Recenzie „Fericirea îmi scapă printre degete” de Agnès Martin-Lugand

Titlu: Fericirea îmi scapă printre degete

Autor: Agnès Martin-Lugand

Editura: TREI

Număr de pagini: 238

Când te apuci de citit o carte apare acel entuziasm nebun la început, pentru că nu știi la ce te aștepți. Nu știi exact despre ce este cartea, despre ce poveste îmbracă autorul scheletul unei idei... Nu știi mare lucru, dar ești bucuros că tu o citești.

Așa mi s-a întâmplat cu Fericirea îmi scapă printre degete. Cartea spune povestea dramatică a lui Iris, o femeie de 30 de ani, care descoperă un secret ascuns de părinții săi de când ea era foarte tânără: fusese acceptată la școala de croitorie la care aplicase, iar părinții nu au lăsat-o să meargă, ascunzându-i răspunsul. După atâta timp, talentul și ambiția nu o părăsesc, astfel că își ia inima în dinți și îi face o surpriză soțului său: își dă demisia de la actualul loc de muncă pentru a se înscrie la cursurile de croitorie.
Decizia aceasta îi schimbă radical viața, iar Iris se mută în alt oraș pentru a studia ceea ce-i place.

Povestea are o acțiune care decurge lejer, încărcată de întorsături neașteptate de situație, intrigi palpitante și personaje cu niște caractere tare interesante.

O cunoaștem pe parcurs pe Marthe, maestra și îndrumătoarea lui Iris. Este foarte surprinzătoare tipologia aleasă pentru acest personaj, care nu se limitează la o singură categorie. M-a frapat evoluția personajelor pe tot parcursul cărții, active, distruse, reconstruite... Agnès are un mod fantastic de a le creiona și asta mi-a plăcut la nebunie.

Pe lângă personaje, combinația dintre ideea generală a romanului (destinul lui Iris) și alte planuri secundare, creează o încâlceală de mai multe genuri: thriller, dragoste, psihologic. Pe parcurs, Fericirea îmi scapă printre degete dobândește o tentă violentă și macabră.

Ceea ce m-a nedumerit încă de la început a fost ceva legat de Iris: de ce a ales autoarea vârsta de 30 de ani pentru ea? Se presupune că la această perioadă, o femeie nu mai are nevoie de îndrumarea strictă a altcuiva și este capabilă să aleagă singură pentru sine. În carte, Iris se comportă ca o femeie de 20-25 de ani. Nicidecum ca una de 30, ceea ce mi s-a părut dubios.

Ofer 8/10 șoricei acestei cărți și aprecierea mea. O recomand cu mare drag. Este o carte extraordinară și mi-a plăcut nespus.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă

Recenzie ,,Misterul de la London Eye” de Siobhan Dowd

Titlu: Misterul de la London Eye

Autor: Siobhan Dowd

Editura: TREI

Număr de pagini: 242

Nu am întâlnit foarte multe cărți care să aibă ca personaj povestitor un copil, băiețel de 12 ani, cu anume particularități psihice excepționale. O combinație de mister și comedie se îmbină în cartea Misterul de la London Eye, așa cum și titlul o sugerează, aducând în prim-plan povestea unei dispariții misterioase a lui Salim, vărul lui Ted și Kat.

Toți copii, abia atingând vârsta adolescenței, cei trei hotărăsc să meargă la roata London Eye, unde pot urca într-o capsulă și face înconjurul unei roți gigantice. Întâmplarea face ca vărul celor doi să accepte un bilet de la un necunoscut și să ocupe un loc mai în față. Tragedia apare după ce capsula cu care Salim a plecat coboară, dar el nu se zărește nicăieri. Cei doi copii rămași la sol, Ted și Kat, devin îngrijorați când au certitudinea că vărul lor nu va coborî nici din următoarele capsule. Agitați, își anunță părinții și de aici situația demarează pe o cu totul altă pistă.

Simțindu-se vinovați pentru dispariția enigmatică, Ted și Kat încep o anchetă pe cont propriu. Spiritul lui Kat și careierul ingenios al lui Ted îi conduc pe cei mici în tot felul de locuri și intră în situații atipice pentru vârsta lor, dar făcându-le față cu brio împreună.

Pe parcurs, cartea îmbină niște elemente pe care nu le credeam atât de ușor de folosit într-un roman Yound Fiction Connection: meteorologia, sindromul de superdezvoltare al lui Ted, dispariția misterioasă a lui Salim în capsulă și drama unei familii dezbinate. Țesând o poveste complexă și educativă, în special pentru adolescenți, Siobhan Dowd înscrie romanul ei, publicat postmortem, în topul celor mai bune de felul său.

Fac o mențiune și asupra stilului în care este scrisă cartea, anume lejeritatea cu care se citește și capitolele scurte, m-au făcut să o termin în doar câteva ore. Pe lângă asta, dinamica acțiunii m-a ținut tot timpul activă și misterul și suspansul au roit în jurul meu până la ultimul capitol.

Ofer 8/10 steluțe cărții Misterul de la London Eye și o apreciere aparte coperții mov a celor de la Editura TREI.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă