Recenzie ,,Dacă aș rămâne” de Gayle Forman Vol. I

Titlu: Dacă aș rămâne

Autor: Gayle Forman

Editura: RAO

Număr de pagini: 219

Acum câțiva ani am văzut un film intitulat Sub anestezie, care aborda aceeași temă pe care se concentrează și cartea lui Gayle Forman, Dacă aș rămâne. În cartea de față, personajul principal îl reprezintă Mia, o tânără studentă la Conservator care suferă un accident tragic. În urma lui, Mia este nevoită să ia o decizie prăpăstioasă de viață și moarte și să facă față unei realități cu totul și cu totul crunte.

,,Orice ai alege, câștigi. Și, orice ai alege, pierzi. Ce pot să spun? Dragostea este dificilă.”

,, Aș putea să te pierd în felul acela dacă nu te-aș pierde azi. Te-aș lăsa să pleci. Dacă ai rămâne.”

M-a atras mult modul în care această carte este scrisă: delicat, fragil, plină de scenarii care fac cititorul să se atașeze de personaje, să se regăsească cu ele, iar mai apoi să trăiască împreună dramele lor. Presărată cu momente comice, Dacă aș rămâne este întruchiparea tragicului absolut. Protagonista este atât de bine construită, încât înduioșătoarea ei poveste m-a făcut să plâng până la sfârșitul cărții și apoi să mă gândesc la deciziile pe care noi toți le avem de luat, la viața noastră și cât de efemeră pare ea în comparație cu timpul și cu moartea.

,,N-ar trebui să-mi pese. N-ar trebui să-mi fac atâtea probleme. Înțeleg acum că este ușor să mori. Să trăiești este greu.”

Se citește ușor și are un stil lejer, denotă cursivitate și nu m-a plictisit deloc, fapt pentru care îi ofer cărții Dacă aș rămâne 9/10 steluțe.

Cu mult drag,
Șoarecele de bibliotecă

Lectura – mai mult decât o simplă pasiune

Probabil deja ați observat că mai am încă o pasiune la fel de mare ca și aceea pentru lectură. Și cum nu sunt foarte asemănătoare, m-am gândit că nu e o idee rea totuși să le combin. Ce anume? Numerele și literele. Nu este chiar atât de ușor să te joci cu cifrele, dar nici imposibil. Eu am încercat și uitați ce a ieșit: un nou proiect: MULTE CĂRȚI, PUȚINE CIFRE.

Și acum să vă explic cum a început totul. Foarte simplu, de la o întrebare. Mai exact, am vrut să aflu câte cărți ați citit  pe parcursul unui an întreg din totalul celor propuse (dacă a existat cumva un astfel de plan). Astfel, răspunsurile voastre m-au ajutat să concep un proiect mai complex, mai laborios, care arată cam așa:

1.      Conținutul proiectului

Așa cum vă spuneam ideile mele reprezintă o combinație între cifre și litere. La ce ajută cele două elemente? Literele (adică lectura) ne vor conduce spre o stare de relaxare și confort, în timp ce numerele ne vor oferi precizie și exactitate. Altfel spus, vom căuta echilibru și control între diversele locuri pe unde ne vom plimba. Deci, ... să-i dăm drumul!

Mai devreme vă spuneam că m-a interesat câte cărți ați citit. Așa că, m-am gândit, cum ar fi să vă zic eu care este numărul cărților citite. Și nu mi-am făcut o listă cu ce anume voi citi. Voi fi spontană, voi alege orice carte doresc, oricând doresc. Nici nu mi-am stabilit un interval de timp în care trebuie să citesc o carte. Vreau ca nimic să nu mă constrângă. Vreau să citesc cu plăcere orice consider eu că merită să-i acord atenție.

Și totuși, cum ar fi să am o evidență clară și asupra numărului de pagini citite? Iar dacă voi reuși să repet acest proiect de mai multe ori voi avea mai multe repere de comparație. Cine știe?

Dar, nu pot ignora în totalitate, latura temporală. Adică, mi se pare interesant să analizez și să constat câte zile am/nu am citit pe tot parcursul proiectului. Vă întrebați de ce vreau să aflu acest lucru? Pentru că, din punctul meu de vedere, ziua în care am reușit să citesc este una mai bogată decât cele în care nu am reușit să fac asta. Mai mult decât atât, acel timp destinat lecturii este unul ”fructificat” sau valorificat cu lucruri utile. Adunate la un loc clădesc bazele unui zid puternic. Iar pentru a afla alte detalii la fel de importante nu este dificil. Adică, voi putea stabili foarte ușor mai departe în care lună am citit cele mai multe sau mai puține cărți și pagini, precum și luna în care am citit în cele mai multe sau mai puține zile.

Ei bine, nu mă gândesc să mă opresc aici. Vreau să mai țin cont și de alte aspecte precum: numărul cărților cumpărate.

Cum aș putea ignora acest amănunt? Îmi place mult să cumpăr cărți, și nu orice fel de cărți. Sunt mereu atentă la copertă (prefer coperta cartonată), culoare, calitatea hârtiei, etc. Pentru mine este relaxant să mă plimb printre rafturile cu cărți, să caut romanele preferate, să le răsfoiesc și să aleg produsele de care am nevoie.

Și mai mult îmi place să dăruiesc cărți prietenilor, rudelor, colegilor și nu numai lor. Mă bucur atunci când reușesc să aduc fericirea pe chipul celor care își doresc să aibă acele cărți, dar și mai mult atunci când reușesc să insuflu cuiva plăcerea pentru lectură sau să-i stârnesc curiozitatea. Faptul că am reușit să determin o persoană să înceapă să citească o carte este o speranță în plus că există posibilitatea ca el/ea să-și dorească să citească mai mult decât o singură carte.

Totodată, nu pot să nu menționez că mai și primesc cărți. Și cred că pentru orice pasionat al lor este cel mai frumos și prețios cadou, nu-i așa? Apreciez aceste gesturi și chiar mă bucur de ele (cum și voi cred că o faceți de altfel). Și de aici voi ține cont dacă voi reuși să citesc vreuna, nu se știe. Am multe cărți în bibliotecă care își așteaptă rândul, dar nu după acest criteriu îmi voi alege lecturile.

2.      Perioada proiectului

Dacă tot am stabilit, într-o oarecare măsură, ce și câte cărți voi citi, acum să vă spun și intervalul de timp în care le voi face pe toate. Poate deja v-ați dat seama. Da, am nevoie de tot anul 2018. Nici nu știu de ce am așteptat atât până să vă dezvălui toate astea pentru că eu am pus totul în aplicare încă de la începutul anului. Poate veți încerca și voi.

De asemenea, mi-am propus ca în 2018 să particip la cât mai multe evenimente culturale, pe care vi le voi împărtăși și vouă. Sper să vă placă!

3.      Tipuri de cărți citite

Deja v-am dezvăluit un detaliu important, și anume, acela că voi citi orice doresc fără a ține cont de o listă stabilită anterior demarării proiectului. Și cred că vă gândiți că nu voi renunța nici la romanele psihologice, dar nici nu voi face un pas înapoi de la noile apariții. Așa că, nu ezitați să citiți. Citiți orice, numai citiți!

4.      Părerea personală

Nu m-am gândit niciodată că voi putea pune în aplicare un astfel de proiect. Nu pentru că este unul complex, nici pentru că trebuie făcută o analiză atentă pe parcursul unei perioade mari de timp, ci pentru că am un program destul de încărcat, motiv pentru care deseori sunt nevoită să renunț la pasiunile mele (cititul și scrisul) pentru a îndeplini alte sarcini ”mai importante”. Poate acesta este și motivul pentru care nu am îndrăznit să vă dezvălui proiectul meu, deși până acum, l-am respectat cu rigurozitate.

5.      Obiectivele mele

Ce urmăresc de la acest proiect? Păi, voi specifica următoarele:

• Nu vă impuneți reguli stricte în ceea ce privește cititul cărților (de exemplu, un anumit număr de pagini citite pe zi, X cărți citite într-o săptămână/lună, etc);
• Citiți toate cărțile care vă plac sau care considerați că s-ar putea să vă placă;
• Dacă nu vă permiteți să acordați mai mult timp lecturii, citiți doar câteva minute (de preferat, 30 de minute), important este să transformați această activitate într-un ritual efectuat zilnic;
• Încercați să descoperiți plăcerea de a cumpăra sau de a dărui cărți;
• Împărtășiți cu ceilalți bucuria de a citi.

În concluzie, acest proiect a fost mai mult un plan creat pentru mine în care mi-am propus să-mi depășesc standardele și să ating noi performanțe. Acum, nu mai îmi aparține, în totalitate, numai mie. Puteți încerca și voi! Mai mult, îmi puteți spune cum vi se pare și dacă vă place.

Cu drag,

Șoarecele de bibliotecă!

Recenzie ,,Cum să oprești timpul” de Matt Haig

Titlu: Cum să oprești timpul

Autor: Matt Haig

Editura: NEMIRA

Număr de pagini: 361

Când crezi că le-ai văzut pe toate, că ai trăit destul și că viața ta nu mai are niciun sens, tocmai atunci, întâlnești un om. Un bărbat de 41 de ani, dar cu multe secole la activ, mai exact 439 de ani în realitate, suferind de o boală necunoscută care îl face să îmbătrânească mult mai greu decât restul oamenilor.

Tom Hazard este un personaj unic și surprinzător de complex, care se luptă cu eternitatea și cu amintirile, încercând cu disperare să le facă față. La cei 439 de ani ai săi, bărbatul încă se luptă cu integrarea în societate, fapt ce îl aduce la un post de profesor în Londra. Surprizele nu încetează să apară și profesorul începe o nouă și antrenantă vânătoare de amintiri.

Autorul, Matt Haig, are un stil aparte în care scrie și apreciez mult că a avut această idee originală de a plasa acțiunea pe două planuri temporale: viața adevărată a lui Tom din Londra 1700 și viața fugară a unui om fără identitate din zilele noastre.
Totodată, acțiunea îmbină tot felul de locuri din lume: Londra, Haiti, Oceanul Pacific, Australia, Franța și o mulțime de oameni interesanți și diferiți.

Altceva ce mi-a plăcut la această carte a fost îmbinarea lui Matt de prezent-trecut, unde capitolele se armonizează într-un contrast plăcut al vieții cotidiene din secole diferite.

Ofer 8/10 steluțe cărții Cum să oprești timpul și o sinceră apreciere și coperții minunate.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă

Recenzie ,,Războaiele PSI” de Marie D. Jones și Larry Flaxman

Titlu: Războaiele PSI

Autori: Marie D. Jones & Larry Flaxman

Editura: Trebuie să știi

Număr de pagini: 242

Oamenii devin reticenți când dau de o carte, un documentar sau un articol care abordează deschis și în clar tema manipulării minții, a controlului comportamental și emoțional al celorlalți care, în mod firesc este asociat cu literatura SF.

Fie că nu vrem să recunoaștem că ne intrigă sau că ne induce o stare de discomfort sau teamă, fie că ne simțim depășiți de această latură a tehnologiei secolului XXI și hotărâm să o trecem sub pragul ignoranței, oricum am proceda, avem de-a face cu ea zi de zi. Cu ce? Monitorizarea, controlul, cum vreți să-i spuneți, el este prezent în viața noastră fără să ne dăm seama câteodată.

Războaiele PSI este cartea cu cel mai mare impact informațional de care am dat până acum, unde cei doi autori abordează într-un mod minuțios tehnicile de supraveghere actuale ale populației, dar și metodele neortodoxe, de a controla mințile oamenilor. Începând cu expunerea acțiunilor de la începutul anilor 90', când CIA făcea experimente secrete și ilegale pe copii, încercând să-i transforme în ideali ,,soldați” și până la proiecte secrete ca MONARCH, BLUEBIRD, ARTICHOKE, V2K și MKUltra, coautorii ajung la evoluția șocantă de astăzi și la urmărirea populației prin camere de supraveghere amplasate în locuri publice, prin telefoane, drone și sateliți.

Îți dai seama, la un moment dat, cât de complexă și dominată este lumea în care trăiești, angrenată continuu în marea luptă pentru supremație. Numeroasele experimente la care am fost supuși, martori sau părtași, voluntar sau involuntar în unele cazuri, stau ca dovadă pentru cruzimea și inumanitatea de care dau dovadă alți oameni, la fel ca noi.

Cartea de față mi-a deschis oarecum ochii și mintea față de lucrurile ciudate și banale din jurul meu, care, dacă te uiți atent și le analizezi, nu mai sunt atât de nesemnificative pe cât vor să pară și parcă totul este într-o continuă legătură experiment-cauză-efect-analiză rezultat.

Ofer indubitabil 10/10 steluțe acestei cărți și toată aprecierea mea celor doi scriitori care se vede că au cunoștință de cauză, sunt documentați și drepți în fața cauzei lor.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă

Pen and Paper is Magic

Dragii mei,

Ne-am gândit să vă facem o surpriză și să ducem pagina și blogul nostru, la un alt nivel. Întrebarea mea de ieri despre scris nu a fost întâmplătoare și ne-am gândit să începem o campanie denumită Pen&Paper=Magic. Despre ce este vorba?

Nouă ne place să citim, iar vouă să scrieți. Noi avem pagina și blogul, voi manuscrisul.

Ideea principală este că voi veți trimite link-uri către poveștile/articolele voastre sau, dacă nu le aveți publicate undeva, ni le puteți trimite în format electronic, iar noi vom alege lunar câte un scriitor căruia îi vom face o prezentare, vom scrie un articol despre el și poate îi vom lua chiar un interviu.

Scopul nostru cu Pen&Paper=Magic este de a promova literatura românească contemporană, cea bine scrisă, care merită o șansă de a fi cunoscută și de alții.

Bineînțeles, ca în fiecare ,,concurs”, avem și niște condiții:
1. Scrierea trebuie să fie corectă din punct de vedere gramatical.
2. Să aibă cel puțin 5 capitole pentru a fi promovată. (Deocamdată nu avem un număr anume de cuvinte)
3. Nu se acceptă FanFicton-urile.
4. Scrierea trebuie să fie cât mai originală.

În schimb, noi ne angajăm în următoarele:
1. Nu vom publica nimic fără acordul vostru, iar dacă o vom face, vom specifica în clar extrasul.
2. Promovarea nu poate fi decât de maxim două ori pe lună.
3. Vom atașa link-uri către scrierile voastre la fiecare precizare.

Cum procedez?
- lăsați-ne link-ul într-un comm la acest articol sau trimiteți-ne într-un mesaj privat, iar noi vă vom contacta înapoi.

Va fi ales câte un promovat în fiecare lună și vom stabili împreună condițiile și planul de lucru pe care îl vom aborda.
Dacă aveți întrebări, vă rog să ni le adresați și vom încerca să punem totul cap la cap, deoarece este prima încercare de acest gen și avem nevoie de ajutorul vostru.
Sperăm să iasă ceva bun din acest proiect.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă

RECENZIE: "Mănâncă, roagă-te, iubește" de Elizabeth Gilbert

Titlu: Mănâncă, roagă-te, iubește

Autor: Elizabeth Gilbert

Editura: Humanitas

Număr pagini: 360

Categoria: Memorii/Jurnal

Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să scriu proprile păreri cu privire la o carte pe care am ales să nu o mai citesc după primele 46 de pagini. Mai exact, am avut nevoie de o pauză de un an de zile pentru a putea reveni asupra lecturii. Și nu îmi pare rău că i-am acordat o a doua șansă.

Astfel, am ajuns să o cunosc pe Liz Gilbert, o femeie de 34 de ani care, deși are tot ce și-ar putea dori de la viață (o casă, o slujbă, o familie), este totuși nefericită. Situația se complică și mai mult la apariția divorțului pentru că se prăbușește în depresie și nu găsește o altă soluție decât aceea de a abandona totul și de a porni de una singură în lume.

Călătoria sa nu este una aleatorie, totul este atent organizat și bine stabilit. De fapt, autoarea își propune să găsească un echilibru între plăcere și devoțiune. Și nu oricum sau oriunde. Iar, pentru realizarea obiectivului său alege să aplice teoria celor trei ”i”. Aceasta face referire la cele 3 destinații pe care femeia nu le alege întâmplător.

Își dorește să viziteze Italia deoarece i se pare o țară minunată în care se vorbește o limbă ”melodioasă”. Tot aici gustă la dolce vita și deliciile ei culinare, punând ”cele mai fericite” 12 kilograme din viață.

Patru luni mai târziu poposește într-un ashram din India unde își caută liniștea sufletească prin intermediul rugăciunii și prin asceză (trezire la 3 dimineața, meditație și frecat de podele).

Pentru ca la final, să ajungă în Bali (din Indonezia) la îndemnul unui vraci, Ketut Liyer, care o învață și alte metode de meditație, pe lângă cele practicate în India, pentru a fi mai relaxată și odihnită. Totodată, reușește să-și reconcilieze trupul cu sufletul și să descopere împlinirea și fericirea, acestea fiind completate de iubire și pasiune.

Starea de bine o ajută să împlinească și visurile celor din jur: alături de prietenii săi Liz reușește să-i cumpere prietenei sale, Wayan, casa mult dorită. Astfel, fericirea înconjoară 4 suflete, adică și pe cele 3 fete ale sale: Tutti, propria fiică, și pe celelalte două orfane.

Fericirea este diferită pentru fiecare. Important este să alegem cum să fim fericiți. Este suficient să o păstrez doar pentru mine sau o pot împărți și cu ceilalți? Alegerile ne aparțin și nu este greșit dacă la un moment dat ne abatem puțin de la drum. Esențial este să ajungem la final și să ne atingem scopul impus.

Chiar dacă am avut nevoie de o perioadă mai lungă în care să mă conving că merită citită întreaga poveste, sper ca vouă să vă acapareze atenția mai repede și mai ușor.

Ofer 7/10 steluțe acestei cărți și o recomand tuturor celor care, în primul rând, consideră că au nevoie să se descopere mai mult pe sine.

Cu drag,

Șoarecele de bibliotecă!

Recenzie ,,Misterul de la London Eye” de Siobhan Dowd

Titlu: Misterul de la London Eye

Autor: Siobhan Dowd

Editura: TREI

Număr de pagini: 242

Nu am întâlnit foarte multe cărți care să aibă ca personaj povestitor un copil, băiețel de 12 ani, cu anume particularități psihice excepționale. O combinație de mister și comedie se îmbină în cartea Misterul de la London Eye, așa cum și titlul o sugerează, aducând în prim-plan povestea unei dispariții misterioase a lui Salim, vărul lui Ted și Kat.

Toți copii, abia atingând vârsta adolescenței, cei trei hotărăsc să meargă la roata London Eye, unde pot urca într-o capsulă și face înconjurul unei roți gigantice. Întâmplarea face ca vărul celor doi să accepte un bilet de la un necunoscut și să ocupe un loc mai în față. Tragedia apare după ce capsula cu care Salim a plecat coboară, dar el nu se zărește nicăieri. Cei doi copii rămași la sol, Ted și Kat, devin îngrijorați când au certitudinea că vărul lor nu va coborî nici din următoarele capsule. Agitați, își anunță părinții și de aici situația demarează pe o cu totul altă pistă.

Simțindu-se vinovați pentru dispariția enigmatică, Ted și Kat încep o anchetă pe cont propriu. Spiritul lui Kat și careierul ingenios al lui Ted îi conduc pe cei mici în tot felul de locuri și intră în situații atipice pentru vârsta lor, dar făcându-le față cu brio împreună.

Pe parcurs, cartea îmbină niște elemente pe care nu le credeam atât de ușor de folosit într-un roman Yound Fiction Connection: meteorologia, sindromul de superdezvoltare al lui Ted, dispariția misterioasă a lui Salim în capsulă și drama unei familii dezbinate. Țesând o poveste complexă și educativă, în special pentru adolescenți, Siobhan Dowd înscrie romanul ei, publicat postmortem, în topul celor mai bune de felul său.

Fac o mențiune și asupra stilului în care este scrisă cartea, anume lejeritatea cu care se citește și capitolele scurte, m-au făcut să o termin în doar câteva ore. Pe lângă asta, dinamica acțiunii m-a ținut tot timpul activă și misterul și suspansul au roit în jurul meu până la ultimul capitol.

Ofer 8/10 steluțe cărții Misterul de la London Eye și o apreciere aparte coperții mov a celor de la Editura TREI.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă

Recenzie ,,Femeia cameleon” de Taylor Stevens

Titlu: Femeia cameleon

Autor: Taylor Stevens

Editura: TREI

Număr de pagini: 397

Femeie fiind, am dezvoltat inconștient o pasiune aparate pentru romanele în care personajul principal este de sex feminin, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care am ajuns la cartea Femeia cameleon. Bineînțeles, exceptând coperta, care arată super și descrierea delicioasă care o însoțește.

Față de alte cărți de genul ei, cea scrisă de Taylor Stevens are un mod captivant de a te ține strâns legat de ea până ce nu ajungi la ultima pagină. Îmbrăcând povestea unei bad girl, Vanessa ,,Michael” Munroe se dovedește pe parcurs a fi mult mai mult de-atât. Specialistă în extragerea de informații economice și politice, pricepută în luptă și în mânuirea cuțitelor, supraviețuind în orice condiții, femeia este un adevărat cameleon, așa cum și Taylor o numește, datorită eficienței și lejerității cu care Vanessa reușește să se adapteze oricărei religii, comunități, atmosfere, continent, țară sau cultură.

Piperată pe alocuri cu dragoste, aventură, acțiune, thriller, crimă și dinamism, povestea cărții se țese în jurul unei dispariții misterioase în Africa a unei fete aflată în drumeție, în urmă cu 4 ani. Munroe primește sarcina de a pleca în căutarea oricăror detalii despre ea, fapt ce o face pe protagonistă să meargă prin locuri și țări periculoase: Guineea Ecuatoriala, Camerun, Franța și să ne poarte în aventura ei supranaturală și în lupta cu băieții răi ce o împiedică să-și atingă țelul.

Ceea ce m-a frapat puțin, recunosc, și am aflat ulterior, este și povestea autoarei, cu câteva menționări făcute pe coperta cărții. ,,Născută în interiorul unui cult apocaliptic, despărțită de familia ei când avea 12 ani și lăsată să meargă la școală doar până în clasa a șasea, Taylor Stevens a locuit pe trei continente și în zece țări până la vârsta de 14 ani. Aproape toată adolescența și-a petrecut-o cerșind pe străzi și făcând tot felul de munci istovitoare. La 20 de ani, Stevens a părăsit cultul și a început să-și construiască o viață nouă, în libertate.”

Am fost profund și plăcut impresionată de ce am găsit în cartea intitulată Femeia comeleon, de complexitatea și originalitatea poveștii, de lejeritatea și ușurința cu care s-a citit în doar câteva zile și nu pot să-i ofer mai mult de 10/10 steluțe, că i-aș oferi.
O recomand cu drag tuturor.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă

Recenzie ,,Golful francezului” de Daphné du Maurier

Titlu: Golful francezului

Autor: Daphné du Maurier

Editura: Adevărul

Număr de pagini: 254

Am auzit de autoarea Daphné du Maurier de multă vreme, la timpul respectiv fiind în vogă Rebecca, un alt roman de-al ei foarte apreciat. Cu toate acestea, Golful francezului mi-a picat în mână din pură întâmplare, când căutam în grabă ceva de citit. Am rămas plăcut surprinsă la ceea ce am găsit între coperțile cărții și am dezvoltat o pasiune aparte pentru această scriitoare.

Romanul de față, Golful francezului, aduce în prim-plan viața monotonă a unei femei londoneze, din burghezie, soție și mamă a doi copii, dar care este nemulțumită de cotidian. Dintr-un moft, hotărăște să se mute pentru o perioadă nedeterminată de timp la casa de vacanță de la țară din Helford, un loc mirific, cu vegetație luxuriantă și un golf în apropiere.
La cei 30 de ani ai săi, Doña simte că nu și-a găsit încă liniștea sufletească, astfel că într-o seară, în timp ce se plimba pe malul golfului, îl zărește pe francezul căutat pentru piraterie. Întâmplarea face ca Doña să fie capturată de francez, și doar printr-o înțelegere cu el reușește să scape din mâinile lui. Urmând un punct culminant, cei doi au mai multe întrevederi și pun la cale o acțiune cu totul și cu totul periculoasă ce se va desfășura în scurtă vreme.

Pe lângă aventura în care intră femeia, Daphné du Maurier îmbracă această relație dintre Doña și pirat, într-o frumoasă și unică poveste de iubire. Regăsindu-se unul în celălalt și completându-se reciproc, cei doi se lasă în mrejele unei iubiri interzise, ce le poate aduce atingeri grave ori chiar moartea.

Stilul liber și lejer în care este scrisă cartea m-a făcut să o termin în doar câteva zile, acaparându-mă cu totul în povestea piratului francez. Un lucru care mi-a plăcut mult la această carte și pe care l-am observat abia la final a fost legătura început-sfârșit, care venea ca o continuare tristă după încheierea romanului.

Ofer 9/10 steluțe acestei opere și o recomand cu mare drag.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă

Mica mea colecție de la târgul de carte Gaudeamus

Deja a devenit o tradiție pentru mine să particip la târguri de carte de două ori pe an. Nu  știu cât de ciudat vi se pare, dar mie îmi place mult. Nu doar pentru că sunt adunate la un loc o mulțime de cărți la prețuri accesibile, ci și pentru că am ocazia să întâlnesc autorii preferați. Astfel, niciodată nu plec de acolo cu mâna goală. Așa cum s-a întâmplat și în acest an. M-am întors acasă cu 10 romane absolut minunate pe care abia aștept să le citesc. Mai exact, doar pe 9 dintre ele deoarece ”Doamna Bovary” a lui Flaubert și-a câștigat admirația din partea mea încă de când eram doar o adolescentă.

Dacă preferați romanele de dragoste vă recomand să încercați să redescoperiți povestea tragică a Emmei Bovary, o femeie cu o căsnicie nefericită, un soț mediocru, niște amanți egoiști și prea multe iluzii romantice.

Continuând traseul pe aceeași linie romantică ”Maestrul și Margareta” de M. Bulgakov este o parabolă despre putere și efectele ei distrugătoare, despre bine și rău și, mai ales, despre fragilitatea umană și forța  iubirii.

O altă carte care nu cred că are nevoie de prea multe prezentări este romanul ”Război și pace” considerat a fi cel mai mare roman scris vreodată, remarcabil prin complexitate și unitate, un roman istorico-psihologic de mari proporții. Pe pânza sa vastă, se țes poveștile a 500 de personaje, dintre care unele sunt istorice și altele fictive.

Ieșind puțin din sfera realismului, Murakami ne introduce în lumea fantasticului unde pisicile vorbesc, peștii cad din cer, iar spiritele își părăsesc trupul, mânate de nevoia de dragoste sau de sânge. Astfel că aflăm povestea plină de fantezie a aventurilor tânărului Kafka care pleacă de acasă în căutarea mamei și a surorii dispărute cu mult timp în urmă. (”Kafka pe malul mării)

Putem extinde călătoria descoperind întreaga lume, dar și pentru a se descoperi pe sine, alături de ”cititorul din peșteră” și odată cu ele și dragostea pentru lectură.

O dragoste mai intensă pentru literatură o trăiește și ne-o dezvăluie și nouă Juliette, ”fata care citea în metrou” în fiecare zi, dar și schimbările ce se produc în viața ei în momentul în care decide să se desprindă din rutina zilnică.

Schimbările atrag după sine noi întâmplări, noi consecințe. Așa se face că din metrou ajungem să călătorim cu luxosul Orient Express și să întâlnim 12 călători suspecți de crimă, o crimă ce avusese loc chiar în acel compartiment. Iar ca de obicei, și de această dată tot detectivul Hercule Poirot va fi cel care va reuși să deslușească întregul mister. (”Crimă în Orient Express”)

Nu la fel de bine se descurcă Agatha Christie când este pusă în fața necunoscutului deoarece ea nu reușește să dezlege misterele călătoriei în care se aventurează. (”Femeia din Orient Express”)

Mă gândesc că e mai bine să încheiem șirul lecturii într-un stil mai sobru și emoționant alături de ”Scrisorile” lui Dostoievski, în mare parte acestea fiind adresate tatălui său, dar și ”Scrisoare către tata” de F. Kafka, aceasta din urmă reflectând o luptă atât interioară cât și ”fizică” între tată și fiu.

Sper să vă placă romanele alese de mine. Poate, într-o zi, le veți citi și voi, dacă nu cumva ați făcut-o deja.

Numai bine, 

Șoarecele de bibliotecă!