutul unei cafele cu lapte în timpul priveghiului sunt considerate ca fiind total nepotrivite pentru situația în care se află.

Deși pare un tip chiar banal ce duce o viață de rutină (merge zilnic la birou, ia prânzul în același restaurant, locuiește în același cartier de peste 10 ani, are o relație amoroasă cu o femeie de care se simte atras mai mult fizic decât spiritual), viața lui se schimbă radical în ziua în care decide să comită o crimă, aparent fără motiv.

Comportamentul lui di timpul procesului scoate la iveală străinul nonconformist al societății de atunci sau de acum. O revoltă de orice fel împotriva standardelor impuse de societate ne transformă în ciudații unei lumi necunoscute.

              3.  Colonelului n-are cine să-i scrie – G. G. Marquez (128 pagini)

Deși este un roman de mici dimensiuni, ideile principale sunt bine conturate. Ideea de început este cea a speranței, a așteptării. Bătrânul colonel speră să primească cât mai curând scrisoarea care să-i confirme dreptul la pensia ce i-a fost promisă cu 15 ani în urmă și, prin urmare, în fiecare vineri merge la poștă. Cu toate că alături de soția sa astmatică trăiesc în sărăcie, își fac tot mai multe datorii și sunt nevoiți să vândă de prin casă obiecte învechite pe care nu le mai vrea nimeni, colonelul își hrănește sufletul trist cu aceeași iluzie zi de zi, și anume, că va primi pensia care i se cuvine.

O serie de evenimente descriu tot mai clar adevărata situație în care se află de fapt protagonistul. Deși așteptarea pare a fi zadarnică, colonelul nu-și pierde speranța și cu atât mai puțin orgoliul și continuă să creadă în meritele sale.

De aici putem învăța cât de important este să credem cu tărie în convingerile noastre, însă trebuie să știm și cât de departe să mergem. Nu putem umbla doar în linie dreaptă, iar o analiză continuă a împrejurărilor poate fi foarte utilă pentru a nu ajunge în cealaltă extremă, cea a absurdităților.

       4.  Cronica unei morți anunțate – G. G. Marquez (258 pagini)

Ca în alte romane, destinul tuturor personajelor se învârte în jurul unui singur eveniment/fapt: uciderea tânărului Santiago Nasar. Declarat vinovat de către Angela Vicario, acesta este ucis de frații fetei pentru că i-ar fi ”furat” virginitatea. Astfel, este umbrită fericirea mai multor persoane: Santiago Nasar este ucis, deși crima este una anunțată, dar niciun localnic nu face nimic pentru a o împiedica sau pentru a preveni viitoarea victimă, Bayardo San Roman o refuză ca soție pe Angela Vicario datorită secretului ei, iar frații fetei plătesc pentru greșeala făcută cu 3 ani de închisoare.

Uneori puterea cuvintelor și a faptelor este atât de mare încât poate spulbera orice urmă de fericire sau de liniște sufletească. Întotdeauna nu strică să avem cumpătare în toate.

          5.  Fahrenheit 451 – R. Bradbury (172 pagini)

”Fahrenheit 451” nu a făcut altceva decât să-mi atragă atenția încă de la început. O carte în care este descrisă o lume care a renunțat la cărți, iar alții, pompierii, care sunt meniți să le aprindă nu face decât să te intrige mai mult și să-ți stârnească îndeajuns curiozitatea încât încât să nu poți renunța la ea.

Autorul scoate la lumină un personaj pe care îl ajută ”să renască” din nou. Din pompierul care găsește o satisfacție incredibilă în acțiunea de a arde cărțile în personajul care ajunge, la final, să le îndrăgească. Pentru a parcurge acest traseu protagonistul este ajutat de celelalte personaje, fie într-o manieră pozitivă, fie ea negativă. Toate reușesc să-i întărească convingerile și dragostea pentru lectură.

Orice convingere trebuie consolidată prin fapte și certificată cu rezultatele obținute. În fiecare dintre noi arde focul cunoașterii, dar el trebuie menținut constant pentru a fi pe deplin fericiți.

Bineînțeles că mai există și alte romane la fel de importante ca acestea, dar până la urmă, ceea ce contează cu adevărat este ca mesajul transmis să fie perceput ca atare. Deci, lista cu recomandări nu se încheie aici, dar mi-ar plăcea ca și voi să veniți cu noi propuneri. Aștept ideile voastre!

Cu drag, 

Șoarecele de bibliotecă!

Reţeta cititorului

Ingrediente:

• -           câteva emoţii;
• -          multă nerăbdare;
• -          suspans şi mister cât e nevoie;
• -          incertitudine, după caz;
• -          mult curaj;
• -          zâmbete, după bunul plac.

Se alege o carte, de regulă, una care şi-a aşteptat rândul de mult timp. O deschidem, citim în grabă prologul şi, bineînţeles, că ne scapă anumite aspecte pe care sperăm să le găsim în capitolele care urmează să fie descrise în detaliu. Se amestecă câteva emoţii şi multă nerăbdare şi se trec prin sită. Iar primele 3 capitole le-am parcurs deja dintr-o răsuflare. Se pune pe foc suspansul şi misterul până se topeşte. Se fierbe aproximativ 10 minute, până se ajunge foarte aproape de punctul culminant. Mai apar câteva personaje noi, acţiunea se amplifică, iar când totul pare să revină la normal se iveşte confuzia care face ca drumul parcurs de protagonişti să pară mai anevoios ca înainte. Se adaugă scurte pasaje de monolog pentru a accentua stările de spirit ale personajelor şi pe alocuri frânturi de conversaţii şi se amestecă repede.

La final, misterul este dezvăluit şi ceva straniu şi neprevăzut schimbă cursul firesc al întâmplărilor. Siguranţa dispare, incertitudinea îşi face loc. Se strecoară tot mai adânc şi reuşeşte să tulbure totul în jur.

Se întregeşte povestea, se toarnă mult curaj în locurile goale până când totul devine uniform. Apoi, se presară cu multă dragoste şi zâmbete, după bunul plac. Cartea se aşează pe raft, iar cititorul meditează asupra subiectului cât timp doreşte.

Spor la citit!

Cu drag,

Şoarecele de bibliotecă!

Pasiuni multiple - mai multă dragoste pentru citit şi un joc de cifre

Chiar şi pasionaţii de lectură ascund sau nu şi alte activităţi la fel de interesante. Şi cum fiecare dintre ele necesită atenţie, efort, timp şi cât mai multe informaţii noi, nu mai încape îndoială cât de importantă este implicarea directă în toate sarcinile aferente.

Am ales să transpun în cifre pasiunea pentru citit. Oare cum pot face asta? Simplu. Adică, urmărind paşii de mai jos:

1.      Care este intervalul de timp de care am nevoie pentru a citi astăzi?

Rareori poate, mulţi dintre voi vă puneţi această întrebare în gând şi nu de puţine ori aflaţi răspunsul abia după ce aţi terminat de citit o carte.

Ei bine, specialiştii ne informează că este indicat să citim minim 30 de minute în fiecare zi deoarece lectura este benefică pentru imbunătăţirea stării de spirit sau a somnului.

Totuşi, eu tind să cred că noi, iubitorii de cărţi, depăşim de fiecare dată acest interval de timp.

2.      Câte cărţi voi citi?

Mulţi dintre voi aţi confirmat că vă place să citiţi mai multe cărţi în acelaşi timp. Cu siguranţă, este o experienţă interesantă. Şi eu am încercat, dar nu pot spune că am putut merge aşa până la capăt. Mai degrabă, am început să citesc o altă carte atunci când am renunţat la alta care nu mi-a plăcut. Dar nu e acelaşi lucru.

Până la urmă, numărul lor nu contează atât de mult la cât de importantă este satisfacţia pe care ţi-o oferă un lucru făcut din plăcere. O carte, două, trei sau cinci, toate contribuie în egală măsură la îmbunătăţirea stării de spirit.

3.      De cât timp am nevoie pentru a citi o carte?

Nu este necesar să analizăm minuţios sau să ne impunem termene-limită privind citirea unei cărţi pentru că astfel riscăm să transformăm pasiunea într-o povară pentru ca ulterior, în timp, să constatăm că ceea ce până atunci ne stimula să citim, mai târziu ne poate provoca disconfort.

Nu contează dacă vom citi cartea aleasă într-o singură zi, o săptămână sau chiar o lună. Există o mulţime de factori care, de multe ori, ne împiredică să alocăm mai mult din timpul nostru cititului. Important este să nu renunţăm şi să citim zi de zi. Voi ce părere aveţi?

4. De câte ori voi reciti aceeaşi carte?

Nu este greu de înţeles că fiecare va citi şi reciti o carte ori de câte ori va simţi nevoia să facă asta. Mai mult decât atât, o carte citită în perioada adolescenţei va avea un alt înţeles şi impact asupra persoanei respective dacă o va citi în perioada maturităţii.

5. Voi citi singur sau alături de prieteni?

A fi singur într-o încăpere unde domneşte liniştea, este locul ideal pentru lectură. Totuşi, cum ar fi să ai cel mai bun prietn alături şi să citiţi împreună? Aţi încercat o astfel de experienţă?

Indiferent unde, cum şi cu cine vom citi, această plăcere nu va putea fi diminuată. Totul depinde numai de noi, cititorii.

Drept urmare, nu este atât de important numărul cărţilor citite într-un anumit interval de timp sau timpul consumat pentru desfăşurarea acestei activităţi, dacă gradul de mulţumire este cel preconizat că va fi obţinut încă de la iniţierea sarcinii.

Totodată, această situaţie ne demonstrează că nu întotdeauna avem nevoie de date exacte pentru a duce la bun sfârşit planul dorit.

Cu drag,

Şoarecele de bibliotecă!

Cititul - un mod de relaxare

Mă gândesc că mulţi dintre voi, mă refer la iubitorii de cărţi, alegeţi să citiţi pentru că asta vă face să vă simţiţi mai bine. Bineînţeles că pentru noi cititorii este o activitate specială, pentru oameni speciali.

În continuare, vă ofer câteva sfaturi care vă va ajuta să transformaţi cititul într-o activitate mult mai plăcută şi mai relaxantă:

            1. Stabileşte intervalul de timp alocat cititului

Într-o lume în care aproape totul se face în grabă şi unde mereu nu există timp suficient pentru a termina ce ai început, realizarea unui plan succint pare o idee genială.

Aşadar, este esenţial să ştim cât timp ne vom permite să citim azi. Nu contează în ce parte a zilei vom desfăşura această activitate, important este efectul final care va contribui la îmbunătăţirea stării de spirit, fie că vorbim de cititul unei cărţi dis-de-dimineaţă pentru a începe o zi mai veseli şi cu un plus de energie sau facem asta în cursul zilei după finalizarea unui proiect complex ori la sfârşitul zilei când dorim să combatem stresul şi oboseala. Indiferent de momentul ales, în fiecare dintre cazuri, de fapt, căutăm multă linişte.

2. Priveşte cititul ca pe o activitate constantă

Multe din îndatoririle noastre de zi cu zi ne consumă mult prea mult timp şi, de multe ori, suntem nevoiţi să renunţăm la micile plăceri pentru a duce la bun sfârşit o serie de sarcini care ne împovărează atât fizic cât şi psihic. Nu ştiu dacă natura lor sau gradul de importanţă ori de complexitate vă permite să renunţaţi pentru puţin timp la ele şi să alocaţi „un pic” şi cititului, însă ştiu că dacă ne dorim ceva cu adevărat, îl obţinem. Şi aici mă refer la faptul că putem dormi cu o oră mai puţin, iar timpul economisit să-l alocăm lecturii. Ce spuneţi?

Drept urmare, este ideal să citim în fiecare zi. Creierul nostru trebuie „alimentat” zi de zi. Făcând din asta un obicei vom observa, treptat, cum stilul de viaţă se va schimba. Continuând să citim zilnic vom reuşi să formăm un echilibru între îndatoriri şi pasiuni.

3. Alege locul perfect pentru tine

Întotdeauna locul ideal în care poţi citi o carte este acela unde e linişte. Şi dacă mai eşti şi singur în încăpere, e minunat. Mai mult decât atât, dacă mai ai şi un fotoliu sau o canapea, pătura preferată şi o cană cu ceai, cafea ori ciocolată caldă, cred că nu ne mai putem dori nimic mai mult, nu-i aşa?

4. Alege o carte

Acum dacă am reuşit să stabilim cât timp vom citi şi unde vom face asta, a sosit momentul să alegem şi ce anume vom citi.

Ei bine, aici criteriile diferă de la persoană la persoană, dar un sfat tot vă pot da: întotdeauna, alegeţi să citiţi cărţile care credeţi că vă plac. De exemplu, eu prefer romanele psihologice. Nu pot spune că nu citesc şi alte tipuri de cărţi, dar atunci când caut o carte nouă sau, pur şi simplu, vreau să încep să citesc o carte, în primul rând, iau în calcul acest aspect pentru că astfel ştiu că posibilitatea ca noua carte să mă dezamăgească este mai mică decât dacă aş încerca să citesc o cu totul altă carte.

Este doar un exemplu. La mine aşa funcţionează. Poate la voi e diferit. Poate îmi veţi spune în comentarii.

5. Nu-ţi impune anumite reguli

Reguli sunt peste tot. Este necesar ca ele să existe pentru a evita haosul. Dar aici nu avem nevoie de reguli. Poate vreţi să mă contraziceţi. Sau cel puţin eu aşa văd lucrurile.

Pentru ca totul să fie cât mai relaxant, eu cred că, nu ar trebui să ne impunem anumite standarde ca: „vreau să citesc cartea X în Y zile” sau „azi voi citi Z pagini”. Poate pentru azi să citesc Z pagini este prea mult pentru că sunt destul de obosită astfel încât să nu mă pot concentra la capacitatea maximă. Nu aţi avut astfel de zile? Aşa că, regula impusă va părea greu de realizat. Dar dacă iau cartea în mână şi citesc fie şi doar 10 pagini, apoi aleg să mă odihnesc, voi fi mulţumită că şi astăzi am alocat puţin din timpul meu cititului.

6. La final ....

Sunt momente când apar diverse întrebări şi afirmaţii: „Oare cum se va termina această carte?” sau „Îmi place mult, aş vrea să nu ajung prea curând la sfârşitul cărţii.” ori pur şi simplu „Nu mai am răbdare, abia aştept finalul.”

Orice reacţie am avea inevitabilul se va produce, iar reacţia nu va întârzia să apară. Indiferent care va fi acesta, un lucru este clar, din orice carte vom avea mereu ceva de învăţat. Fiecare carte este o experienţă unică pe care o trăim numai dacă o citim.

Nu ezitaţi să citiţi. Citiţi cât mai multe cărţi deoarece ele vă vor deschide ochii spre noi orizonturi şi vă vor întroduce în lumea cunoaşterii. Nu oricine vă va îndemna spre lectură, dar voi, cunoascătorii acestei lumi magice, veţi putea îndruma şi alţi doritori să se bucure de tot ce e frumos.

Cu drag,

Şoarecele de bibliotecă!