duminică, 10 noiembrie 2019

Recenzie ”Orbi” de Petronela Rotar




Titlu: Orbi
Autor: Petronela Rotar
Editura: Herg Benet
Număr pagini: 240
Categoria: Literatură română

Am citit o carte scrisă (”Privind înăuntru”) de Petronela Rotar, dar nu mi-a ajuns. Am ales-o pe a doua: ”Orbi”. Știu că nu am respectat ordinea corectă și mai știu că fără să vreau am procedat exact așa cum îi place autoarei să facă lucrurile, adică, să le inverseze.

Chiar și așa, am întâlnit același stil caracteristic. Nu am găsit o poveste de dragoste, ci opusul ei, și resturile adunate după ce starea de ”îndrăgosteală” a trecut.
Din nou, sunt scoase la iveală aspecte mai puțin plăcute despre o relație nereușită și o iubire neîmplinită. De data asta, autoarea nu mai este și protagonista, ci îi cunoaștem pe Alexa și Călin, doi tineri care la prima impresie par a forma cuplul perfect. Însă, în momentul în care cei doi decid să formeze o familie și ajung să trăiască sub același acoperiș lucrurile se schimbă radical deoarece au ocazia să se cunoască mai bine.
Bărbatul șarmant și iubitor devine foarte gelos și posesiv. Lucrurile care ar fi trebuit  să-i atragă atenția Alexei și să-și pună semne de întrebare le-a văzut ca pe niște gesturi de iubire. Oare suntem orbi încât nu vedem acele fapte care ar putea să ne facă rău în viitor? De ce suntem fericiți doar acum și nu pentru totdeauna? Ce este fericirea?

”[...] în viață, noi nu căutăm fericirea, cum am crede, ci familiaritatea.”

Inevitabil, Alexa a fost cucerită de ceea ce cunoștea foarte bine încă din copilărie. Deși a încercat să fugă, la propriu, de tatăl său deoarece era agresiv verbal și îi plăcea să consume alcool, deși, și-a promis că nu-și va alege un soț la fel ca el, a căzut în propria plasă și a făcut exact aceleași greșeli ca mama sa. De ce? Pentru că părinții sunt întotdeauna un șablon de urmat pentru copiii lor.  Pentru că, copiii vor alege lucrurile cu care sunt deja obișnuiți. Le va fi foarte greu să se desprindă de ceea ce le este familiar, dar nu imposibil. Vor trece prin remedii dureroase și lungi, dar utile.
Alexa este suficient de curajoasă să renunțe la o dragoste care a distrus tot ce a fost frumos la început? Sau preferă să se complacă în minciună?
Cartea este o altă lecție de viață despre iubire, obsesie, patimi și puterea de a merge mai departe.
Mi-a plăcut și vă recomand să  o citiți. Veți învăța să vă iubiți mai mult propria persoană. Este mai important decât ați putea crede la un moment dat!

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
Puteți cumpăra cartea de pe următoarele site-uri: Herg BenetElefantLibris.


marți, 29 octombrie 2019

RECENZIE: „Sunt cu ochii pe tine”






Titlu: Sunt cu ochii pe tine
Autor: Teresa Driscoll
Editura: Herg Benet
Număr pagini: 304
Categoria: Literatura universală





O carte bună reușește să-mi atragă atenția de la primele pagini, iar dacă îmi place mult cu greu o mai pot lăsa din mână. Numai gândul că a doua zi trebuie să mă trezesc devreme pentru a merge la birou mă convinge, oarecum, să renunț la ceea ce fac. A fost o luptă continuă între preferințe și responsabilități. Și nu tocmai ușoară pentru că odată ce a reușit să mă prindă în mrejele ei, nu pot scăpa foarte repede. Mai ales că am găsit asemănări între acest roman și multe altele scrise de Agatha Christie, iar eu îi ador toate cărțile (mai ales pe cele citite, dar cred că și celelalte sunt la fel de interesante).
Mi-am început călătoria încărcată de emoții, curiozitate și suspans. Nu am considerat că e un semn bun ca două adolescente să accepte și să flirteze cu doi tineri atrăgători care abia au ieșit din închisoare. Iar când Ella, martorul principal, decide să nu intervină este evident că totul va avea un final tragic. Ceea ce s-a concretizat a fi adevărat chiar a doua zi când la televizor a fost anunțată dispariția uneia dintre fete, Anna Ballard. Cine este vinovatul?
Sunt implicați cei doi tineri în toată treaba asta? Ce i-a putut determina să decurgă la un asemenea gest având în vedere că i-ar trimite, din nou, după gratii?
Este vina Sarei, prietena Annei, pentru că nu a spus tot adevărul în legătură cu ce s-a întâmplat în acea seară? Sunt atât de importante acele detalii astfel încât de ele să depindă dacă prietena ei cea mai bună este sau nu în viață?
Sau, de ce nu, Ella, care dacă ar fi intervenit în discuție, probabil, fetele nu s-ar mai fi abătut din drum, iar acum ar fi în siguranță în sânul familiei lor?!
Și dacă totul a fost plănuit chiar de tatăl Sarei? Dacă el a reușit să o convingă pe Anna să plece împreună? Sarah are toate motivele să se gândească la asta ținând cont de traumele la care au fost supuse ea și sora ei în copilărie, dar și pentru faptul că Anna a rugat-o să-l sune pentru a le duce înapoi la hotel.
Se pare că toți au ceva de ascuns și nu sunt dispuși să mărturisească. Dar, oare, mai există și alte secrete? Cum ar arăta ancheta dacă ar ieși la iveală și alte amănunte care ar compromite și mai multe persoane? Este posibil să existe și alți suspecți?
Cu atâtea secrete în jur, ancheta stagnează. Nici după un an de zile, Anna nu a fost găsită. Nu dispar nici vina sau grijile. Și încep să reacționeze.
Cineva îi trimite scrisori de amenințare Ellei, care o fac să se teamă pentru propria viață. Așa că alege să angajeze un detectiv particular care să analizeze lucrurile mult mai atent decât o face poliția.
Sarah și sora ei, Lily, mărturisesc totul. Dar, făptașul tot nu este prins.
Anchetatorii nu mai au alte piste. Au fost verificați chiar și membrii celor două familii. Inclusiv, prietenii apropiați lor. Totul a fost în regulă sau ... aproape totul. Un singur martor îl cunoaște pe adevăratul vinovat, Ella. Și când îl vede pentru prima dată, îl recunoaște, fără să ezite.
Ce i-a făcut Annei? Ce motiv a avut să o desprindă de familia ei? Mai trăiește?  Unde a ascuns-o?
Ei bine, e misiunea voastră să elucidați misterul, iar a mea, aceea de a vă îndemna să citiți cartea. Este de-a dreptul minunată! Eu o ador!



Cu drag,
Șoarece de bibliotecă!



Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut mult! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
Puteți cumpăra cartea de aici


duminică, 20 octombrie 2019

Recenzie: ”Privind înăuntru”





Titlu: Privind înăuntru
Autor: Petronela Rotar
Editura: Herg Benet
Număr pagini: 336
Categoria: Literatură română


”Privind înăuntru” este o carte diferită. Foarte diferită de cele pe care le-am citit până acum. Eu o văd ca pe un jurnal intim cu importante lecții de viață necosmetizate sau mai multe gânduri sincere care ilustrează un șablon cu care alte persoane se aseamănă. Mai ales că, autoarea se dezbracă de toate secretele și își expune durerea fără rețineri. Și atât. Nu vom găsi răspunsuri, soluții sau o terapie de vindecare, ci doar situații concrete, alegeri asumate și consecințele aferente.

Iar la un moment dat, aveam nevoie de o astfel de carte. Nu m-am considerat niciodată o persoană puternică chiar dacă multe dintre visurile mele au devenit realitate. Am crezut că ceilalți nu văd aceste reușite, ci doar defectele pe care nu le pot ascunde întotdeauna. Poate, pentru alții faptul că port ochelari îl văd ca pe un avantaj sau ca pe un accesoriu, în timp ce pentru mine este  o tragedie. Apoi, mi-am deschis larg ochii. Problema mea nu este atât de mare precum o văd eu. Alții trăiesc traume cumplite peste care pot trece numai după o perioadă lungă de timp. Și nu oricum. Trebuie să apeleze la un specialist și apoi să se împace cu sine. Să se accepte așa imperfecți cum sunt pentru că sunt frumoși și unici.
Mi-am imaginat încă de la început că autoarea este o prietenă apropiată care îmi povestește în detaliu fiecare întâmplare pentru a se elibera treptat de povara pe care o cară zilnic pe umeri. Nici nu știu cum de a putut o femeie singură să îndure atâtea probleme. Pot să o înțeleg, dar nu știu ce sfat să îi dau. Nici măcar nu are nevoie de el. Ea vrea doar să o ascult. Eu și toți ceilalți care sunt curioși să-i citească romanul. Nu mă identific cu niciuna din experiențele autoarei, dar am învățat să-mi iubesc defectele. Ele sunt ale mele și mă ajută să fiu specială. Așa cum și Petronela este specială. Da, chiar așa! Pentru că, a avut și are putere în continuare să scrie atât de frumos întâmplări neobișnuite. Pentru că, a ales să ridice capul sus și să meargă înainte chiar dacă acest lucru părea imposibil. Pentru că, a avut curajul să ne arate tuturor că într-o zi va fi mai bine.
Dincolo de acestea, ea este vocea celor care nu au curajul să înfrunte necazurile, să accepte ajutor și să caute soluții. Ea doar transmite mesaje. Nu oferă răspunsuri sau variante, numai perspective și imagini. Un imbold spre cunoaștere și conștientizare. Un bun început de a învinge teama și nesiguranța.
Uneori, când totul  pare dificil, poate chiar imposibil, ar fi bine să lăsăm ca totul să decurgă la întâmplare. Sunt momente când viața ne surprinde plăcut fără alte planuri. Este de ajuns ca micile dorințe să devină mari realizări. Alteori, este nevoie de sprijin. Pentru început vă recomand să citiți cartea asta, să o analizați atent, apoi să găsiți problemele care vă neliniștesc și să le înfruntați. Este atât de important să avem repere de unde să pornim! Să începem ... !


Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă!


Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut mult! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!
Puteți cumpăra cartea de aici.

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Cărțile preferate (partea 1)




Îmi doresc de mult timp să scriu despre cărțile care le-am citit și mi-au plăcut foarte mult, dar nicidecum de acele romane pe care ar trebui să le parcurgem în mod obligatoriu. La fel de mult îmi doresc să scot în evidență ce anume mi-a atras mie atenția și nu ceea ce ar trebui vadă fiecare cititor.
Lectura este o pasiune de care vreau să mă bucur din plin zilnic.
Fără alte introduceri, vă propun să citim împreună 15 opere minunate:
1.      Foamea – K. Hamsun
Este cea mai frumoasă carte pe care am citit-o până acum.
De ce îmi place atât de mult? În primul rând, mi-a plăcut mult subiectul romanului. Un tânăr scriitor trăiește cu spaima că oricare zi poate fi ultima. Fără alte mijloace de subzistență în afara propriei înzestrări literare (rareori publică câte un articol în ziarul local pentru care primește sume modice de bani), personajul principal trece prin mai multe perioade grele în care foamea îl aduce aproape în pragul nebuniei. Totuși, el nu acceptă nicio altă soluție de compromis ce ar implica un act lipsit de etică. În al doilea rând, este impresionant faptul că deși trece prin diferite întâmplări traumatizante, nu ezită să trăiască o stranie poveste de iubire și să spere la mai bine.
Mai trebuie să recunosc că am o slăbiciune pentru poveștile de viață ale scriitorilor sau ale cititorilor. Vreau să le citesc pe toate și până acum nu s-a întâmplat să nu îmi placă vreuna. Eu zic că merită să încercați și voi.
2.      Un bărbat pe nume Ove – F. Backman
Am adorat cartea asta încă de la primele pagini. Mai degrabă, pe Ove  l-am adorat pentru că la început m-am amuzat, iar la final am plâns mult. Ce anume mi-a plăcut atât de mult? Evoluția personajului principal.
Chiar atunci când credea că soarele nu va mai răsări niciodată pentru el, a găsit lumina. Decide să unească frumoasă prietenie cu Anita și Rune, apoi îl salvează pe acesta din urmă ca să nu fie dus la azil. Mai mult, își ajută în mod constant cei doi vecini enervanți (pe Parvaneh o învață să conducă, pe Patrick să parcheze, iar fetelor le cumpără cadouri și le permite să îi spună ”bunicul”), acceptă să aibă grijă de o pisică bolnavă, deși el urăște pisicile, îl găzduiește pe Adrian, un băiat diferit, care datorită orietării lui sexuale este alungat de acasă de către tatăl său. O multitudine de fapte bune răsplătite cu prietenii sincere și adevărate. De fapt, de asta avea Ove atât de multă nevoie, de niște oameni maleabili cu care să-și ocupe timpul.
3.      Idiotul – F. Dostoievski
Nu întâmplător am ales cartea asta. Deși, toți ceilalți îl ironizează pe prințul Miskin mie îmi place mult pentru că este un om sincer cu sufletul curat care împarte numai iubire în jurul său. Nu este vina lui că toată lumea nu stie să se bucure de ea, ci doar să aspire la bogăție și poziție socială. Nu e suficient un trai decent, prieteni adevărați și dragoste pură?
4.      Ferma animalelor – G. Orwell
Este o fabulă politică plină de înțelepciune, de compasiune și de învățăminte pentru vremurile pe care le trăim. Este descrisă o societate imperfectă în care unii impun respect și dau ordine, iar alții sunt obligați să muncească. Nici dacă ajung să lucreze pe un front comun nu reușesc să răzbată. Și atunci care este soluția optimă?
5.      Iedera – G. Deledda
Fiecare iubim diferit. Dăruim și primim ... cât? Annessa ne oferă o lecție unică: iubirea înseamnă sacrificiu, renunțarea la fericire, libertate ... tot pentru persoana iubită. Răsplata? Iubirea necondiționată a celuilalt.
6.      Persuasiune – J. Austen
Nu a fost ușor pentru Anne să renunțe la propria fericire de dragul familiei, mai ales, că nu a avut niciun sprijin din partea acesteia. Iar dacă, pe urmă, a trebuit să lupte singură cu sentimentele și singuătatea ... și să-și găsească curajul de a merge mai departe. Da, a reușit, pentru că a combătut greutățile cu cele mai ”nobile” arme: a legat o frumoasă prietenie cu o fostă colegă de școală, a ajutat-o pe una din surori sale cu creșterea copilului și și-a oferit a doua șansă la fericire.
7.      Fahrenheit 451 – R. Bradbury
Îmi plac mult cărțile și la fel de mult îmi place să și citesc despre ele. Iar după ce am citit câteva, am ales-o pe cea mai bună.
”Fahrenheit 451” nu a făcut altceva decât să-mi atragă atenția încă de la început. O carte în care este descrisă o lume care a renunțat la cărți, iar alții, pompierii, care sunt meniți să le aprindă nu face decât să te intrige mai mult și să-ți stârnească îndeajuns curiozitatea încât încât să nu poți renunța la ea.
Autorul scoate la lumină un personaj pe care îl ajută ”să renască” din nou. Din pompierul care găsește o satisfacție incredibilă în acțiunea de a arde cărțile în personajul care ajunge, la final, să le îndrăgească. Pentru a parcurge acest traseu protagonistul este ajutat de celelalte personaje, fie într-o manieră pozitivă, fie ea negativă. Toate reușesc să-i întărească convingerile și dragostea pentru lectură.
Orice convingere trebuie consolidată prin fapte și certificată cu rezultatele obținute. În fiecare dintre noi arde focul cunoașterii, dar el trebuie menținut constant pentru a fi pe deplin fericiți.

8.      Învierea – L. Tolstoi
O altă înfăţişare pe care o poate primi iubirea este aceea de sacrificiu. Nu putem obţine linişte sufletească dacă nu oferim mai mult fără a aştepta ceva în schimb şi, cu atât mai mult, nu putem dobândi fericirea şi mântuirea sufletului dacă nu facem sacrificii. Asta încearcă Tolstoi să ne explice în romanul său folosindu-se de soarta celor doi protagonişti.
În cadrul procesului la care avea rolul de jurat prinţul Nehliudov o recunoaşte în prostituata acuzată de crimă şi jaf pe slujnica nevinovată de care se îndrăgostise în adolescenţă. Atunci când femeia este declarată vinovată ca urmare a unei erori stupide, acesta decide să renunţe la viaţa luxoasă şi să o urmeze pentru a-i uşura soarta şi pentru a-şi linişti sufletul împovărat de un greu sentiment de culpă.
Va izbuti Nehliudov să schimbe cumva destinul tristei femei?
9.      Roșu și negru – Stendhal
Un alt roman complex și cu o poveste incredibilă. De această dată în prim plan apare povestea lui Julien Sorel, un tânăr sărac, inteligent și ambițios, care din dorința de a urca pe scara socială recurge la tot felul de situații aflate la limita moralității. Ajunge să cadă în propria capcană deoarece se îndrăgostește nebunește de doamna Renal, soția primarului, și chiar dacă trăiesc o intensă poveste de dragoste, tot el este nemulțumit că nu poate avea totul.
Totuși, dorința lui de a progresa este mult mai mare decât iubirea și prin aceleași căi de seducție ”nesincere” o ademenește și pe domnișoara La Mole. Chiar și așa gândurile lui rămân la cea dintâi. Va avea această poveste un final fericit? De ce Julien trăiește o iubire neîmplinită?
10.  Zece negri mititei – A. Christie
Nu puteam să nu aleg unul din romanele ei pentru că, de fiecare dată, autoarea reușește să mă surprindă plăcut. Dar acum, pot să afirm că acesta e cel mai bun roman polițist pe care l-am citit. Este impresionant cu câtă minuțiozitate a analizat și a legat toate aspectele din opera de față.
Cât de departe poate ajunge o persoană care are o minte diabolică? Are dreptul să ucidă 10 oameni chiar dacă ei sunt vinovați, dar nepedepsiți de lege? Este departe de a comite crimele perfecte, dar îndeajuns de inteligent de a-și duce planul la bun sfârșit. Cine este vinovatul și ce legătură are cu victimele sale? Nimeni nu poate elucida misterul mai bine decât însuși făptașul.
11.  Rivalitate
Este o carte extraordinară care ne învață că dragostea pentru propriul copil primează în fața propriei fericiri. Totuși, de ce alege mama să fugă atunci când primește a doua șansă? Iubirea ”completă” vine din două direcții diferite: de la părinți și de la persoana iubită. De ce își părăsește pentru a doua oară fiica? Pentru că, chiar dacă pare dureros și de neacceptat, inima ei nu poate iubi pe altcineva și alege să rămână singură. M-a intrigat mult decizia ei și nici nu o pot înțelege. Cum poate să cântărească mai mult egoismul decât dragostea? Cred că e vina mea. Poate, eu refuz să văd răspunsul.
12.  Cain – J. Saramago
O carte cu un subiect greu de digerat și de acceptat de către mulți dintre cititori tocmai pentru că autorul alege să relateze mai multe pasaje biblice din propria perspectivă. E de înțeles faptul că un ateu va vedea întotdeauna altfel lucrurile, dar este curios cum va percepe celălalt aceste idei.
            La început și eu am refuzat totul și cred și acum că e greșit să ironizăm anumite întâmplări biblice, dar până la urmă pentru o parte unii cititori această experiență poate fi interesantă.
13.  Cele cinci limbaje ale iubirii – G. Chapman
Ador cartea asta! Știu că mulți sunt împotriva cărților de dezvoltare personală, dar nu și eu. Cel puțin asta îmi place foarte mult. M-a ajutat să îl înțeleg pe el (persoana iubită) și pe mine. Să pot să fiu mai atentă la ce îmi doresc, ce își dorește, ce ne dorim. Să ne fim alături și să spijinim reciproc. Asta contează cel mai mult!
14.  Veronika se hotărăște să moară
Din punctul meu de vedere am reușit să citesc cele mai bune cărți scrise de Coelho. Alături de romanul ”Alchimistul” sunt cele care fac parte din categoria ”cărți preferate”. Aceasta îmi place pentru că ilustrează o față diferită a iubirii.
Poate iubirea să înlocuiască dezamăgirea cu fericirea? Tocmai cu asta se confruntă Veronika, personajul principal, nu mai are niciun chef de viaţă şi decide „să pună punct”, luând o supradoză. Ca printr-o minune se trezeşte la un spital de boli nervoase unde primeşte câteva zile în plus de trăit. Aici ea descoperă lucruri pe care nu-şi permisese de fapt să le simtă vreodată: ură, teamă, curiozitate, dragoste. Şi tot aici îl întâlneşte pe Edward, un tânăr schizofrenic, care va trezi la viaţă inima fetei.
Vor reuşi să trăiască propria poveste de dragoste dincolo de zidurile spitalului?
15.  Cititorul din peșteră
Apreciez mult intenția autorului de a insufla tinerilor dragostea pentru lectură. Am citit cu mare interes de două ori cartea și insist asupra ideii că ar fi foarte bine dacă s-ar studia și în școală această interesantă poveste. Poate ar reuși mai mulți copii să descopere minunata lume a poveștilor.


Lista rămâne deschisă. Urmează să adaug a doua parte curând! Până atunci ... lectură plăcută, dragi șoricei!

RECENZIE: Un bărbat pe nume Ove




Titlu: Un bărbat pe nume Ove
Autor: Fredrik Backman
Editura: Art
Număr pagini: 432 pagini
Categoria: Literatura universală




Prefer să prezit cartea de față într-o manieră neobișnuită și să mă declar încă de la început atașată de Ove, un bătrânel morocănos și ursuz care a prețuit dintotdeauna dreptatea și ordinea. Și chiar dacă își băga nasul peste tot, deși nu era treaba lui, pe mine a reușit să mă facă să râd copios la diversele situații întâmpinate în viața lui.
Am ajuns să-l îndrăgesc datorită modului în care a ales să se schimbe la bătrânețe, deși principala sa preocupare era aceea de a se întâlni cât mai curând cu soția sa care decedase cu puțin timp în urmă. Însă, acest lucru este mereu amânat odată cu apariția noilor vecini: ”gravida”, ”tolomacul” și fetițele lor.
Treptat, descoperim latura opusă a vechiului Ove și, tind să cred că la final, bătrânelul a încercat să-și îndrepte greșelile din tinerețe. Face primul pas în acest sens în momentul în care decide să unească frumoasă prietenie cu Anita și Rune, apoi îl salvează pe acesta din urmă ca să nu fie dus la azil. Mai mult, își ajută în mod constant cei doi vecini enervanți (pe Parvaneh o învață să conducă, pe Patrick să parcheze, iar fetelor le cumpără cadouri și le permite să îi spună ”bunicul”), acceptă să aibă grijă de o pisică bolnavă, deși el urăște pisicile, îl găzduiește pe Adrian, un băiat diferit, care datorită orietării lui sexuale este alungat de acasă de către tatăl său. O multitudine de fapte bune răsplătite cu prietenii sincere și adevărate. De fapt, de asta avea Ove atât de multă nevoie, de niște oameni maleabili cu care să-și ocupe timpul.
Trebuie să recunosc că am fost plăcut impresionată de evoluția personajului principal, iar dacă la început m-am amuzat, la final am plâns mult. Am trecut prin multe stări, am petrecut multe seri citind până târziu și aș fi vrut să nu se mai termine ... nu atât de repede. Așa că, musai o mai citesc incă o dată. Nu acum, ci altădată.



Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă!

vineri, 31 august 2018

AUGUST - luna cărților romantice


Iubirea este cel mai puternic sentiment care formează legături, invocă sentimente, păstrează amintiri. Indiferent sub ce formă apare reușește, de fiecare dată, să creeze cele mai frumose povești de dragoste. Și nu sunt puține cărți care ne relatează astfel de istorii.
Am ales pentru voi 4 romane de dragoste cu 4 povești deosebite:
1.      Lolita – Vladimir Nabokov



Poate, din cauza faptului că mi-am dorit atât de mult să citesc această carte, am fost atât de dezamăgită la final. Nu pot aproba o relație între un bărbat matur de 40 de ani și o copilă de 12 ani. Și cu atât mai puțin, nu pot spune că între cei doi a existat o poveste de iubire. Chiar dacă, probabil, bărbatul ar fi iubit-o cu adevărat pe fată, atunci tind să asociez această dragoste cu o iubire bolnăvicioasă, care nu va putea avea decât un impact și o amprentă negativă asupra persoanelor implicate. Mai mult, sunt convinsă că nu o voi mai citi vreodată.
1.      Mândrie și prejudecată – Jane Austen





Cred că nu puteam găsi o carte mai frumoasă decât aceasta. În cele câteva sute de pagini putem descoperi că nu ne desparte decât un pas de la ură la iubire, dar și invers. La fel de ușor este și să judeci un om greșit pentru a ajunge la fel de ușor să îl îndepărtezi, dar și că atunci când adevărul pare să fie altul, iubirea nu întârzie să apară.
1.      După ce te-am pierdut – Jojo Moyes


Atunci când persoana iubită alege să renunțe la iubire și la viață, pare că nimic nu mai are sens. Iar când totul pare să se năruie pentru Louisa, apare Lilly, fiica lui Will, bărbatul pe care încă îl mai iubește pentru a-i lumina drumul. Și nu doar atât ... ea se îndrăgostește, din nou.

1.      Dama cu camelii – Alexandre Dumas fiul

O carte deosebită care ne arată o altă față a iubirii. Aici, iubirea înseamnă jertfă, sacrificiu și dăruire. Este greu de crezut și, mai degrabă, o excepție din partea unei curtezane să ajungă să iubească cu adevărat și chiar să își sacrifice propria fericire pentru altcineva. Cred că toți avem șansa ca la un moment dat să ne căim pentru păcatele săvârșite, iar pentru a primi iertare să depunem sacrificiul suprem. Prin toate aceste fapte, a ajuns sa fie una dintre cele mai mari povești de dragoste din toate timpurile.

Ați citit deja aceste povești de dragoste? Care vă place mai mult?


Cu drag, 
Șoarecele de bibliotecă! 

duminică, 26 august 2018

Cărțile lunii august




Pentru un iubitor de cărți nu vor fi niciodată prea multe volume în bibliotecă și nici wishlist-ul nu va fi prea scurt. Mai mult, este mereu dornic să descopere noi opere pe care să și le dorească doar pentru sine. Așa că m-am gândit să vă arăt ce cărți noi am adaugat în colecția mea în luna august:
1.      Îngeri și demoni – Dan Brown
Toată lumea adoră cărțile lui Dan Brown. Eu de ce nu aș citi una? Nu mi-a fost ușor să o aleg pe asta pentru că autorul abordează subiecte care, cumva, mă scot din zona mea de confort, dar cu puțin ajutor din partea voastră și alte câteva fragmente din carte pe care le-am citit pe internet, am ajuns la concluzia că aceasta este opera potrivită.Voi ce spuneți?
2.      Du-te și pune un străjer – Harper Lee
Puteam să nu citesc continuarea la romanul ”... Să ucizi o pasăre cântătoare”? Ei bine, nu! Sunt foarte curioasă cum s-au schimbat destinele personajelor și mai ales cu ce va reuși să ne surprindă, și de data asta, scriitoarea.
3.      Joia dulce – John Steinbeck
Este una dintre puținele cărți pe care am cumpărat-o fără ca măcar să știu ceva despre conținutul ei. Nici măcar titlul sau coperta nu mi-au atras atenția. Este o carte pe care pur și simplu mi-am dorit să o am în bibliotecă. A fost ca un impuls. Am văzut-o, am citit autorul și am cumpărat-o. Se pare că, în unele cazuri, este de ajuns doar atât!
4.      La răsărit de Eden – John Steinbeck
Nu același lucru pot spune despre această carte. După ce m-am bucurat de romanul ”Șoareci și oameni”) și nu doar de el, am văzut și filmul care mi-a plăcut mult, am căutat pe internet și alte opere scrise de acest autor. Așa am auzit pentru prima oară de volumul menționat mai sus. Și uite-l acum și în mâinile mele.
5.      Pășunile Raiului – John Steinbeck
Nu voi renunța la ideea de a avea toate cărțile autorului. Și da, îmi place mult subiectul acestui roman. Am citit câteva detalii înainte de a-l achiziționa.
6.      Portret al artistului în tinerețe – James Joyce
Am făcut greșeala de a începe să o citesc în format electronic pentru un maraton de lectură. Am crezut că voi putea depăși această barieră. Ei bine, nu am reușit! Acestea fiind spuse, dacă vreau să o citesc, trebuie să o am pe suport de hârtie, nu-i așa? Uite-o aici!
7.      Un cuib de nobili – I. S. Turgheniev
Într-una din zile îi povesteam unui prieten ce cărți am cumpărat în ultima vreme. Și bineînțeles că am făcut o greșeală. I-am spus că am găsit un roman clasic despre care nu am auzit prea multe până la momentul respectiv, dar despre care știam că este o mare capodoperă. Și totuși, am ezitat să o cumpăr. Mai ales în varianta din colecția ”101 cărți de citit într-o viață” de la editura Adevărul. Da, da, da, nu am scăpat de critici! Deci, îndoiala s-a spulberat și o nouă carte am luat!
8.      Viața pe un peron – Octavian Paler
De ce Octavian Paler și nu un alt autor român? Păi ... a trecut muuuult timp de când îmi doresc să citesc cartea lui. Și nu oricare, asta și încă una! Acum nu vreau să vă povestesc despre cealaltă. Iar despre asta ... nu pot spune prea multe până nu o voi citi?!
9.      Confesiunile unui tânăr romancier – Umberto Eco
Nu este prima carte pe care o citesc legată de scrierea creativă, procedee și tehnici de  scriere, personajele alese în operele scrise, etc. Astfel de cărți ar trebui să constituie un must read pentru orice scriitor, fie el debutant sau nu.

Nu sunt nici puține, dar nici prea multe cărți pentru o singură lună. Sunt doar atâtea câte am nevoie pentru a mă bucura de momentele mele de liniște. Ce părere aveți despre romanele alese de mine?
Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă!

sâmbătă, 25 august 2018

Cum pot alege o carte bună?



De multe ori ne amăgim singuri spunându-ne că nu avem suficient timp pentru a face ceea ce ne place. Mai mult, chiar am întâlnit persoane care ziceau că nu citesc pentru că nu au timp pentru asta. Și cu atât mai puțin să caute cărți bune și să nu piardă timpul citindu-le pe cele care nu sunt pe placul lor.
Așa că m-am gândit să le ofer acestora și nu numai lor câteva sfaturi care să-i ajute să găsească mai ușor cărțile care sunt pe gustul lor. Uitați care sunt sugestiile mele:
·         Cărțile magice din bibliotecă
Tind să cred că în fiecare casă sunt câteva cărți care, dacă încă nu și-au găsit un cititor, atunci mereu își caută unul. Deci, nu vi se pare un bun început să alegeți ca primele lecturi să fie chiar dintre cărțile pe care le aveți deja? Eu , una, așa am procedat. Nu pot spune că mi-au plăcut toate pentru că nu a fost așa, dar făcând astfel am învățat singură ce criterii să folosesc în alegerea cărților preferate. Și mai ales să nu mai citesc cărțile Sandrei Brown (sper să nu supăr pe nimeni făcând această afirmație). Totuși, vă pot spune romanul de care m-am bucurat din plin chiar dacă era cam vechi și paginile puțin îngălbenite: ”Doamna Bovary”. Cu această ocazie țin să îl recomand încă o dată.
·         Cărțile care ne recomandă alte cărți
Da, da, da ... sunt multe astfel de cărți. Iar dacă până acum nu ați găsit o astfel de carte, vă recomand una: ”Cititorul din peșteră”. Conține o mulțime de astfel de sfaturi. (recenzia aici: https://soarecedebiblioteca1.blogspot.com/2018/07/recenzie-cititorul-din-pestera.html)
·         Internetul
Dacă deja ați prins gustul și vă place să citiți, internetul vă poate ajuta foarte mult să găsiți viitoarele lecturi preferate. Cum? Căutând pe Google alte cărți scrise de autorii preferați sau alte cărți din categoria celor care vă place mai mult. Câteva sugestii?
De exemplu, dacă veți căuta cărți din categoria ”romane beletristice” veți găsi operele scrise de marii scriitori clasici ca: Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Steinbeck, etc. Ori dacă sunteți tentați să citiți romane clasice de dragoste, veți găsi sugestii ca:
ü  Jane Eyre – C. Bronte;
ü  Mândrie și prejudecată – J. Austin;
ü  La răscruce de vânturi – E. Bronte;
ü  Pe aripile vântului – M. Mitchell, etc.
·         Recenziile și diversele articole literare
Și în acest caz tot internetul vă poate sări în ajutor. Dacă tot ați decis să vă căutați singuri cărțile pe care să le citiți, de ce să nu vă informați mai întâi ce idei conține cartea recomandată pentru că sunt mulți pasionați de lectură care aleg să-și expună în scris ideile și impresiile legate de anumite cărți? Mult mai ușor vă veți decide așa. Iar articolele care conțin mai multe cărți recomandate sunt ”adevărate comori”. Mai multe sugestii, mai multe cărți de citit. Cred că fiecare dintre voi aveți în wishlist o mulțime de cărți, de fapt cred că aceasta nu se va termina niciodată, nu-i așa? Cel puțin a mea e foarte luuungă!
·         Recomandările prietenilor
De câte ori nu ați ascultat cu atenție și interes părerile unui prieten legate de ultima carte pe care a citit-o? Fie că ați recunoscut sau nu, poate, a doua zi ați alergat la o librărie și ați cumpărat-o. Apoi, la prima întrevedere nu ați ezitat să vă spuneți proprile păreri. Vi se pare cunoscut? Mie, da! Așa am făcut eu cunoștință cu ”Picătura de aur” a lui Tournier sau ”Alchimistul” de P. Coelho ori ”Crimă și pedeapsă” de F. Dostoievski. Nu pot uita nici cât de impresionată am fost de romanul ”Scrisori către un tânăr romancier”de M. V. Llosa, pe care, bineînțeles că, i-am returnat-o și, din păcate, nici până astăzi nu am reușit să o găsesc și să o achiziționez pentru a o putea adăuga prețioasei mele colecții. Sunt 9 ani de când caut această carte și ceva îmi spune că nu o voi găsi prea curând.
Așa că nu ezitați să vorbiți cu amicii voștri despre cărți, nu le ignorați părerile și sugestiile și reveniți ulterior cu proprile impresii.
·         Citiți descrierea de pe spatele coperții
Deseori, mi se întâmplă să mă abat de la lista stabilită anterior și să cumpăr cu totul alte cărți decât cele pe care mi le-am propus deja. Plimbându-mă prin librărie, rătăcind printre rafturi și răsfoind mai multe pagini este greu să rezist tentației de a nu studia și alte volume decât cele de pe listă. Și cum altfel pot alege pe una dintre aceste cărți dacă nu citesc măcar descrierea de pe spatele coperții? Folosind această metodă am decis să adaug în biblioteca personală diverse volume ca: ”Pașunile Raiului” de J. Steinbeck, ”Confesiunile unui tânăr romancier” de U. Eco, ”Viața pe un peron” de O. Paler, și multe altele.
·         Citiți cartea după ce ați vizionat filmul
Nu vă recomand să aplicați prea des această metodă, dar nu strică să încercați. Mai benefic este să procedați invers, adică, mai întâi citiți cartea, apoi vizionați filmul. Astfel, veți putea face o comparație corectă.
Să nu credeți că eu am făcut totul ca la carte că nu e așa. Și eu m-am bucurat, mai întâi, de film și abia pe urmă de carte. De fapt, după ce am văzut filmul am aflat că există și  cartea. Mai ales că, ”Înainte să te cunosc” și ”Sub aceeași stea” le-am văzut la cinema. Vă dați seama că nu am putut rezista tentației de a nu cumpăra într-un timp cât mai scurt cărțile, nu-i așa? Mai trebuie să adaug câteva aspecte, și anume, că prima carte mi-a plăcut mult, dar cealaltă ... De data asta filmul a bătut cartea!
Tot așa am descoperit și renumitele romane de dragoste ale lui N. Sparks. Toate filmele sunt absolut minunate. Și cărțile sunt convinsă că sunt foarte bune pentru că am citit romanul ”Cel mai lung drum” și da, a atins așteptările mele. Vă recomand să încercați să citiți măcar opera pe care am citit-o și eu.
·         Proprile alegeri
Dacă până acum ați urmat doar pașii enumerați mai sus, este bine de știut și de aplicat și proprile alegeri. Adică, nu este mai interesant ca uneori să cumpărați o carte doar pentru că vă place cum arată coperta sau cum sună titlul? Eu am experimentat asta și chiar mi-a plăcut cartea. Prima de care îmi amintesc acum este ”Cititorul din peșteră” care efectiv m-a fascinat.
De asemenea, puteți achiziționa cărți folosindu-vă și de alte criterii ca: autorul preferat. Da, mi-am procurat romanul ”Joia dulce” fără să știu vreun detaliu despre carte, doar pentru că îmi place cum scrie acest scriitor (anterior am citit o altă carte scrisă de el care mi-a atras atenția: ”Șoareci și oameni”) și cunosc mai multe detalii legate de viața sa care m-au impresionat mult, dar și pentru că îmi doresc să am toate cărțile lui traduse în limba română.
Sau artistul preferat. De exemplu, am citit cartea ”Muzica tăcerii” tocmai pentru a afla mai multe detalii despre viața starului pe care îl admir extrem de mult. Și chiar dacă el, Andrea Bocelli, nu este un adevărat scriitor, cel puțin pentru mine, este un om deosebit care a știut și știe să se diferențieze atât de frumos de ceilalți.
Cum vi se par aceste idei și pe care ați aplicat-o deja?

Un gând bun,
Șoarecele de bibliotecă!