Momente de linişte în colţul meu de rai

Părinţii mei şi-au dorit mereu un colţişor aparte unde să se retragă în weekend după o săptămână obositoare de lucru, măcar şi pentru câteva ore. Asta presupune ca locul să fie undeva la ţară, departe de zgomotul maşinilor şi de aglomeraţie. Undeva unde e linişte şi aer curat. Şi ce loc poate fi mai frumos decât satul natal, în Aluniş, judeţul Cluj, de exemplu?!

Aşa că, nu au stat prea mult pe gânduri şi au stabilit de comun acord că au nevoie de o cabană din lemn ca totul să pară rustic. Dar nu una oarecare, ci aceea în care să fim atrase şi noi fetele să mergem din când în când pe acolo.

Deci, din capul locului, trebuie să fie cu etaj. Aveau nevoie de două dormitoare pentru cele două fiice, iar la parter de living şi de baie. Pentru bucătărie au improvizat o încăpere mai mică care nici acum nu este gata. Ea nu constituie o prioritate. Este suficient că pot face câte un grătar afară.

Pentru început, au încercat să diminueze cheltuielile pe unde se putea. Adică, au folosit ca teren una din grădinile care aparţinea casei părinteşti. Apoi, au optat să construiască o cabană din lemn care a fost pusă pe nouă piloni din beton aşezaţi în pământ prin cofrare. Drept urmare, nu a mai fost nevoie de fundaţie şi nici de plan de proiect. Au făcut doar câteva schiţe cu ideile lor. Constructorul le-a pus în practică. Peste piloni s-a făcut un chenar din grinzi, peste care s-a pus scândură. Mai departe, s-a făcut un schelet din grinzi după dimensiunile dorite, adică, mărimea cabanei: şase metri lungime pe patru metri lăţime. Peste schelet s-au pus alte scânduri care au dat forma finală a părţii de jos (parterul cabanei). Această parte a fost secţionată astfel: partea dreaptă din spaţiul destinat parterului pentru baie, iar partea stângă pentru scările de la etaj.

Pentru cele două camere de la etaj s-a făcut încă un schelet din grinzi peste care s-au pus scândurile pentru partea de jos a etajului, adică parchetul. S-a mai adaugat încă un schelet din grinzi care să dea forma finală a dormitoarelor de la etaj, iar pentru a putea delimita holul şi dormitoarele s-au pus încă două rânduri de scânduri bătute separat.

La final s-a mai făcut un alt schelet din grinzi pentru formarea acoperişului. Urmează să se facă izolarea de la parter şi până sus (fără acoperiş pentru că acesta este acoperit cu Tego) cu vată sticlată. Apoi, se ridică fiecare perete din scânduri pentru a se acoperi vata sticlată pentru toată cabana, cu excepţia acoperişului. De la parter s-a clădit în sus hornul din cărămidă depăşind acoperişul cu aproximativ un metru.

Se pare că visul lor prinde tot mai mult contur. Nu s-au oprit aici, aşa că au ales în continuare şi alte materiale de construcţii de la o firmă de încredere care are preţuri accesibile: Vindem-ieftin.ro. Mai exact, au optat ca la parter să pună gresie şi faianţă în baie, iar în living numai gresie. Culoarea crem deschis a fost combinaţia perfectă dintre gresie şi decorul din living.

Totuşi, pentru cele două camere de la etaj, dar şi pentru hol au ales să pună parchet laminat.

S-a tras instalaţia electrică în toată cabana, iar afară s-au pus becuri.

Înainte de a intra în cabană s-a făcut o terasă pavată cu dale din beton colorate în nuanţe de gri şi roşu la care vine adaptat un acoperiş chiar deasupra terasei pentru a o proteja de ploaie sau ninsoare. Este locul ideal unde preferăm să ne bem cafeaua când ne trezim dimineaţa. Regret că nu putem petrece mai mult timp aici.

Peisajul încă nu este complet. Mai am de menţionat faptul că în partea din faţă a cabanei s-a făcut o alee cu dale din beton colorate în aceleaşi nuanţe de gri şi roşu de 15 metri care duce la intrarea/ieşirea din cabană.

Pentru împrejmuirea cabanei s-a făcut un gard cu o lungime de 15 metri şi o lăţime de 20 de metri.

Era să uit de cele mai importante piese din decor. După intrare, la aproximativ 5 metri în partea dreaptă se află foişorul, iar în cealaltă parte se află un leagăn. Recunosc că, acesta din urmă a fost special conceput pentru mine. Este un motiv în plus ca în zilele însorite de vară să pierd câteva ore, singură, cu o carte în mână. Totul arată minunat! E linişte, e aer curat şi nimeni nu mă deranjează. Parcă aş fi într-un ţinut magic departe de civilizaţie. Mi-aş putea dori mai mult de atât?

Acest articol a fost scris pentru a treia probă din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2020. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Vindem-ieftin.ro şi din arhiva personală.