Reţeta cititorului

Este vineri. Sună telefonul. Abia de cinci minute m-am trezit şi nu am apucat nici cafeaua să o beau. Sunt puţin adormită şi nu înţeleg de ce m-a sunat sora mea aşa devreme. Mă uit nedumerită la ceas şi aştept să mai spună ceva. Zâmbesc în momentul în care mă anunţă că îmi va face o vizită mai târziu. Va sta numai câteva ore. Pentru mine e suficient şi doar atât. Îmi este tare dor de ea. De când s-a căsătorit nu ne mai vedem în fiecare zi. Şi nu a fost uşor să ne adaptăm la situaţie. Am acceptat, dar ne-am promis să ne vizităm cât mai des posibil.

Aşa că, m-am gândit să-i fac o surpriză. Una care să-i amintească de copilărie. Am ales să-i pregătesc mâncarea preferată, iar ca desert am optat pentru salamul de biscuiţi. Mi-a spus zilele trecute că i s-a făcut poftă de ceva dulce. Am fost inspirată să verific înainte să plec la birou dacă am tot ce-mi trebuie. A trebuit să cumpăr biscuiţi şi esenţă de rom.

Ziua de lucru a trecut repede. Sau cel puţin, aşa mi s-a părut. Aştept cu nerăbdare să-mi întâlnesc sora şi să o surprind plăcut. Nu vreau să pierd timpul, aşa că mă apuc de treabă. Am doar 2 ore la dispoziţie să pregătesc totul. Voi începe, mai întâi, cu desertul.

Încerc să nu mă stresez pentru faptul că nu am mult timp să prepar ceea ce mi-am propus. Mi-am pus la îndemână cele necesare. Înainte să mă mut în casă nouă am cumpărat de la Dajar o mulţime de accesorii de bucătărie. Efectiv, le ador!

Cum spuneam ... e timpul să pregătesc desertul! Într-un vas am rupt în bucăţi mici 700 de grame de biscuiţi. Şi pentru că durează puţin până termin mi-am pus în faţă o coală de hârtie şi un pix. Sunt veselă. Mă gândesc să îi scriu o reţetă specială. Sunt sigură că o va folosi foarte des. Deja am scris câteva idei şi am pregătit o jumătate din cantitatea de biscuiţi. S-au scurs doar zece minute. Mă descurc destul de bine.  După alte cinci minute am pus apa la fiert, patru căni cu apă. Se pune 100 de grame de zahăr, o sticluţă cu esenţă de rom şi patru linguri de cacao în apa fierbinte.

Desertul este aproape gata şi reţeta mea specială, la fel.

Compoziţia se toarnă peste biscuiţi, se amestecă cu lingura să se înmoaie, apoi se pune în folie amestecul în formă de salam şi se pune la frigider la rece.

Gata? Voi trece la a doua rundă. Oala este pe aragaz, am pus la fiert spaghetele, mai lipseşte sosul. Nu am reuşit să mă mai uit peste reţeta mea. Sunt atentă la mâncare. În scurt timp voi termina totul.

Voi aranja masa. Am pus două farfurii colorate, şerveţele şi tacâmuri. Totul este pregătit. Pastele sunt delicioase. Mi-au mai rămas 15 minute şi pentru mine. Citesc, din nou, reţeta mea. Adaug ultimele fraze, apoi o pun într-o carte. Îmi place să îi dăruiesc surorii mele cărţi ori de câte ori am ocazia. Nu am nevoie de o ocazie specială. Ştiu că se bucură de ele.

Am emoţii. Mă surprind citind reţeta, de data asta, cu voce tare:

Ingrediente:

-          câteva emoţii

-          multă nerăbdare

-          suspans şi mister cât e nevoie

-          incertitudine, după caz

-          mult curaj

-          zâmbete, după bunul plac.

Se alege o carte, de regulă, una care şi-a aşteptat rândul de mult timp. O deschidem, citim în grabă prologul şi, bineînţeles, că ne scapă anumite aspecte pe care sperăm să le găsim în capitolele care urmează să fie descrise în detaliu. Se amestecă câteva emoţii şi multă nerăbdare şi se trec prin sită. Iar primele 3 capitole le-am parcurs deja dintr-o răsuflare. Se pune pe foc suspansul şi misterul până se topeşte. Se fierbe aproximativ 10 minute, până se ajunge foarte aproape de punctul culminant. Mai apar câteva personaje noi, acţiunea se amplifică, iar când totul pare să revină la normal se iveşte confuzia care face ca drumul parcurs de protagonişti să pară mai anevoios ca înainte. Se adaugă scurte pasaje de monolog pentru a accentua stările de spirit ale personajelor şi pe alocuri frânturi de conversaţii şi se amestecă repede.

La final, misterul este dezvăluit şi ceva straniu şi neprevăzut schimbă cursul firesc al întâmplărilor. Siguranţa dispare, incertitudinea îşi face loc. Se strecoară tot mai adânc şi reuşeşte să tulbure totul în jur.

Se întregeşte povestea, se toarnă mult curaj în locurile goale până când totul devine uniform. Apoi, se presară cu multă dragoste şi zâmbete, după bunul plac. Cartea se aşează pe raft, iar cititorul meditează asupra subiectului cât timp doreşte.

Spor la citit!

Aud soneria. Realizez că nu poate fi altcineva decât ea. Îi deschid uşa şi o îmbrăţişez. Uimită, se uită în bucătărie, apoi la mine. Îmi mulţumeşte zâmbind. Apoi, ne aşezăm la masă. Ce frumos este să fim doar noi două! Aveam nevoie de aceste momente magice.

Acest articol a fost scris pentru a patra probă din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2020. Imaginile care apar în prezentul articol au fost preluate de pe site-ul sponsorului, Dajar România.