Recenzie „Printre tonuri cenușii” de Ruta Sepetys

Titlu: Printre tonuri cenușii

Autor: Ruta Sepetys

Editura: Epica

Număr de pagini: 311

Am observat că din ce în ce mai multe cărți despre cel  de-al Doilea Război Mondial au început să apară în ultimii ani, Hoțul de cărți, O mare de lacrimi, Printre tonuri cenușii.

Cea din urmă am citit-o dintr-o întâmplare fericită: o nouă idee pe blogul nostru de a dezbate cărți împreună. Așadar, la sugestiile voastre, am adăugat în lista mea de citit și Printre tonuri cenușii.

Cartea spune povestea unei familii de lituanieni, o familie fericită, unită, care avea liniștea casei, până când sovieticii anexează Lituania și o serie de familii sunt ridicate din casele lor, considerați criminali de război și deportați către lagăre de muncă. Astfel, mama și cei doi copii, Lina și Jonas, parcurg un drum până la capătul lumii, în Siberia, transportați în vagoane de vite, în condiții inumane și incredibil de barbare.

Autoarea cărții surprinde de-a lungul poveștii viața dusă în lagăr de o fată de 15 ani, adăugând constant o tentă din trecut perfect ce a fost ruinat. Antiteza trecut-prezent este uimitoare, astfel încât, căldura și confortul unui cămin sunt expuse contrar cu viața nouă a Linei, plină de violență, cruzime și moarte.

În mod surprinzător, am citit cartea foarte repede, nelăsând loc de prea multă intrigă sau de plictiseală în timpul acțiunii. Imprevizibilitatea este o trăsătură care definește bine acest roman, piperat pe alocuri cu violența și umilirea sovieticilor față de lituanieni, estonieni sau finlandezi.

Este o carte bine documentată, dar care lasă loc de interpretări, cu personaje foarte bine conturate, originale, cu un caracter propriu.
Este o carte tristă despre viață și despre dorința de a supraviețui, o carte de nota 10.

O recomand cu încredere celor peste 16 ani și le urez lectură plăcută celor care o citesc acum.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă