CĂRŢILE LUNII FEBRUARIE

În fiecare lună am impresia că depăşesc anumite provocări pentru că mi-am propus să fiu deschisă la schimbare şi să citesc cărţi din diferite domenii sau care au genuri diferite. Diversitatea prezintă multe beneficii şi nu vreau să ratez şansa de a învăţa lucruri utile. Ce anume am desprins din volumele citite am descris în câteva cuvinte mai jos:

1.      Femei care iubesc prea mult – R. Norwood 

Citind această carte am întâlnit o mulţime de femei despre care nu am ştiut că există. M-au împresionat enorm de mult poveştile lor şi chiar am plâns la unele dintre ele. Îmi este greu să aprob că cineva poate fi fericit atunci când suferă. Mie îmi place să râd, să zâmbesc şi să vorbesc mult cu persoana iubită. Dacă prefer să deţin controlul asupra perechii mele înseamnă că iubesc cu adevărat? Nici gând!

2.      Sfârşitul înseamnă un nou început – A. Niculescu 

Ador cartea asta! Deşi este greu de crezut la 35 de ani, viaţa lui Adrian Niculescu a bătut filmul. A trecut prin multe încercări din care a ieşit învingător. Dacă părinţii lui au fost cei care au clacat primii, el a avut puterea necesară să reîntregească familia. Un destin zbuciumat care ne oferă adevărate lecţii de viaţă.

3.      La răscruce de viaţă – C. Grosaru 

În viaţă, nimic nu este întâmplător. De la fiecare persoană pe care o întâlneşti poţi învăţa ceva util, important este să fii deschis şi dispus să cauţi în continuu. George descoperă adevărul numai în momentul în care este dispus să se iubească pe sine şi pe ceilalţi. TU eşti adevărata fericire. Iubeşte, oferă, trăieşte!

Şi uite că, de la fiecare carte citită am câte ceva util de învăţat. Nici nu mai spun nimic de starea de bine pe care o simt în timpul lecturii. Şi chiar dacă timpul trece, îmi rămân lecţiile de viaţă.

Cu drag,

Şoarece de bibliotecă!

Recenzie: "La răscruce de viaţă"

Titlu: La răscruce de viaţă

Autor: Cristi Grosaru

Editura: Stylished Books

Număr pagini: 128

Categoria: Literatura contemporană

Îmi place mult să citesc, dar nu orice carte. De aceea, întotdeauna, aleg cu mare grijă ce volum să adaug în biblioteca personală. Şi mă aştept ca alegerea mea să fie cea potrivită, iar la final să fiu surprinsă plăcut de ceea ce am citit. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul de faţă.

„La răscruce de viaţă” este un roman pe care trebuia să-l citesc fără îndoială. Conţine un mesaj important ce nu poate fi evitat: fără Dumnezeu nu există nimic. Gândurile mele încă rătăcesc la povestea care m-a impresionat profund.

George este un ateu care, deşi are totul (stabilitate financiară, un loc de muncă bine plătit, o relaţie de lungă durată, este respectat oriunde merge, prieteni fideli) se simte singur şi pustiu. Trăieşte, parcă, departe de realitate şi ezită să ia decizii importante. Până în momentul în care Lorena, iubita sa, decide să îl părăsească. Atunci reacţionează. Îi pune pistolul la tâmplă, dar nu apucă să apese pe trăgaci pentru că o maşină o loveşte din plin. Şi moare.

Şi o parte din George moare. Fără iubire începe să simtă „efectele” singurătăţii cu adevărat. Şi se degradează treptat. Îşi caută alinare în alcool şi refuză orice ajutor. Pierde respectul celor din jur. Toţi ajung să-l ocolească. Nici el nu se mai suportă. Şi fuge mereu de realitate. Aleargă … încotro? Fără direcţie, fără sens. Undeva departe. Într-un loc în care singurătatea nu-l mai poate urmări, iar durerea poate să dispară. Lorena a plecat şi nimeni nu îl mai iubeşte. E pustiu în sufletul lui, în jurul lui. Până într-o seară …

Când apare Seth, totul se schimbă. Acesta nu îl învaţă pe George cum să iubească, ci cum să îşi găsească liniştea sufletească. Apoi, apare şi dragostea.

Se spune că pe pământ toate lucrurile au un preţ. Dar pacea interioară poate fi cumpărată? Eu spun că nu, Seth spune că da. Şi îi garantează lui George şanse de reuşită în schimbul a o jumătate din toată averea sa.

Departe de civilizaţie, zgomot şi agitaţie, în mijlocul naturii învaţă singur să se iubească şi să se accepte cu toate defectele sale. Îi place în tăcere. Acceptă o schimbare. Îşi doreşte asta. Până când viaţa îi este pusă în pericol de către fiul adoptiv a lui Seth. Atunci I se declanşează, din nou, zbuciumul lăuntric. Îşi aminteşte de tatăl său. Vrea mai mult decât orice să-l cunoască şi să afle de ce l-a părăsit. Să-i facă pe cei din jurul  său să zâmbească, să-i iubească, să le ceară iertare. Mai ales Lorenei.

În situaţia lui, părea imposibil. Era prizonierul lui Larson (fiul adoptiv a lui Seth), dar nu pentru mult timp. Seth apare ca de nicăieri (cum o face de fiecare dată) şi îşi salvează prietenul.

George se naşte pentru a doua oară. Şi profită din plin. Îşi încarcă inima de iubire, alungând ura acumulată pe tot parcursul vieţii. Greutatea care îi apasă sufletul şi pe care o căra mereu cu el ca pe o povară era ura. Ura care nu i-a folosit la nimic. I-a furat cei mai frumoşi ani din viaţă pe care nu-i mai poate recupera. Cu sufletul gol a mers în vechile locuri, şi-a cerut iertare şi a adunat iubire. Având sufletul împăcat a scăpat şi de cioara care, de fapt, îi îngreuna şi mai mult povara.

Totuşi, ceva lipseşte. Cine este tatăl lui George? Îl va cunoaşte vreodată? Este anunţat că ceva grav i s-a întâmplat lui Seth. Cine este Seth? Toate secretele ies la iveală. Dar este prea târziu pentru momentul adevărului.

Şi momentul potrivit pentru mine să savurez o poveste minunată. Nu cred că voi uita prea curând toate aceste întâmplări. Sunt puţine cazuri, în care fiul risipitor se întoarce acasă.

Cu drag,

Şoarece de bibliotecă!

(Andreea Pop)

Această carte mi-a fost oferită de editura Stylished Books pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut foarte mult! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Cu paşi mici am ajuns la destinaţie: Sping SuperBlog 2020

Încă de anul trecut mă gândesc să particip la această competiţie. Mi-a lipsit curajul, dar acum, am decis că e momentul să încerc să merg până la capăt. Nu pot spune că sunt hotărâtă, dimpotrivă, am multe emoţii şi un entuziasm „uriaş”. Vreau să cred că totul va fi bine, că mă voi descurca şi voi face faţă tuturor provocărilor, chiar dacă nu ştiu prea bine la ce să mă aştept. Pentru prima dată mă arunc cu capul înainte, zâmbind.

E drept că am urmărit din umbră ediţia din toamnă, însă, cu siguranţă, nu am trecut prin toate stările pe care le cunosc participanţii. Consider că nu am nimic de pierdut, ci de câştigat.

Ceea ce mă preocupă cu adevărat este faptul că eu, un novice în lumea bloggerilor, am ales să concurez cu profesionişti. Nici nu ştiu ce mă aşteaptă, dar vreau să merg înainte. Mă bazez pe creativitate, intuiţie, încredere şi entuziasm. Mai am un as în mânecă…

Din exterior, există o forţă puternică care mă motivează mereu: mama mea. Ea este îngerul meu, cea care îmi întinde mâna de fiecare dată. Nici nu ştiu cum să îi mulţumesc pentru că nici de data asta nu a acceptat un refuz din partea mea. M-a îndemnat să fac ceea ce îmi place: să scriu. Şi să îmi depăşesc limitele. Asta înseamnă Spring SuperBlog 2020.

Aşadar, cu paşi mici am ajuns la destinaţie. M-am înscris la Spring SuperBlog 2020. Să fie un act de nebunie sau de curaj? Vom vedea împreună! Pentru că voi posta totul aici, pe blog.

Dacă sunteţi curioşi puteţi intra şi voi în competiţie până la sfârşitul lunii februarie. Găsiţi formularul de înscriere şi alte detalii aici. Începând cu data de 1 martie apare şi prima probă.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sfârşitul înseamnă un nou început

Titlu: Sfârşitul înseamnă un nou început

Autor: Adrian Niculescu

Editura: Stylished Books

Număr pagini: 288 pagini

Categoria: Literatură contemporană

Atunci când am ales să citesc această carte, am ştiut că voi întâlni întâmplări adevărate, experienţe dureroase, emoţii puternice, gânduri sincere şi vise măreţe. Recunosc faptul că îl cunoşteam pe Adrian Niculescu de pe canalul său de youtube, am urmărit câteva filmuleţe înainte, dar mai mare mi-a fost uimirea în momentul în care am văzut romanul său. Nici nu am putut rezista şi m-am bucurat de el cu prima ocazie.

Ceea ce am găsit imprimat pe hârtie m-a lăsat fără cuvinte. De unde poate avea un om atâta putere să treacă prin toate acele încercări fără să clacheze sau măcar să cadă pradă vreunui viciu? El putea, prea bine, să-şi găsească alinarea în alcool la fel ca mama sa. Era calea cea uşoară. Însă, nu aşa a decis să procedeze. A muncit cot la cot alături de fratele său pentru a-şi depăşi condiţia şi a sperat mereu la mai bine. S-a rugat la Dumnezeu neîncetat să le arate lumina de la capătul tunelului şi ...

Au dat peste alte greutăţi. Copilăria şi adolescenţa s-au scurs repede. Momentele minunate erau de domeniul trecutului. În momentul în care afacerea familiei a ajuns în pragul falimentului, fiecare membru a căutat o soluţie. Sau cel puţin, aşa au crezut ei că varianta aleasă părea a fi o alegere bună. Pentru că nu mai aveau nicio cale de întors, când datoriile au atins cotele maxime, de necaz mama s-a refugiat în alcool, tata a ales să-i părăsească, iar toţi patru au ajuns pe drumuri la mila prietenilor. În aceste momente de cumpănă autorul hotărăşte să muncească mai mult şi nicidecum să renunţe la visele sale. Dimpotrivă, îndrăzneşte să spere la un loc de muncă mai bun, să întâlnească persoana iubită, deşi nu sunt puţine experienţele amoroase pe care le trăieşte, să-şi găsească un domiciliu stabil unde să dispună de condiţii decente de trai şi, nu în ultimul rând, să aibă parte de linişte sufletească în cadrul familiei sale.

Din păcate, drumul pe care trebuie să-l parcurgă nu este unul tocmai uşor, dar am apreciat enorm de mult tăria lui de caracter, puterea de muncă şi dorinţa de nestăvilit de a reuşi.

Dacă până acum credeam că nu putem „atinge” imposibilul, acest om de numai 35 de ani ne-a demonstrat tuturor că, cu voia lui Dumnezeu se poate. El a mutat munţii din loc, la propriu. Deci, putem fiecare dintre noi. Să nu ne mai plângem atât de milă şi să muncim. Să ne stabilim obiectivele şi să le îndeplinim. Însă, înainte de toate, să nu uităm de Dumnezeu. Să ne rugăm Lui, să vorbim cu El şi să cerem ce ne dorim.

Cere şi ţi se va da

Munceşte şi nu uita

Rugăciunea să fie în mintea ta

Iubirea să-ţi umple inima.

            Sunt doar câteva dintre lecţiile importante pe care le-am învăţat din acest volum. Şi cum nu vreau să trec cu vederea peste un aspect esenţial pentru mine, voi mai adăuga faptul că, întotdeauna să ne respectăm şi să ne iubim sincer părinţii. Ei sunt cei care se luptă din greu cu încercările vieţii. Să nu aşteptăm clipa în care vom deveni la rândul nostru părinţi, să-i apreciăm în fiecare moment pentru că merită. Ei nu se aşteaptă la lucruri măreţe. Un sărut, o îmbrăţişare, e de ajuns. Fericirea lor răsare din gesture mici. Ştiu cât de mult contează. Şi mi s-a confirmat asta, din nou. Îmi voi păstra frumosul obicei de a-mi săruta şi îmbrăţişa părinţii dimineaţa. Îmi confer nu numai o stare de bine, ci şi de împlinire. De asta avem nevoie toţi.

            Sper ca toate aceste motive să vă convingă să citiţi această carte. Chiar merită!

Cu drag, 

Şoarece de bibliotecă! 

(Andreea Pop)

Această carte mi-a fost oferită de editura Stylished Books pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut foarte mult! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Puteți cumpăra cartea de pe site: Editura Stylished Books.

Recenzie ,,Prima dragoste" de Lorena Lenn

Titlu: Prima dragoste

Autor: Lorena Lenn

Editura: STYLISHED BOOKS 

Număr pagini: 200

Categoria: Dragoste

Prezentarea cărții spune așa: "Jackye Rowen este o tânără ce lucrează ca fotograf pentru revista Celebrity și căreia îi plac provocările. Când este trimisă să ia un interviu unui cunoscut campion de motociclism nu ezită nicio secundă, nebănuind că va întâlni iubirea în persoana lui Josh Collins și că va trebui să înfrunte adevărata provocare a vieții ei, mai ales că Josh nu agreează deloc să fie expus vieții publice.

Oare Jackye se va alege cu un eșec sau va reuși să îl facă pe Josh să îi acorde acel interviu, iar odată cu acesta să obțină și iubirea lui..."

Evident, personajele principale din carte sunt Jackye și Jos, diferiți și, totuși, la fel. Jackye este genul de femeie independentă, determinată, conștiincioasă, care știe ce vrea și care nu se lasă intimidată de prezența unui mascul feroce din preajma ei. Josh Collins este tipul bărbatului dur, fatal, care ar merge până în pânzele albe pentru a-și atinge scopul. La apropierea dintre cei doi ies scântei, astfel că sunt redate sentimentele puternice dintre ei.

Mi-a plăcut această poveste de dragoste, presărată pe alocuri cu scene ba picante, ba tandre, ba amuzante, care dezvăluie pe parcurs caracterele lui Jackye și Josh și care m-au făcut să citesc cartea în doar câteva ore. Mi-a plăcut mult stilul "răsfirat" în care Lorena Lenn scrie, predominant dialogul. Dinamica acțiunilor m-a ținut în priză și nu mi-a dat răgaz de plictiseală.

Această carte este potrivită pentru adolescenți, care pot vedea prin intermediul ei frumusețea primei iubiri, cu tot cu fiorii și incertitudinea ei, dar și pentru persoanele mature, care vor să mai trăiască o dată sau să-și amintească de prima lor dragoste.

O recomand cu drag iubitorilor acestui gen, unde vor găsi o idee nouă de cuplu fată bună - băiat rău, fără a se plictisi. Lecturi plăcute! Cu drag, Șoarecele de bibliotecă!

Cărţile - aventură şi călătorii

Cărţile pe care le-am citit m-au purtat prin cele mai frumoase locuri din lume la care visez să ajung într-o zi. Până atunci, nu îmi rămâne decât să scriu cu bucurie despre ele.

1.      Călătorii cu Charley -  J. Steinbeck  (328 pagini citite)

Mi-am propus să citesc acest roman gândindu-mă că îl voi cunoaşte ma bine pe Steinbeck-omul şi nu ca autor. Şi aşa a fost. Am întâlnit un bărbat simplu care şi-a îndeplinit un vis frumos: a vizitat (toată) America şi a găsit subiectul despre care să scrie în noul său roman. Chiar a făcut o treabă bună! Mie mi-a plăcut! Am apreciat curajul pe care l-a avut de a porni „în lume” alături de câinele său.

2.      Rătăcirile fetei nesăbuite – M. V. Llosa (344 pagini citite)

Mă mir cum de am putut citi până la capăt această carte. Nu mi-a plăcut de Ricardo, care i-a iertat totul femeii iubite. Indiferent în ce colţ al lumii (Peru, Anglia, Franţa, Italia sau Japonia) o întâlnea, de fiecare dată purta alt nume şi era căsătorită cu un alt bărbat, el o primea cu braţele deschise. S-au şi căsătorit (deşi pentru ea a fost doar o formalitate pentru a avea acte în regulă) şi a sperat că astfel o va putea ţine alături, dar fără rezultat. Ea a ales să trăiască o viaţă haotică până la final. Iar el, a ales singurătatea.

3.      Oliver Twist – C. Dickens (480 pagini citite)

Mi-am dorit să citesc acest roman încă de când eram în liceu. Nu l-am găsit la bibliotecă, apoi am uitat complet de el. Până anul trecut, atunci când l-am găsit la standul editurii Corint de la un târg de carte. Am ştiut că nu voi rezista mult tentaţiei. Iar acum a venit momentul! Nici nu ştiu ce să spun! O carte tristă, un suflet zbuciumat, o copilărie „zguduitoare”. Îmi este greu să cred că un copil nevinovat trebuie să plătească pentru păcatele părinţilor. Îmi este greu să înţeleg de ce un frate, chiar dacă este vitreg, alege să strice viitorul unui suflet curat. Şi îmi pare bine că s-au găsit câţiva oameni care să îl ajute pe Oliver să nu meargă pe un drum greşit.

Nu ştiu dacă aceste întâmplări sunt adevărate (sper să nu fie), dar eu mă bucur că am ales „să savurez” cu entuziasm cărţile lui Dickens.

Şi uite că, de la fiecare carte citită am câte ceva util de învăţat. Nici nu mai spun nimic de starea de bine pe care o simt în timpul lecturii. Şi chiar dacă timpul trece, îmi rămân lecţiile de viaţă.

Cu drag,
Şoarecele de bibliotecă!

Recenzie: "TU"

Titlu: TU (ediţie de film)

Autor: Caroline Kepnes

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 464

Categoria: Literatura universală

Au trecut 12 zile de când am terminat de citit cartea şi, deşi, mă tot gândesc la ea, am amânat momentul acela de a-mi aşterne pe hârtie impresiile. Nu am o explicaţie plauzibilă pentru asta. Mi-a plăcut romanul. M-am obişnuit şi cu limbajul vulgar folosit de Joe. Şi am înţeles că toate “nebuniile” pe care le-a făcut în numele iubirii nu mai aveau niciun farmec dacă nu exista acest “condiment”.

Acum nu mai am îndoieli. Ştiu ce trebuie să spun. Ştiu că TU eşti printre puţinele cărţi care a constituit o adevărată provocare. Mi-a captat atenţia, m-am ambiţionat şi am reuşit. Am reuşit să mă bucur de o carte diferită şi interesantă.

De ce afirm că este interesantă?

Datorită modului în care sunt descrise evenimentele, dar, mai ales, comportamentul protagoniştilor, Joe şi Beck. Ei sunt diferiţi şi, totuşi, identici. Băiatul este fascinat de Beck din prima clipă în care ea intră în librărie. După ce îi află numele îi este tot mai uşor să descopere noi informaţii.

Ea are un profil public pe Facebook şi postează pe Twitter neîncetat, dezvăluindu-i lui Joe tot ce ar avea nevoie să ştie: se recomandă pur şi simplu Beck, pentru prietenii ei, a urmat cursurile la Universitatea Brown, locuieşte pe Bank Street şi va fi la un bar din Brooklyn diseară – locul perfect pentru o întâlnire „întâmplătoare”. De aici şi până la începutul unei poveşti de dragoste nu mai este decât un pas. Un pas mic. Pentru că Joe intră forţat în viaţa fetei (află parolele de la toate conturile ei şi o urmăreşte constant) şi astfel îi anticipează fiecare mişcare.

Joe, o iubeşte cu adevărat?

Dacă iubirea devine o obsesie?! Categoric, nu! Faptul că îşi doreşte să aibă control asupra vieţii ei, nu îl transformă în bărbatul protector, ci într-un hărţuitor. Ştie cum să gestioneze situaţia şi orchestrează o serie de evenimente pentru a se asigura că Beck nimereşte în braţele lui primitoare. Şi astfel, se transformă în bărbatul ideal pentru ea.

Cât de sinceră este dragostea ei pentru el?

Nici ea nu ştie să iubească cu adevărat pentru că nu a fost, la rândul ei, iubită de părinţii ei. Pentru ea, iubirea înseamnă plăcere. Şi atât. Când dispare pasiunea, se plictiseşte şi începe să caute, din nou. Şi din nou. Iar Joe refuză să accepte asta.

Ce sacrificii este dispus Joe să facă în numele iubirii?

Şi reacţionează. Apoi, acţionează în felul său. Devine posesiv şi alege să înlăture orice obstacol care i-ar putea sta în cale. Chiar dacă asta ar însemna să ucidă.

Vor fi fericiţi împreună?

Şi dacă nu e suficient? Dacă atracţia dispare, ce mai rămâne? Monotonia îi poate ţine legaţi pe doi tineri ca Joe şi Beck? Mi-a fost greu să înţeleg deciziile celor doi. Mi-a fost greu să le accept raţionamentul. Acum refuz să cred că doi oameni majori preferă să trăiască pentru a-şi hrăni constant obsesiile. E revoltător şi fascinant, în acelaşi timp!

Citiţi cartea şi convingeţi-vă singuri! Merită!

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. 

Puteți cumpăra cartea de aici: Editura Herg Benet.

Recenzie: "Ajută-mă să nu dispar"

Titlu: Ajută-mă să nu dispar

Autor: Petronela Rotar

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 224

Categoria: Literatura contemporană

Ajută-mă să înţeleg de ce mi-a plăcut mai mult acest roman decât celelalte două pe care le-am citit până acum („Orbi” şi „Privind înăuntru”).

Ajută-mă să îi conving şi pe alţii de faptul că şi autorii români sunt talentaţi, nu doar cei de peste hotare.

Ajută-mă să mă bucur mai des de astfel de cărţi pentru că şi din evenimente triste putem învăţa lucruri frumoase.

Ajută-mă să ies mai des din zona mea de confort pentru a descoperi mai multe poveşti minunate.

Ajută-mă să sper în continuare că ...

Am citit o carte diferită care mi-a plăcut. Mi-a plăcut de Mira, mi-a plăcut de Savin, mi-a plăcut de Ştefan ...

Şi am ajuns să-mi pun tot felul de întrebări.

1.      Iubirea este doar pasiune?

Am precizat deja că îmi place Mira. Este o femeie puternică care iubeşte cu adevărat, intens. Se implică şi se dăruieşte complet, apoi se mulţumeşte cu ce primeşte. Pentru ea e de ajuns puţin. „Culege” firimituri din iubirea unui bărbat însurat. Trăieşte doar momente pasionale, nimic altceva. Este suficient doar atât pentru a fi fericită? Ce este fericirea pentru ea?

2.      Iubirea este doar atracţie?

La un moment dat, m-am aşteptat ca Mira să deschidă ochii şi să îşi dorească mai mult. Era un bun început dacă a doua relaţie nu avea acelaşi element comun: un bărbat însurat cu multe responsabilităţi. Merita să fie fericită pentru tot restul vieţii nu numai pentru o perioadă limitată de timp. Păcatul ei a fost să iubească de fiecare dată bărbatul nepotrivit, interzis. Neşansa ei a fost aceea că şi-a oferit iubirea sinceră fără a cere altceva în schimb. S-a bucurat din plin doar de momente pasionale ... şi atât. Nu înţeleg de ce s-a mulţumit să stea în umbră, dar înţeleg de ce nu a luptat pentru dragostea ei. Probabil, nu a vrut să destrame o familie. Familia pe care şi-a dorit-o mereu. Pentru asta o admir.

3.      Iubirea – mai multe compomisuri?

Când iubeşti cu adevărat eşti dispus să faci sacrificii. Dar, nu e de ajuns doar o persoană să renunţe la ceva pentru binele celuilalt. Oare Mira nu şi-a dat seama de asta? A iubit orbeşte şi a comis de două ori aceeaşi greşeală? De ce a trebuit să repete greşeala? Pentru a învăţa să iubească omul potrivit.

4.      Iubirea este siguranţă?

Pe lângă iubire, Mira a mai căutat protecţie şi siguranţă. Lucruri pe care nu le-a primit de la cei doi bărbaţi chiar dacă de fiecare dată i s-a oferit o viaţă de lux. A reuşit să se simtă bine atunci când a luat totul de la capăt şi şi-a aruncat capul înainte plecând într-o ţară străină.

Poate pare îndrăznneţ, dar aş încerca să-i dau un sfat Mirei: „Cere, trăieşte, iubeşte!”

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Puteți cumpăra cartea de pe următoarele site-uri: Editura Herg Benet, Libris, Elefant.ro.

RECENZIE: "Prietena"

Titlu: Prietena

Autor: Teresa Driscoll

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 304

Categoria: Cărţi thriller

Mi-am dorit mult să citesc cartea asta pentru că pe cealaltă am adorat-o („Sunt cu ochii pe tine”). Nu m-am gândit o clipă că nu voi găsi mister, suspans, răsturnări de situaţie sau poveşti de iubire. Bineînţeles că nu a lipsit niciun ingredient din cele menţionate anterior. Ba mai mult, finalul m-a lăsat fără cuvinte. Chiar nu m-am aşteptat la asta.

Începutul a fost simplu, dar pe măsură ce Sophie se destăinuie tot mai mult, am ajuns să o simpatizez. Ea călătoreşte cu trenul alături de soţul său. Amândoi se îndreaptă spre casă. Aceasta primeşte un apel care o înspăimântă. Doi băieţi sunt în spital, ca urmare a unui accident tragic. Fiul său, Ben, este unul dintre ei. Comportamentul ei este specific unei mame îngrijorate care vrea să ajungă cât mai repede lângă copilul ei. Nu înţelege cum s-au întâmplat toate ţinând cont că era cu Emma. Avea încredere deplină în ea.

Emma era prietena ideală. Oare? A apărut în viaţa Sophiei când a avut cea mai mare nevoie. Deşi reuşeşte să-şi convingă soţul să se mute la ţară pentru a-i oferi băiatului său o viaţă sigură, ea nu e fericită. Se simte vinovată pentru tot.

Afacerea pe care şi-o doreşte se transformă într-un eşec, soţul ei este nevoit să facă naveta până la serviciu şi toate eforturile ei de a avea încă un copil sunt în zadar. Acum intervine Emma, o mamă singură, dar o femeie hotărâtă, cu toate că se zvoneau pe seama ei nu tocmai frumoase. Şi, totuşi, au ales să fie prietene. Pe baza acestei legături, ce beneficii au cules cele două femei? Cât de sincere sunt interesele părţilor?

Se pare că Sophie a reuşit să-şi găsească liniştea, să se considere o mamă bună şi o prietenă de nădejde. Dar Emma? A vrut doar să câştige încrederea Sophiei? Ce ascunde, de fapt?

Dorind să-şi surprindă plăcut soţul, Sophie îi pregăteşte o surpriză. Dar cea surprinsă este chiar ea. Şi nu tocmai plăcut. Din întâmplare descoperă secretele Emmei. Acum înţelege ce mare greşeală a făcut. Nu trebuia să aibă încredere în Emma. În final, cât de bine o cunoaşte? Cine este ea cu adevărat? O străină, nicidecum o prietenă adevărată.

Nu te încrede în cel de lângă tine. De multe ori, cel mai bun prieten poate deveni cel mai mare duşman. Dar nu întotdeauna! Totuşi, ai grijă pe cine alegi să-ţi fie alături!

Această carte mi-a fost oferită de editura Herg Benet pentru a scrie o recenzie. Le mulțumesc pentru acest exemplar. Mi-a plăcut! Sper să vă placă și vouă, dragi șoricei!

Puteți cumpăra cartea de pe următoarele site-uri: Editura Herg Benet, Libris.

Ce vreau să fac pentru mine?

v  Mi-e dor de acea perioadă în care mare mea grijă era să iau nota maximă la un examen …

v  Mi-e dor de vacanţele de vară în care mă prindeau zorii zilei citind cartea preferată ...

v  Mi-e dor de orele petrecute la bibliotecă şi de zilele în care mă întorceam acasă cu un morman de cărţi noi ...

v  Mi-e dor să râd şi să mă bucur de lungile plimbări în parc ...

v  Mi-e dor să zâmbesc în fiecare dimineaţă pentru că am ocazia să văd soarele pe cer ...

v  Mi-e dor să văd tineri citind, nu doar butonând telefoanele ...

v  Mi-e dor să scriu toate romanele pentru care am întocmit planuri de idei ...

v  Mi-e dor să colecţionez zâmbete de la oameni speciali ...

v  Mi-e dor să întâlnesc persoane sincere şi prieteni adevăraţi ...

v  Mi-e dor să vorbesc cu cei dragi tot timpul, nu numai seara ...

v  Mi-e dor de momentele de singurătate ...

v  Mi-e dor să cunosc oameni respectuoşi, nu doar politicoşi şi pasivi ...

v  Mi-e dor să cunosc oameni implicaţi cu un suflet mare cărora le pasă de ceilalţi ...

v  Mi-e dor să văd echitate şi echilibru în toate ...

Însă, în 2020 mi-am promis să fac tot ceea ce-mi place, să îmi pese mai mult de mine şi mai puţin de părerile celor din jur.

Aşa că,

ü  Am curaj să îmi urmez marele vis: să fiu profesor universitar. Deja m-am înscris la doctorat. Ştiu că nu va fi uşor, dar merită să încerc.

ü  Voi retrăi momentele din vacanţele de vară. Diferenţa constă în faptul că acum voi merge şi la facultate şi la serviciu. Nici nu ştiu cum voi combina studiile la zi şi munca de birou. Sunt sigură că voi excela aşa cum am reuşit şi la master.

ü  Cu siguranţă, voi merge de multe ori la bibliotecă pentru a face cercetările necesare pentru teza de doctorat. Cărţile destinate literaturii le voi cumpăra.

ü  Nu ştiu cât timp liber voi avea pentru plimbări în parc, dar sigur mă voi bucura de câteva.

ü  Atitudinea este totul. O zi bună începe întotdeauna cu un zâmbet.

ü  Am început să scriu la al doilea roman. Deja am terminat primele două capitole.

ü  A trecut un an de când sunt administratorul unui blog destinat cititorilor. Astfel, am ocazia să dăruiesc cărţi celor care le iubesc.

ü  Pentru mine contează mult ca şi cei din jur să fie fericiţi. Nu este greu să fac ceva care să-i bucure pe ceilalţi.

ü  Azi, sinceritatea este un defect, iar prietenii adevăraţi nu există. Toată lumea are un interes, iar când „prietenul” şi-a atins obiectivul, nu mai contează nimic. Ce trist, nu-i aşa?

ü  Sarcinile şi responsabilităţile ne răpesc momentele preţioase, adică, cele petrecute cu familia. Vreau să nu mai pierd astfel de clipe.

ü  Simt nevoia să stau singură, „să ascult” liniştea, să mă gândesc ...

ü  Tot mai puţini oameni ştiu să se poarte civilizat şi cu bun simţ.

ü  Ştiu că o picătură de apă nu va umple un pahar, însă dacă pot nu voi înceta niciodată să ajut.

ü  Îmi doresc mult ca fiecare persoană să fie apreciată după munca depusă, după rezultatele obţinute şi nu după interese.

Nu voi putea schimba lumea, dar voi încerca mereu.