Cărţile - aventură şi călătorii

Cărţile pe care le-am citit m-au purtat prin cele mai frumoase locuri din lume la care visez să ajung într-o zi. Până atunci, nu îmi rămâne decât să scriu cu bucurie despre ele.

1.      Călătorii cu Charley -  J. Steinbeck  (328 pagini citite)

Mi-am propus să citesc acest roman gândindu-mă că îl voi cunoaşte ma bine pe Steinbeck-omul şi nu ca autor. Şi aşa a fost. Am întâlnit un bărbat simplu care şi-a îndeplinit un vis frumos: a vizitat (toată) America şi a găsit subiectul despre care să scrie în noul său roman. Chiar a făcut o treabă bună! Mie mi-a plăcut! Am apreciat curajul pe care l-a avut de a porni „în lume” alături de câinele său.

2.      Rătăcirile fetei nesăbuite – M. V. Llosa (344 pagini citite)

Mă mir cum de am putut citi până la capăt această carte. Nu mi-a plăcut de Ricardo, care i-a iertat totul femeii iubite. Indiferent în ce colţ al lumii (Peru, Anglia, Franţa, Italia sau Japonia) o întâlnea, de fiecare dată purta alt nume şi era căsătorită cu un alt bărbat, el o primea cu braţele deschise. S-au şi căsătorit (deşi pentru ea a fost doar o formalitate pentru a avea acte în regulă) şi a sperat că astfel o va putea ţine alături, dar fără rezultat. Ea a ales să trăiască o viaţă haotică până la final. Iar el, a ales singurătatea.

3.      Oliver Twist – C. Dickens (480 pagini citite)

Mi-am dorit să citesc acest roman încă de când eram în liceu. Nu l-am găsit la bibliotecă, apoi am uitat complet de el. Până anul trecut, atunci când l-am găsit la standul editurii Corint de la un târg de carte. Am ştiut că nu voi rezista mult tentaţiei. Iar acum a venit momentul! Nici nu ştiu ce să spun! O carte tristă, un suflet zbuciumat, o copilărie „zguduitoare”. Îmi este greu să cred că un copil nevinovat trebuie să plătească pentru păcatele părinţilor. Îmi este greu să înţeleg de ce un frate, chiar dacă este vitreg, alege să strice viitorul unui suflet curat. Şi îmi pare bine că s-au găsit câţiva oameni care să îl ajute pe Oliver să nu meargă pe un drum greşit.

Nu ştiu dacă aceste întâmplări sunt adevărate (sper să nu fie), dar eu mă bucur că am ales „să savurez” cu entuziasm cărţile lui Dickens.

Şi uite că, de la fiecare carte citită am câte ceva util de învăţat. Nici nu mai spun nimic de starea de bine pe care o simt în timpul lecturii. Şi chiar dacă timpul trece, îmi rămân lecţiile de viaţă.

Cu drag,
Şoarecele de bibliotecă!

Recenzie: "TU"

Titlu: TU (ediţie de film)

Autor: Caroline Kepnes

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 464

Categoria: Literatura universală

Au trecut 12 zile de când am terminat de citit cartea şi, deşi, mă tot gândesc la ea, am amânat momentul acela de a-mi aşterne pe hârtie impresiile. Nu am o explicaţie plauzibilă pentru asta. Mi-a plăcut romanul. M-am obişnuit şi cu limbajul vulgar folosit de Joe. Şi am înţeles că toate “nebuniile” pe care le-a făcut în numele iubirii nu mai aveau niciun farmec dacă nu exista acest “condiment”.

Acum nu mai am îndoieli. Ştiu ce trebuie să spun. Ştiu că TU eşti printre puţinele cărţi care a constituit o adevărată provocare. Mi-a captat atenţia, m-am ambiţionat şi am reuşit. Am reuşit să mă bucur de o carte diferită şi interesantă.

De ce afirm că este interesantă?

Datorită modului în care sunt descrise evenimentele, dar, mai ales, comportamentul protagoniştilor, Joe şi Beck. Ei sunt diferiţi şi, totuşi, identici. Băiatul este fascinat de Beck din prima clipă în care ea intră în librărie. După ce îi află numele îi este tot mai uşor să descopere noi informaţii.

Ea are un profil public pe Facebook şi postează pe Twitter neîncetat, dezvăluindu-i lui Joe tot ce ar avea nevoie să ştie: se recomandă pur şi simplu Beck, pentru prietenii ei, a urmat cursurile la Universitatea Brown, locuieşte pe Bank Street şi va fi la un bar din Brooklyn diseară – locul perfect pentru o întâlnire „întâmplătoare”. De aici şi până la începutul unei poveşti de dragoste nu mai este decât un pas. Un pas mic. Pentru că Joe intră forţat în viaţa fetei (află parolele de la toate conturile ei şi o urmăreşte constant) şi astfel îi anticipează fiecare mişcare.

Joe, o iubeşte cu adevărat?

Dacă iubirea devine o obsesie?! Categoric, nu! Faptul că îşi doreşte să aibă control asupra vieţii ei, nu îl transformă în bărbatul protector, ci într-un hărţuitor. Ştie cum să gestioneze situaţia şi orchestrează o serie de evenimente pentru a se asigura că Beck nimereşte în braţele lui primitoare. Şi astfel, se transformă în bărbatul ideal pentru ea.

Cât de sinceră este dragostea ei pentru el?

Nici ea nu ştie să iubească cu adevărat pentru că nu a fost, la rândul ei, iubită de părinţii ei. Pentru ea, iubirea înseamnă plăcere. Şi atât. Când dispare pasiunea, se plictiseşte şi începe să caute, din nou. Şi din nou. Iar Joe refuză să accepte asta.

Ce sacrificii este dispus Joe să facă în numele iubirii?

Şi reacţionează. Apoi, acţionează în felul său. Devine posesiv şi alege să înlăture orice obstacol care i-ar putea sta în cale. Chiar dacă asta ar însemna să ucidă.

Vor fi fericiţi împreună?

Şi dacă nu e suficient? Dacă atracţia dispare, ce mai rămâne? Monotonia îi poate ţine legaţi pe doi tineri ca Joe şi Beck? Mi-a fost greu să înţeleg deciziile celor doi. Mi-a fost greu să le accept raţionamentul. Acum refuz să cred că doi oameni majori preferă să trăiască pentru a-şi hrăni constant obsesiile. E revoltător şi fascinant, în acelaşi timp!

Citiţi cartea şi convingeţi-vă singuri! Merită!

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. 

Puteți cumpăra cartea de aici: Editura Herg Benet.

Recenzie: "Ajută-mă să nu dispar"

Titlu: Ajută-mă să nu dispar

Autor: Petronela Rotar

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 224

Categoria: Literatura contemporană

Ajută-mă să înţeleg de ce mi-a plăcut mai mult acest roman decât celelalte două pe care le-am citit până acum („Orbi” şi „Privind înăuntru”).

Ajută-mă să îi conving şi pe alţii de faptul că şi autorii români sunt talentaţi, nu doar cei de peste hotare.

Ajută-mă să mă bucur mai des de astfel de cărţi pentru că şi din evenimente triste putem învăţa lucruri frumoase.

Ajută-mă să ies mai des din zona mea de confort pentru a descoperi mai multe poveşti minunate.

Ajută-mă să sper în continuare că ...

Am citit o carte diferită care mi-a plăcut. Mi-a plăcut de Mira, mi-a plăcut de Savin, mi-a plăcut de Ştefan ...

Şi am ajuns să-mi pun tot felul de întrebări.

1.      Iubirea este doar pasiune?

Am precizat deja că îmi place Mira. Este o femeie puternică care iubeşte cu adevărat, intens. Se implică şi se dăruieşte complet, apoi se mulţumeşte cu ce primeşte. Pentru ea e de ajuns puţin. „Culege” firimituri din iubirea unui bărbat însurat. Trăieşte doar momente pasionale, nimic altceva. Este suficient doar atât pentru a fi fericită? Ce este fericirea pentru ea?

2.      Iubirea este doar atracţie?

La un moment dat, m-am aşteptat ca Mira să deschidă ochii şi să îşi dorească mai mult. Era un bun început dacă a doua relaţie nu avea acelaşi element comun: un bărbat însurat cu multe responsabilităţi. Merita să fie fericită pentru tot restul vieţii nu numai pentru o perioadă limitată de timp. Păcatul ei a fost să iubească de fiecare dată bărbatul nepotrivit, interzis. Neşansa ei a fost aceea că şi-a oferit iubirea sinceră fără a cere altceva în schimb. S-a bucurat din plin doar de momente pasionale ... şi atât. Nu înţeleg de ce s-a mulţumit să stea în umbră, dar înţeleg de ce nu a luptat pentru dragostea ei. Probabil, nu a vrut să destrame o familie. Familia pe care şi-a dorit-o mereu. Pentru asta o admir.

3.      Iubirea – mai multe compomisuri?

Când iubeşti cu adevărat eşti dispus să faci sacrificii. Dar, nu e de ajuns doar o persoană să renunţe la ceva pentru binele celuilalt. Oare Mira nu şi-a dat seama de asta? A iubit orbeşte şi a comis de două ori aceeaşi greşeală? De ce a trebuit să repete greşeala? Pentru a învăţa să iubească omul potrivit.

4.      Iubirea este siguranţă?

Pe lângă iubire, Mira a mai căutat protecţie şi siguranţă. Lucruri pe care nu le-a primit de la cei doi bărbaţi chiar dacă de fiecare dată i s-a oferit o viaţă de lux. A reuşit să se simtă bine atunci când a luat totul de la capăt şi şi-a aruncat capul înainte plecând într-o ţară străină.

Poate pare îndrăznneţ, dar aş încerca să-i dau un sfat Mirei: „Cere, trăieşte, iubeşte!”

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Puteți cumpăra cartea de pe următoarele site-uri: Editura Herg Benet, Libris, Elefant.ro.

RECENZIE: "Prietena"

Titlu: Prietena

Autor: Teresa Driscoll

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 304

Categoria: Cărţi thriller

Mi-am dorit mult să citesc cartea asta pentru că pe cealaltă am adorat-o („Sunt cu ochii pe tine”). Nu m-am gândit o clipă că nu voi găsi mister, suspans, răsturnări de situaţie sau poveşti de iubire. Bineînţeles că nu a lipsit niciun ingredient din cele menţionate anterior. Ba mai mult, finalul m-a lăsat fără cuvinte. Chiar nu m-am aşteptat la asta.

Începutul a fost simplu, dar pe măsură ce Sophie se destăinuie tot mai mult, am ajuns să o simpatizez. Ea călătoreşte cu trenul alături de soţul său. Amândoi se îndreaptă spre casă. Aceasta primeşte un apel care o înspăimântă. Doi băieţi sunt în spital, ca urmare a unui accident tragic. Fiul său, Ben, este unul dintre ei. Comportamentul ei este specific unei mame îngrijorate care vrea să ajungă cât mai repede lângă copilul ei. Nu înţelege cum s-au întâmplat toate ţinând cont că era cu Emma. Avea încredere deplină în ea.

Emma era prietena ideală. Oare? A apărut în viaţa Sophiei când a avut cea mai mare nevoie. Deşi reuşeşte să-şi convingă soţul să se mute la ţară pentru a-i oferi băiatului său o viaţă sigură, ea nu e fericită. Se simte vinovată pentru tot.

Afacerea pe care şi-o doreşte se transformă într-un eşec, soţul ei este nevoit să facă naveta până la serviciu şi toate eforturile ei de a avea încă un copil sunt în zadar. Acum intervine Emma, o mamă singură, dar o femeie hotărâtă, cu toate că se zvoneau pe seama ei nu tocmai frumoase. Şi, totuşi, au ales să fie prietene. Pe baza acestei legături, ce beneficii au cules cele două femei? Cât de sincere sunt interesele părţilor?

Se pare că Sophie a reuşit să-şi găsească liniştea, să se considere o mamă bună şi o prietenă de nădejde. Dar Emma? A vrut doar să câştige încrederea Sophiei? Ce ascunde, de fapt?

Dorind să-şi surprindă plăcut soţul, Sophie îi pregăteşte o surpriză. Dar cea surprinsă este chiar ea. Şi nu tocmai plăcut. Din întâmplare descoperă secretele Emmei. Acum înţelege ce mare greşeală a făcut. Nu trebuia să aibă încredere în Emma. În final, cât de bine o cunoaşte? Cine este ea cu adevărat? O străină, nicidecum o prietenă adevărată.

Nu te încrede în cel de lângă tine. De multe ori, cel mai bun prieten poate deveni cel mai mare duşman. Dar nu întotdeauna! Totuşi, ai grijă pe cine alegi să-ţi fie alături!

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Puteți cumpăra cartea de pe următoarele site-uri: Editura Herg Benet, Libris.

Ce vreau să fac pentru mine?

v  Mi-e dor de acea perioadă în care mare mea grijă era să iau nota maximă la un examen …

v  Mi-e dor de vacanţele de vară în care mă prindeau zorii zilei citind cartea preferată ...

v  Mi-e dor de orele petrecute la bibliotecă şi de zilele în care mă întorceam acasă cu un morman de cărţi noi ...

v  Mi-e dor să râd şi să mă bucur de lungile plimbări în parc ...

v  Mi-e dor să zâmbesc în fiecare dimineaţă pentru că am ocazia să văd soarele pe cer ...

v  Mi-e dor să văd tineri citind, nu doar butonând telefoanele ...

v  Mi-e dor să scriu toate romanele pentru care am întocmit planuri de idei ...

v  Mi-e dor să colecţionez zâmbete de la oameni speciali ...

v  Mi-e dor să întâlnesc persoane sincere şi prieteni adevăraţi ...

v  Mi-e dor să vorbesc cu cei dragi tot timpul, nu numai seara ...

v  Mi-e dor de momentele de singurătate ...

v  Mi-e dor să cunosc oameni respectuoşi, nu doar politicoşi şi pasivi ...

v  Mi-e dor să cunosc oameni implicaţi cu un suflet mare cărora le pasă de ceilalţi ...

v  Mi-e dor să văd echitate şi echilibru în toate ...

Însă, în 2020 mi-am promis să fac tot ceea ce-mi place, să îmi pese mai mult de mine şi mai puţin de părerile celor din jur.

Aşa că,

ü  Am curaj să îmi urmez marele vis: să fiu profesor universitar. Deja m-am înscris la doctorat. Ştiu că nu va fi uşor, dar merită să încerc.

ü  Voi retrăi momentele din vacanţele de vară. Diferenţa constă în faptul că acum voi merge şi la facultate şi la serviciu. Nici nu ştiu cum voi combina studiile la zi şi munca de birou. Sunt sigură că voi excela aşa cum am reuşit şi la master.

ü  Cu siguranţă, voi merge de multe ori la bibliotecă pentru a face cercetările necesare pentru teza de doctorat. Cărţile destinate literaturii le voi cumpăra.

ü  Nu ştiu cât timp liber voi avea pentru plimbări în parc, dar sigur mă voi bucura de câteva.

ü  Atitudinea este totul. O zi bună începe întotdeauna cu un zâmbet.

ü  Am început să scriu la al doilea roman. Deja am terminat primele două capitole.

ü  A trecut un an de când sunt administratorul unui blog destinat cititorilor. Astfel, am ocazia să dăruiesc cărţi celor care le iubesc.

ü  Pentru mine contează mult ca şi cei din jur să fie fericiţi. Nu este greu să fac ceva care să-i bucure pe ceilalţi.

ü  Azi, sinceritatea este un defect, iar prietenii adevăraţi nu există. Toată lumea are un interes, iar când „prietenul” şi-a atins obiectivul, nu mai contează nimic. Ce trist, nu-i aşa?

ü  Sarcinile şi responsabilităţile ne răpesc momentele preţioase, adică, cele petrecute cu familia. Vreau să nu mai pierd astfel de clipe.

ü  Simt nevoia să stau singură, „să ascult” liniştea, să mă gândesc ...

ü  Tot mai puţini oameni ştiu să se poarte civilizat şi cu bun simţ.

ü  Ştiu că o picătură de apă nu va umple un pahar, însă dacă pot nu voi înceta niciodată să ajut.

ü  Îmi doresc mult ca fiecare persoană să fie apreciată după munca depusă, după rezultatele obţinute şi nu după interese.

Nu voi putea schimba lumea, dar voi încerca mereu.

PASIUNILE PRIMEAZĂ ÎN FAŢA RESPONSABILITĂŢILOR?

❄ Deseori, se întâmplă să citesc o carte foarte bună într-un interval de timp mai lung decât de obicei. Şi nu pentru că are multe pagini, îmi place dacă este o poveste complexă, ci pentru că nu am mult timp liber. Îmi impun să citesc în fiecare seară câteva pagini chiar şi atunci când nu mă simt bine. Ştiu că nu procedez corect, dar curiozitatea este atât de mare încât nu resist. Şi … cedez. Măcar o jumătate de oră să fac ce îmi place.

❄ Zilele trec. Mă simt obosită. Tot mai obosită. Dorm puţine ore tocmai pentru a reuşi să îndeplinesc toate sarcinile, dar şi o parte din pasiuni. Pentru cele din urmă, dedic mai puţin timp şi energie. Păstrez optimismul pentru ceea ce cred că reprezintă responsabilitatea mea şi are titlu de obligativitate.

❄ Oare asta să conteze cu adevărat pentru mine? Este primordial, nu contest asta, însă ar trebui să pun odihna şi sănătatea înainte de toate. Nu mi-am dat seama sau, poate, m-am considerat mai puternică decât sunt.

❄ Acum, când toate s-au dat peste cap, nu mă simt bine şi totuşi, la ceva sunt nevoită să renunţ, la ceva pentru a putea face altceva. Şi nu este greu de ghicit care a fost alegerea mea. Conştiinţa şi raţiunea sunt mai puternice întotdeauna. Pasiunea rămâne pe locul doi. Ca de obicei.

❄ Deşi, mă supăr, recunosc. Este felul meu de a acţiona. Şi nu cred că voi aplica importante schimbări curând. Prefer să fac totul (aproape) perfect. Nu e uşor, dar e solicitant. Nici nu ştiu dacă vreodată voi avea curajul de a pune pasiunile pe primul loc. Ceea ce ştiu în mod sigur este faptul că îmi iubesc meseria, lucrez cu drag, dar citesc şi scriu cu şi mai multă plăcere.

Cu drag,

Şoarecele de bibliotecă!

CĂRŢILE LUNII NOIEMBRIE 2019

Romanele poliţiste nu erau preferatele mele, dar sunt cărţi care au reuşit să-mi schimbe complet părerea.

1.      Cadavrul din bibliotecă

Să citesc cărțile A. Christie a devenit o mare plăcere. Să am toată colecția în bibliotecă, o obsesie. J Așa că am ales această carte după titlu. Și mi-a plăcut. Chiar dacă acțiunea romanului a început cu fapta consumată. În prim plan, apare o crimă. O tânără machiată strident are parte de o moarte violentă. Cine a putut-o ucide? Posibili făptași, sunt mulți. Tot la cine nu te aștepți, te poate surprinde mai mult.

2.      Pacienta tăcută

Că este un roman nou? Știu. Că a fost declarat thrillerul anului? Și asta știu. O carte de debut? Nici nu mă gândeam. Dar să îmi placă atât de mult? Nu m-am așteptat.

M-am gândit că nu voi găsi nimic interesant. Soția își omoară soțul și este închisă într-un ospiciu. Ok, acestea fiind spuse ce se mai poate întâmpla? Mai multe decât am crezut. Iar dacă la început, psihoterapeutul ei pare interesat să o ajute, la final tind să cred contrariul.

Uneori, am impresia că nu voi reuși niciodată să înțeleg până unde poate ajunge răutatea unui om. Cât de crude și nejustificate pot fi faptele sale?

3.      Crăciunul lui Poirot

Wow, wow, wow!!! Asta este prima mea reacție! Știu că nu este considerată una dintre cele mai bune cărți ale autoarei, dar pe mine m-a cucerit. Și da, am citit și ”Crimă în Orient Express” și ”Zece negri mititei”. Degeaba, asta îmi place mai mult.

Nu am fost surprinsă de faptul că un tată a fost ucis în ajunul Crăciunului. Mă așteptam să aibă loc o crimă. Toți membrii familiei aveau interese ascunse. Însă, faptul că bătrânul a fost ucis de un organ al legii care a participat activ la anchetă, m-a lăsat fără cuvinte. Cum a putut criminalul să aibă atâta putere? Uite că a avut!

Cred că ştiţi care e preferata mea, nu? Pacienta tăcută, bineînţeles! Încă nu aţi citit-o? Eu vă recomand să încercaţi ...

Cu drag,
Şoarecele de bibliotecă!

Recenzie ”Orbi” de Petronela Rotar

Titlu: Orbi

Autor: Petronela Rotar

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 240

Categoria: Literatură română

Am citit o carte scrisă (”Privind înăuntru”) de Petronela Rotar, dar nu mi-a ajuns. Am ales-o pe a doua: ”Orbi”. Știu că nu am respectat ordinea corectă și mai știu că fără să vreau am procedat exact așa cum îi place autoarei să facă lucrurile, adică, să le inverseze.

Chiar și așa, am întâlnit același stil caracteristic. Nu am găsit o poveste de dragoste, ci opusul ei, și resturile adunate după ce starea de ”îndrăgosteală” a trecut.

Din nou, sunt scoase la iveală aspecte mai puțin plăcute despre o relație nereușită și o iubire neîmplinită. De data asta, autoarea nu mai este și protagonista, ci îi cunoaștem pe Alexa și Călin, doi tineri care la prima impresie par a forma cuplul perfect. Însă, în momentul în care cei doi decid să formeze o familie și ajung să trăiască sub același acoperiș lucrurile se schimbă radical deoarece au ocazia să se cunoască mai bine.

Bărbatul șarmant și iubitor devine foarte gelos și posesiv. Lucrurile care ar fi trebuit  să-i atragă atenția Alexei și să-și pună semne de întrebare le-a văzut ca pe niște gesturi de iubire. Oare suntem orbi încât nu vedem acele fapte care ar putea să ne facă rău în viitor? De ce suntem fericiți doar acum și nu pentru totdeauna? Ce este fericirea?

”[...] în viață, noi nu căutăm fericirea, cum am crede, ci familiaritatea.”

Inevitabil, Alexa a fost cucerită de ceea ce cunoștea foarte bine încă din copilărie. Deși a încercat să fugă, la propriu, de tatăl său deoarece era agresiv verbal și îi plăcea să consume alcool, deși, și-a promis că nu-și va alege un soț la fel ca el, a căzut în propria plasă și a făcut exact aceleași greșeli ca mama sa. De ce? Pentru că părinții sunt întotdeauna un șablon de urmat pentru copiii lor.  Pentru că, copiii vor alege lucrurile cu care sunt deja obișnuiți. Le va fi foarte greu să se desprindă de ceea ce le este familiar, dar nu imposibil. Vor trece prin remedii dureroase și lungi, dar utile.

Alexa este suficient de curajoasă să renunțe la o dragoste care a distrus tot ce a fost frumos la început? Sau preferă să se complacă în minciună?

Cartea este o altă lecție de viață despre iubire, obsesie, patimi și puterea de a merge mai departe.

Mi-a plăcut și vă recomand să  o citiți. Veți învăța să vă iubiți mai mult propria persoană. Este mai important decât ați putea crede la un moment dat!

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Puteți cumpăra cartea de pe următoarele site-uri: Herg Benet, Elefant, Libris.

RECENZIE: „Sunt cu ochii pe tine”

Titlu: Sunt cu ochii pe tine

Autor: Teresa Driscoll

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 304

Categoria: Literatura universală

O carte bună reușește să-mi atragă atenția de la primele pagini, iar dacă îmi place mult cu greu o mai pot lăsa din mână. Numai gândul că a doua zi trebuie să mă trezesc devreme pentru a merge la birou mă convinge, oarecum, să renunț la ceea ce fac. A fost o luptă continuă între preferințe și responsabilități. Și nu tocmai ușoară pentru că odată ce a reușit să mă prindă în mrejele ei, nu pot scăpa foarte repede. Mai ales că am găsit asemănări între acest roman și multe altele scrise de Agatha Christie, iar eu îi ador toate cărțile (mai ales pe cele citite, dar cred că și celelalte sunt la fel de interesante).

Mi-am început călătoria încărcată de emoții, curiozitate și suspans. Nu am considerat că e un semn bun ca două adolescente să accepte și să flirteze cu doi tineri atrăgători care abia au ieșit din închisoare. Iar când Ella, martorul principal, decide să nu intervină este evident că totul va avea un final tragic. Ceea ce s-a concretizat a fi adevărat chiar a doua zi când la televizor a fost anunțată dispariția uneia dintre fete, Anna Ballard. Cine este vinovatul?

Sunt implicați cei doi tineri în toată treaba asta? Ce i-a putut determina să decurgă la un asemenea gest având în vedere că i-ar trimite, din nou, după gratii?

Este vina Sarei, prietena Annei, pentru că nu a spus tot adevărul în legătură cu ce s-a întâmplat în acea seară? Sunt atât de importante acele detalii astfel încât de ele să depindă dacă prietena ei cea mai bună este sau nu în viață?

Sau, de ce nu, Ella, care dacă ar fi intervenit în discuție, probabil, fetele nu s-ar mai fi abătut din drum, iar acum ar fi în siguranță în sânul familiei lor?!

Și dacă totul a fost plănuit chiar de tatăl Sarei? Dacă el a reușit să o convingă pe Anna să plece împreună? Sarah are toate motivele să se gândească la asta ținând cont de traumele la care au fost supuse ea și sora ei în copilărie, dar și pentru faptul că Anna a rugat-o să-l sune pentru a le duce înapoi la hotel.

Se pare că toți au ceva de ascuns și nu sunt dispuși să mărturisească. Dar, oare, mai există și alte secrete? Cum ar arăta ancheta dacă ar ieși la iveală și alte amănunte care ar compromite și mai multe persoane? Este posibil să existe și alți suspecți?

Cu atâtea secrete în jur, ancheta stagnează. Nici după un an de zile, Anna nu a fost găsită. Nu dispar nici vina sau grijile. Și încep să reacționeze.

Cineva îi trimite scrisori de amenințare Ellei, care o fac să se teamă pentru propria viață. Așa că alege să angajeze un detectiv particular care să analizeze lucrurile mult mai atent decât o face poliția.

Sarah și sora ei, Lily, mărturisesc totul. Dar, făptașul tot nu este prins.

Anchetatorii nu mai au alte piste. Au fost verificați chiar și membrii celor două familii. Inclusiv, prietenii apropiați lor. Totul a fost în regulă sau ... aproape totul. Un singur martor îl cunoaște pe adevăratul vinovat, Ella. Și când îl vede pentru prima dată, îl recunoaște, fără să ezite.

Ce i-a făcut Annei? Ce motiv a avut să o desprindă de familia ei? Mai trăiește?  Unde a ascuns-o?

Ei bine, e misiunea voastră să elucidați misterul, iar a mea, aceea de a vă îndemna să citiți cartea. Este de-a dreptul minunată! Eu o ador!

Cu drag,
Șoarece de bibliotecă!

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut mult! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Puteți cumpăra cartea de aici

Recenzie: ”Privind înăuntru”

Titlu: Privind înăuntru

Autor: Petronela Rotar

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 336

Categoria: Literatură română

”Privind înăuntru” este o carte diferită. Foarte diferită de cele pe care le-am citit până acum. Eu o văd ca pe un jurnal intim cu importante lecții de viață necosmetizate sau mai multe gânduri sincere care ilustrează un șablon cu care alte persoane se aseamănă. Mai ales că, autoarea se dezbracă de toate secretele și își expune durerea fără rețineri. Și atât. Nu vom găsi răspunsuri, soluții sau o terapie de vindecare, ci doar situații concrete, alegeri asumate și consecințele aferente.

Iar la un moment dat, aveam nevoie de o astfel de carte. Nu m-am considerat niciodată o persoană puternică chiar dacă multe dintre visurile mele au devenit realitate. Am crezut că ceilalți nu văd aceste reușite, ci doar defectele pe care nu le pot ascunde întotdeauna. Poate, pentru alții faptul că port ochelari îl văd ca pe un avantaj sau ca pe un accesoriu, în timp ce pentru mine este  o tragedie. Apoi, mi-am deschis larg ochii. Problema mea nu este atât de mare precum o văd eu. Alții trăiesc traume cumplite peste care pot trece numai după o perioadă lungă de timp. Și nu oricum. Trebuie să apeleze la un specialist și apoi să se împace cu sine. Să se accepte așa imperfecți cum sunt pentru că sunt frumoși și unici.

Mi-am imaginat încă de la început că autoarea este o prietenă apropiată care îmi povestește în detaliu fiecare întâmplare pentru a se elibera treptat de povara pe care o cară zilnic pe umeri. Nici nu știu cum de a putut o femeie singură să îndure atâtea probleme. Pot să o înțeleg, dar nu știu ce sfat să îi dau. Nici măcar nu are nevoie de el. Ea vrea doar să o ascult. Eu și toți ceilalți care sunt curioși să-i citească romanul. Nu mă identific cu niciuna din experiențele autoarei, dar am învățat să-mi iubesc defectele. Ele sunt ale mele și mă ajută să fiu specială. Așa cum și Petronela este specială. Da, chiar așa! Pentru că, a avut și are putere în continuare să scrie atât de frumos întâmplări neobișnuite. Pentru că, a ales să ridice capul sus și să meargă înainte chiar dacă acest lucru părea imposibil. Pentru că, a avut curajul să ne arate tuturor că într-o zi va fi mai bine.

Dincolo de acestea, ea este vocea celor care nu au curajul să înfrunte necazurile, să accepte ajutor și să caute soluții. Ea doar transmite mesaje. Nu oferă răspunsuri sau variante, numai perspective și imagini. Un imbold spre cunoaștere și conștientizare. Un bun început de a învinge teama și nesiguranța.

Uneori, când totul  pare dificil, poate chiar imposibil, ar fi bine să lăsăm ca totul să decurgă la întâmplare. Sunt momente când viața ne surprinde plăcut fără alte planuri. Este de ajuns ca micile dorințe să devină mari realizări. Alteori, este nevoie de sprijin. Pentru început vă recomand să citiți cartea asta, să o analizați atent, apoi să găsiți problemele care vă neliniștesc și să le înfruntați. Este atât de important să avem repere de unde să pornim! Să începem ... !

Cu drag,

Șoarecele de bibliotecă!

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut mult! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Puteți cumpăra cartea de aici.